Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 242 din 27 mai 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 543 din 17 iunie 2004
Nicolae Popa - preşedinte
Costicã Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Lucian Stângu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Florentina Baltã - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de apelanta Ana Drãgan în Dosarul nr. 504/RG/2004 al Curţii de Apel Cluj - Secţia civilã.
La apelul nominal rãspunde autoarea excepţiei, prin avocat Dan C. Stegãroiu, cu delegaţie la dosar. Lipseşte cealaltã parte, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent informeazã completul de judecatã cã la dosar au fost depuse note scrise de cãtre Societatea Comercialã "Legume-Fructe" - S.A. Cluj-Napoca, prin care solicitã respingerea excepţiei ca neîntemeiatã.
Avocatul autoarei excepţiei de neconstituţionalitate solicitã admiterea excepţiei aşa cum a fost formulatã, arãtând cã dispoziţiile legale criticate conţin o eroare materialã, prin necorelarea evidentã existentã între dispoziţiile alin. (3) şi, respectiv, (7) ale <>art. 24 din Legea nr. 10/2001 . Aratã cã, în cazul în care nu poate fi reţinutã eroarea materialã, dispoziţiile legale criticate instituie o vãditã discriminare între persoana îndreptãţitã la mãsuri reparatorii, care nu mai poate ataca în justiţie refuzul de restituire în naturã a imobilului, la expirarea termenului de 30 de zile, şi deţinãtorul imobilului. Aratã cã se încalcã accesul liber la justiţie, prin respingerea ca tardivã a acţiunii.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiatã. Aratã cã instituirea unui termen de decãdere nu semnificã împiedicarea accesului liber la justiţie, ci, dimpotrivã, are menirea de a asigura un climat de ordine în exercitarea drepturilor procesuale, în deplinã concordanţã cu prevederile art. 53 din Constituţie, republicatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 13 februarie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 504/RG/2004, Curtea de Apel Cluj - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
Excepţia a fost ridicatã, în dosarul de mai sus, de cãtre apelanta Ana Drãgan.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine cã dispoziţiile <>art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 încalcã dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi (2) şi art. 21 alin. (1), (2) şi (3) din Constituţie, republicatã. În esenţã, se susţine cã prin neconcordanţa dintre dispoziţiile art. 24 alin. (3) şi cele ale <>art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001 , în ceea ce priveşte termenele stipulate, se îngrãdeşte accesul la justiţie persoanelor îndreptãţite la mãsuri reparatorii, în sensul cã termenul prevãzut pentru dreptul la acţiune în justiţie este mai mic decât cel prevãzut pentru formularea rãspunsului scris pentru acceptarea sau refuzarea ofertei. Se mai aratã cã dispoziţiile legale criticate creeazã o categorie privilegiatã, aceea a deţinãtorilor de imobile preluate în mod abuziv, şi încalcã dreptul persoanelor la un proces echitabil.
Curtea de Apel Cluj - Secţia civilã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Aratã în acest sens cã prevederile legale criticate nu încalcã principiul liberului acces la justiţie şi nici dreptul la un proces echitabil, ci constituie premisa realizãrii lor, atâta timp cât prin prevederile art. 24 alin. (7), respectiv alin. (3), persoanelor îndreptãţite la mãsuri reparatorii le este recunoscut dreptul la acţiune, în termene diferite, dat fiind specificul fiecãrei situaţii reglementate. Mai mult, cele douã termene diferite nu au caracter discriminatoriu, dat fiind cã sunt prevãzute în favoarea aceleiaşi categorii, anume a persoanelor îndreptãţite la mãsuri reparatorii.
Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În ceea ce priveşte pretinsa încãlcare a art. 21 din Constituţie, republicatã, aratã cã textul criticat nu îngrãdeşte accesul liber la justiţie, ci, dimpotrivã, reglementeazã posibilitatea persoanei de a ataca în justiţie decizia unitãţii deţinãtoare a imobilului prin care fusese fãcutã oferta de restituire prin echivalent. Apreciazã cã termenul de 60 de zile prevãzut în textul de lege criticat este un termen de recomandare. Nu este încãlcat nici principiul egalitãţii cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, câtã vreme este reglementatã posibilitatea oricãrei persoane care a refuzat oferta deţinãtorului imobilului, de restituire prin echivalent, sã se adreseze instanţelor judecãtoreşti. Invocã în acest sens şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens, aratã cã textul de lege criticat nu este de naturã sã creeze o inegalitate de tratament între persoanele îndreptãţite la mãsuri reparatorii. Nu poate fi reţinutã nici încãlcarea art. 21 alin. (1), (2) şi (3) din Constituţie, republicatã, dat fiind cã textul de lege criticat reglementeazã chiar posibilitatea oricãrei persoane îndreptãţite de a ataca în justiţie, în termen de 30 de zile de la comunicare, decizia prin care se refuzã mãsura reparatorie. Mai mult, aratã cã textul de lege criticat limiteazã în timp sesizarea instanţei de judecatã, limitare justificatã de asigurarea unui climat de ordine în valorificarea de cãtre titulari a drepturilor şi a intereselor lor legitime, în deplinã concordanţã cu art. 53 din Constituţie, republicatã. În ceea ce priveşte neconcordanţa dispoziţiilor art. 24 alin. (7) cu cele ale <>art. 24 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 , aratã cã aceasta nu constituie o problemã de constituţionalitate, invocând în acest sens şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând Încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului şi cel al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001.
Prevederile legale criticate au urmãtorul conţinut:
- Art. 24 alin. (7): "Dacã oferta este refuzatã potrivit alin. (3), persoana îndreptãţitã poate ataca în justiţie decizia prevãzutã la alin. (1) în termen de 30 de zile de la data comunicãrii acesteia."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prin dispoziţiile legale criticate sunt încãlcate prevederile art. 16 alin. (1) şi (2) şi ale art. 21 alin. (1), (2) şi (3) din Constituţie, republicatã, al cãror conţinut este urmãtorul:
- Art. 16 alin. (1) şi (2): "(1) Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.";
- Art. 21 alin. (1), (2) şi (3): "(1) Orice persoanã se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept.
(3) Pãrţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil."
Autorul excepţiei îşi fundamenteazã critica de neconstituţionalitate, în principal, pe neconcordanţa dintre douã texte legale, respectiv între prevederile art. 24 alin. (3) şi cele ale <>art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001 , arãtând cã termenul prevãzut pentru dreptul de acţiune în justiţie este mai mic decât cel prevãzut pentru formularea rãspunsului scris pentru acceptarea sau refuzarea ofertei, aceasta reprezentând o îngrãdire a accesului la justiţie al persoanelor îndreptãţite la mãsuri reparatorii.
Examinând aceastã criticã, Curtea constatã cã ea nu poate fi reţinutã. Astfel, examinarea constituţionalitãţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispoziţiile constituţionale pretins violate, iar nu stabilirea unei simple contrarietãţi între norme legale din acelaşi domeniu, coordonarea legislaţiei în vigoare fiind de competenţa autoritãţii legiuitoare. Mai mult, dispoziţiile legale criticate reglementeazã chiar posibilitatea persoanei îndreptãţite de a ataca, în justiţie, decizia prin care se refuzã mãsura reparatorie, în termen de 30 de zile de la comunicare. Stabilirea acestui termen de cãtre legiuitor este în deplinã concordanţã cu dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 126 alin. (2) din Constituţie, republicatã, potrivit cãrora legiuitorul are competenţa exclusivã de a stabili competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã.
În ceea ce priveşte critica vizând încãlcarea principiului egalitãţii în drepturi, Curtea Constituţionalã a statuat constant, în jurisprudenţa sa, de exemplu în <>Decizia nr. 70 din 15 decembrie 1993 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 27 decembrie 1993, cã violarea principiului egalitãţii şi nediscriminãrii existã atunci când se aplicã tratament diferenţiat unor situaţii egale, fãrã sã existe o motivare obiectivã şi rezonabilã sau dacã existã o disproporţie între scopul urmãrit prin tratamentul inegal şi mijloacele folosite. Or, persoana îndreptãţitã la mãsuri reparatorii şi deţinãtorul imobilului nu se aflã în situaţii identice, ceea ce justificã în mod obiectiv o diferenţiere a regimului juridic. Aceastã jurisprudenţã a Curţii Constituţionale este în concordanţã şi cu dispoziţiile art. E cuprins în Partea a V-a din Anexa la Carta socialã europeanã revizuitã, adoptatã la Strasbourg la 3 mai 1996 şi ratificatã de Parlamentul României prin <>Legea nr. 74/1999 , prevederi conform cãrora "O diferenţã de tratament pe un motiv obiectiv şi rezonabil nu este consideratã ca discriminatorie."
Referitor la pretinsa încãlcare a prevederilor art. 21 alin. (3), care consacrã dreptul la un proces echitabil, Curtea reţine cã stabilirea unor termene imperative, în cadrul cãrora trebuie exercitate drepturile procedurale, nu împiedicã persoana îndreptãţitã la mãsuri reparatorii de a se adresa instanţelor judecãtoreşti, de a fi apãratã şi de a se prevala de toate garanţiile procesuale care condiţioneazã, într-o societate democraticã, procesul echitabil. De altfel, respingerea ca tardivã a acţiunii introduse dupã expirarea termenului imperativ prevãzut de lege este o sancţiune proceduralã, şi nu reprezintã o încãlcare a dispoziţiilor constituţionale invocate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al <>art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de apelanta Ana Drãgan în Dosarul nr. 504/RG/2004 al Curţii de Apel Cluj - Secţia civilã.
Definitivã şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 27 mai 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu
_____________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
