Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 242 din 10 iunie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1, 5 si 9 din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurata cu incepere de la 6 martie 1945, precum si celor deportate in strainatate ori constituite in prizonieri, republicat, precum si ale art. 3 si 7 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 214/1999 privind acordarea calitatii de luptator in rezistenta anticomunista persoanelor condamnate pentru infractiuni savarsite din motive politice, persoanelor impotriva carora au fost dispuse, din motive politice, masuri administrative abuzive, precum si persoanelor care au participat la actiuni de impotrivire cu arme si de rasturnare prin forta a regimului comunist instaurat in Romania, ordonanta completata prin Legea nr. 212/2003
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 544 din 29 iulie 2003
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Florentina Balta - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 1, 5 şi 9 din Decretul-lege nr. 118/1990 , republicat, precum şi ale <>art. 3 şi 7 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 214/1999 , completatã prin <>Legea nr. 212/2003 , excepţie ridicatã de Adrian Octav Fulea în Dosarul nr. 4.613/2002 al Tribunalului Braşov - Secţia comercialã şi contencios administrativ.
La apelul nominal rãspunde autorul exceptiei, lipsind celelalte pãrţi, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Autorul exceptiei solicita admiterea acesteia astfel cum a fost motivatã în concluziile scrise depuse la dosar. Totodatã, cere sa se ia act ca, din greseala, a indicat, la instanta, şi <>art. 5 din Decretul-lege nr. 118/1990 , republicat, în realitate având intenţia de a critica pentru neconstituţionalitate dispoziţiile art. 1 alin. (5) din acest act normativ. Se arata ca dispoziţiile <>art. 1 alin. (1) lit. c) din Decretul-lege nr. 118/1990 , republicat, precum şi ale <>art. 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 214/1999 sunt neconstituţionale, deoarece prevãd, la stabilirea vechimii de pensionare, numai perioada internãrii în spital, iar nu şi cea de tratament ambulatoriu. Este invocatã în argumentarea acestei sustineri Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1/1994, în care s-a arãtat ca principiul egalitãţii în fata legii şi al nediscriminarii presupune ca la situaţii egale sa se aplice un tratament egal. O alta inegalitate este creata de <>art. 1 alin. (5) din Decretul-lege nr. 118/1990 , republicat, care, prin redactarea sa, nu rezolva toate situaţiile de fapt existente.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate, ca fiind inadmisibila, referitor la dispoziţiile <>art. 1 din Decretul-lege nr. 118/1990 , republicat, şi ale <>art. 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 214/1999 , şi ca fiind neîntemeiatã privind celelalte dispoziţii legale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 5 noiembrie 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 4.613/2002, Tribunalul Braşov - Secţia comercialã şi contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 1, 5 şi 9 din Decretul-lege nr. 118/1990 , republicat, precum şi ale <>art. 7 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 214/1999 , excepţie ridicatã de Adrian Octav Fulea.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenta, ca dispoziţiile <>art. 1 lit. b) din Decretul-lege nr. 118/1990 şi ale <>art. 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 214/1999 instituie o discriminare fata de persoanele care au fost tratate psihiatric obligatoriu, ambulatoriu, în raport cu persoanele internate în spitalele de psihiatrie "pe motive politice în ambele cazuri". Se considera ca "internarea în spitalele de psihiatrie era mãsura punitiva în primul rând prin tratamentele medicale aplicate, şi, doar apoi, prin claustrarea în spital".
De asemenea, autorul exceptiei susţine, în memoriul depus la instanta, ca dispoziţiile <>art. 5 şi 9 din Decretul-lege nr. 118/1990 , republicat, sunt discriminatorii fata de persoanele care au fost pensionate fortat "pentru invaliditate psihicã", precum şi fata de persoanele care, "datoritã etichetei de invalid psihic", nu au mai putut "sa se angajeze de atunci".
Totodatã, sunt criticate şi dispoziţiile <>art. 7 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 214/1999 , sustinandu-se ca acestea instituie o discriminare în ceea ce-i priveşte pe cei etichetati şi trataţi ca bolnavi psihic, fata de cei condamnaţi din motive politice ale cãror condamnãri "au rãmas fãrã efect dupã 1999", restituindu-li-se averea confiscatã, în timp ce pentru cei declaraţi bolnavi psihic nu s-au prevãzut mãsuri reparatorii pentru faptul ca au fost dati afarã din serviciu sau au fost pensionaţi fãrã voia lor.
Autorul exceptiei de neconstituţionalitate invoca, în susţinerea exceptiei, încãlcarea dispoziţiilor art. 16 şi 54 din Constituţie.
Tribunalul Braşov - Secţia comercialã şi contencios administrativ considera ca excepţia este neîntemeiatã. Se apreciazã ca textele criticate nu cuprind dispoziţii neconstituţionale, autorului exceptiei de neconstituţionalitate revenindu-i obligaţia de a dovedi calitatea de "luptãtor în rezistenta anticomunista" ori situaţiile de fapt reglementate pentru a beneficia de drepturile prevãzute în textele de lege criticate.
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Guvernul apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) lit. c) şi ale <>art. 1 alin. (5) din Decretul-lege nr. 118/1990 , republicat, este inadmisibila, iar excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 9 din Decretul-lege nr. 118/1990 , republicat, precum şi cea a dispoziţiilor <>art. 7 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 214/1999 sunt neintemeiate.
În argumentarea acestui punct de vedere se arata ca, în realitate, autorul exceptiei considera neconstituţionale dispoziţiile art. 1 şi ale <>art. 5 alin. (1) din Decretul-lege nr. 118/1990 , republicat, în mãsura în care acestea nu se aplica şi persoanelor supuse fortat unui tratament psihiatric obligatoriu ori care nu au putut sa se angajeze datoritã unei pensionari abuzive, pe motiv de invaliditate psihicã, dispuse din ratiuni politice. Or, susţine Guvernul, "necuprinderea acestor mãsuri abuzive, dispuse din motive politice, în categoria situaţiilor pentru care se acorda drepturile prevãzute de <>Decretul-lege nr. 118/1990 nu constituie o încãlcare a vreunei prevederi constituţionale, ci reprezintã o opţiune de reglementare, iar eventuala completare a dispoziţiilor <>art. 1 din Decretul-lege nr. 118/1990 este de competenta legiuitorului".
Referitor la critica dispoziţiilor <>art. 9 din Decretul-lege nr. 118/1990 , republicat, Guvernul arata ca prevederea legalã privind obligativitatea dovedirii situaţiei de fapt, indicatã de acest text, ca persoanele în cauza "nu au putut sa-şi exercite profesia sau, dupã caz, ocupaţia pe perioada în care au fost persecutate sau urmãrite din motive politice" nu este neconstitutionala, întrucât nu creeazã discriminãri.
De asemenea, Guvernul considera ca nici dispoziţiile <>art. 7 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 214/1999 , prin care se acorda anumite drepturi persoanelor cãrora li s-a recunoscut şi acordat calitatea de "luptãtor în rezistenta anticomunista", în mãsura în care se dovedeşte aceasta calitate, nu incalca dispoziţiile art. 16 din Constituţie.
Avocatul Poporului considera ca textele de lege criticate sunt constituţionale, acestea nefiind contrare prevederilor art. 16 şi 41 din Constituţie.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile partii prezente şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 1, 5 şi 9 din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instauratã cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în strãinãtate ori constituite în prizonieri, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 118 din 18 martie 1998, cu modificãrile ulterioare, precum şi dispoziţiile <>art. 3 şi 7 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 214 din 29 decembrie 1999 privind acordarea calitãţii de luptãtor în rezistenta anticomunista persoanelor condamnate pentru infracţiuni sãvârşite din motive politice, persoanelor impotriva cãrora au fost dispuse, din motive politice, mãsuri administrative abuzive, precum şi persoanelor care au participat la acţiuni de împotrivire cu arme şi de rasturnare prin forta a regimului comunist instaurat în România, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 650 din 30 decembrie 1999, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 568 din 19 octombrie 2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 30 octombrie 2001, ordonanta completatã prin <>Legea nr. 212 din 21 mai 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 354 din 23 mai 2003.
În legatura cu declaraţia autorului exceptiei, formulatã în cadrul dezbaterilor, de renunţare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 5 din Decretul-lege nr. 118/1990 , republicat, Curtea constata ca aceasta nu poate fi primitã. Astfel, în cererea prin care s-au ridicat excepţiile de neconstituţionalitate în fata instanţei, precum şi în încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost invocatã neconstituţionalitatea acelor dispoziţii. Conform <>art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã, "Sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de cãtre instanta în fata cãreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale pãrţilor, opinia instanţei asupra exceptiei, şi va fi însoţitã de dovezile depuse de pãrţi [...]". Asadar, litigiul constituţional se desfãşoarã în limitele determinate de actul de sesizare, fãrã a putea fi modificat de vreuna dintre pãrţi. Excepţia de neconstituţionalitate este o excepţie de ordine publica, prin invocarea ei punându-se în discuţie abaterea unor reglementãri legale de la dispoziţiile Legii fundamentale, iar soluţia asupra exceptiei este de interes general.
Textele de lege criticate pentru neconstituţionalitate au urmãtorul cuprins:
A. <>Art. 1, 5 şi 9 din Decretul-lege nr. 118/1990 , republicat:
- Art. 1: "(1) Constituie vechime în munca şi se ia în considerare la stabilirea pensiei şi a celorlalte drepturi ce se acorda, în funcţie de vechimea în munca, timpul cat o persoana, dupã data de 6 martie 1945, pe motive politice:
a) a executat o pedeapsa privativã de libertate în baza unei hotãrâri judecãtoreşti rãmase definitiva sau a fost lipsitã de libertate în baza unui mandat de arestare preventivã pentru infracţiuni politice;
b) a fost privatã de libertate în locuri de deţinere în baza unor mãsuri administrative sau pentru cercetãri de cãtre organele de represiune;
c) a fost internatã în spitale de psihiatrie;
d) a avut stabilit domiciliu obligatoriu;
e) a fost strãmutatã într-o alta localitate.
(2) De aceleaşi drepturi beneficiazã şi persoana care:
a) a fost deportata în strãinãtate dupã 23 august 1944;
b) a fost constituitã în prizonier de cãtre partea sovietica dupã data de 23 august 1944 ori, fiind constituitã ca atare, înainte de aceasta data, a fost reţinutã în captivitate dupã încheierea armistitiului.
(3) Fiecare an de detenţie sau internare pentru situaţiile prevãzute la alin. (1) şi (2) se considera ca vechime în munca un an şi şase luni.
(4) Perioadele prevãzute la alin. (1) lit. d) şi e) constituie vechime în munca, dacã persoanele în cauza fac dovada ca nu au putut sa se încadreze în munca în funcţii pentru care aveau pregãtirea profesionalã.
(5) Se considera vechime în munca şi perioada în care o persoana aflatã într-una dintre situaţiile prevãzute la alin. (1) nu s-a putut încadra ca urmare a unei invaliditati de gradul I sau II survenite în timpul în care s-a aflat în acea situaţie sau, ulterior, dacã dovedeşte ca aceasta s-a produs din cauza ori în legatura cu persecutia la care a fost supusã.
(6) Perioadele prevãzute în prezentul articol constituie şi vechime neîntreruptã în munca şi în aceeaşi unitate şi intra în calculul acestor vechimi.";
- Art. 5: "Indemnizaţiile lunare acordate în baza prezentului decret-lege nu afecteazã platformele de venituri în funcţie de care se stabilesc chiriile pentru locuintele din fondul locativ de stat, bursele pentru elevi şi studenţi şi ajutoarele sociale.";
- Art. 9: "Persoanele care fac dovada, prin hotãrâre judecãtoreascã de constatare, ca nu au putut sa-şi exercite profesia sau, dupã caz, ocupaţia pe perioada în care au fost persecutate sau urmãrite din motive politice beneficiazã de vechime în munca pe perioada în care s-au aflat în atare situaţie."
B. <>Art. 3 şi 7 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 214/1999 , aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 568/2001 , completatã prin <>Legea nr. 212/2003 :
- Art. 3: "Prin <<mãsuri administrative abuzive>> se înţelege orice mãsuri luate de organele fostei militii sau securitati ori de alte organe ca urmare a sãvârşirii unei fapte în scopurile menţionate la art. 2 alin. (1), în baza cãrora s-a dispus:
a) privarea de libertate în locuri de deţinere sau pentru efectuarea de cercetãri;
b) internarea în spitale de psihiatrie;
c) stabilirea de domiciliu obligatoriu;
d) strãmutarea într-o alta localitate;
e) deportarea în strãinãtate, dupã 23 august 1944, pentru motive politice;
f) exmatricularea din şcoli, licee şi facultãţi;
g) încetarea contractului de munca sau retrogradarea, dispuse din motive politice şi dovedite cu acte scrise, administrative sau judecãtoreşti, de la acea data.";
- Art. 7: "(1) Persoanele care au calitatea de luptãtor în rezistenta anticomunista, precum şi cele din rezistenta armata care au participat la acţiuni de împotrivire cu arma şi de rasturnare prin forta a regimului comunist beneficiazã de:
a) restituirea, în condiţiile legii, în natura sau, dacã aceasta nu este posibila, prin echivalent a bunurilor confiscate;
b) drepturile prevãzute în <>Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instauratã cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în strãinãtate ori constituite în prizonieri, cu modificãrile ulterioare;
c) acordarea de ordine şi medalii prevãzute de legislaţia în vigoare;
d) atribuirea, în condiţiile legii, a numelui persoanelor prevãzute la art. 1 unor strãzi, parcuri, pieţe şi altor asemenea locuri publice;
e) orice alte drepturi prevãzute în legi speciale.
(2) Hotãrârile de condamnare pentru infracţiuni sãvârşite din motive politice nu pot fi invocate impotriva persoanelor care au dobândit calitatea de luptãtor în rezistenta anticomunista."
Critica de neconstituţionalitate formulatã cu privire la aceste texte consta, în esenta, în susţinerea ca în mod greşit nu au fost incluşi printre persoanele prevãzute sa beneficieze de drepturile acordate prin actele normative respective şi cei care au fost supuşi ambulatoriu unor tratamente psihiatrice obligatorii sau care au fost dati afarã din serviciu ori pensionaţi fortat. Autorul exceptiei critica opţiunile legiuitorului care s-a limitat la anumite categorii de persoane, deşi, potrivit opiniei sale, ar fi fost îndreptãţite sa se bucure de drepturile acordate şi alte persoane care au avut de suferit ca urmare a abuzurilor sãvârşite de autoritãţi în regimul trecut. Se considera ca, în felul acesta, persoanele în cauza au fost supuse unui tratament discriminatoriu, incalcandu-se astfel dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi ale art. 54 din Constituţie, texte care au urmãtorul cuprins:
- Art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.";
- Art. 54: "Cetãţenii romani, cetãţenii strãini şi apatrizii trebuie sa-şi exercite drepturile şi libertãţile constituţionale cu buna-credinţa, fãrã sa încalce drepturile şi libertãţile celorlalţi."
Analizând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 1 din Decretul-lege nr. 118/1990 , republicat, şi ale <>art. 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 214/1999 , Curtea constata ca aceasta este neîntemeiatã.
Aceste prevederi legale stabilesc perioadele de timp care constituie vechime în munca şi care se iau în considerare la stabilirea pensiei şi a celorlalte drepturi ce se acorda persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instauratã cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în strãinãtate ori constituite în prizonieri, determinând astfel categoriile de persoane beneficiare ale legii. În cadrul acestor prevederi, se regaseste şi perioada în care o persoana a fost internatã în spitale de psihiatrie, dar nu şi perioada în care unele persoane au fost supuse unui tratament psihiatric ambulatoriu, la care face referire autorul exceptiei. Curtea observa ca necuprinderea în categoriile beneficiare de drepturi şi a altor persoane, cum sunt cele care au fost supuse unui tratament psihiatric ambulatoriu, care se considera îndreptãţite sa beneficieze de drepturile acordate prin lege, nu contravine principiului constituţional al egalitãţii în drepturi, ci este o problema de opţiune a legiuitorului pozitiv cu privire la condiţiile pe care trebuie sa le îndeplineascã persoanele care beneficiazã de drepturile prevãzute.
Susţinerea autorului exceptiei ca prevederile criticate contravin dispoziţiilor art. 54 din Constituţie privind exercitarea drepturilor şi a obligaţiilor nu poate fi primitã. Curtea constata ca în cauza nu se pune problema exercitãrii drepturilor şi libertãţilor constituţionale cu buna-credinţa, fãrã încãlcarea drepturilor şi libertãţilor celorlalţi, ci aceea a neacordarii de drepturi unor persoane care se considera egal îndreptãţite cu cele prevãzute prin textul criticat.
În ceea ce priveşte critica celorlalte dispoziţii, şi anume <>art. 5 şi 9 din Decretul-lege nr. 118/1990 , precum şi <>art. 7 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 214/1999 , Curtea constata ca este neîntemeiatã. Aceste texte stabilesc drepturile ce se acorda categoriilor de persoane prevãzute la <>art. 1 din Decretul-lege nr. 118/1990 , republicat, şi, respectiv, la <>art. 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 214/1999 sau dovedirea unor situaţii, aspecte necontestate de autorul exceptiei, iar nu condiţiile de acordare a drepturilor, singurul aspect criticat de autorul exceptiei, care se considera nedreptatit ca situaţia sa de persoana supusã unui tratament psihiatric ambulatoriu nu este prevãzutã de lege, pentru a putea beneficia de drepturile acordate celorlalte categorii de persoane care intra sub incidenta legii.
Fata de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 1, 5 şi 9 din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instauratã cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în strãinãtate ori constituite în prizonieri, republicat, precum şi a dispoziţiilor <>art. 3 şi 7 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 214/1999 privind acordarea calitãţii de luptãtor în rezistenta anticomunista persoanelor condamnate pentru infracţiuni sãvârşite din motive politice, persoanelor impotriva cãrora au fost dispuse, din motive politice, mãsuri administrative abuzive, precum şi persoanelor care au participat la acţiuni de împotrivire cu arme şi de rasturnare prin forta a regimului comunist instaurat în România, ordonanta completatã prin <>Legea nr. 212/2003 , excepţie ridicatã de Adrian Octav Fulea în Dosarul nr. 4.613/2002 al Tribunalului Braşov - Secţia comercialã şi contencios administrativ.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 10 iunie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
