Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 240 din 21 noiembrie 2000 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 83/1999 privind restituirea unor bunuri imobile care au apartinut comunitatilor cetatenilor apartinand minoritatilor nationale din Romania, pozitia 7 din anexa, si a prevederilor art. 23 alin. (1) teza finala din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 5 din 5 ianuarie 2001
Lucian Mihai - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Ioan Muraru - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Gabriela Ghita - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 83/1999 privind restituirea unor bunuri imobile care au aparţinut comunitãţilor cetãţenilor aparţinând minoritãţilor naţionale din România, poziţia 7 din anexa, şi a prevederilor <>art. 23 alin. (1) teza finala din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã, excepţie ridicatã de Spitalul clinic "Caritas" din Bucureşti în Dosarul nr. 1.470/1999 al Curţii de Apel Bucureşti Secţia de contencios administrativ.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din 14 noiembrie 2000 şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 21 noiembrie 2000.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 29 februarie 2000, pronunţatã în Dosarul nr. 1.470/1999, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 23 alin. (1) teza finala din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã, excepţie ridicatã de Spitalul clinic "Caritas" din Bucureşti într-o cauza având ca obiect constatarea nulitãţii absolute a <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 83/1999 şi a poziţiei 7 din anexa la aceasta ordonanta.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile art. 23 alin. (1) teza finala - "[...] de care depinde soluţionarea cauzei" - din <>Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale adauga dispoziţiilor constituţionale ale art. 144 lit. c) şi "s-ar impune o decizie de interpretare a Curţii Constituţionale, în sensul ca excepţia de neconstituţionalitate este admisibilã şi dacã este vorba de texte care vizeazã litigii viitoare în care partea ar urma sa între, inclusiv pe rolul Curţii Constituţionale".
În ceea ce priveşte neconstituţionalitatea <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 83/1999 se arata ca aceasta este emisã cu încãlcarea art. 114 alin. (4) din Constituţie, deoarece dispoziţiile sale nu se încadreazã în noţiunea "cazuri excepţionale", prevãzutã de textul constituţional. Se apreciazã ca sintagma "cazuri excepţionale" "vizeazã aspecte care ies din regula, situaţii ieşite din comun şi care pun ţara, implicit Guvernul ei, în situaţia de a adopta mãsuri de ordin administrativ, cu efecte însã similare legilor, tocmai pentru a intampina producerea unor <<rele>> şi mai mari", iar reglementarea reparaţiilor pentru daunele cauzate prin decretul de nationalizare a instituţiilor sanitare particulare nu se încadreazã în sfera "cazurilor excepţionale". Se mai arata ca ordonanta de urgenta criticata conţine reglementãri privind regimul juridic al proprietãţii, care este rezervat, potrivit art. 72 alin. (3) lit. k) din Constituţie, legii organice, incalcandu-se astfel şi aceste prevederi constituţionale. Pe de alta parte, autorul exceptiei considera ca dispoziţiile <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 83/1999 , respectiv poziţia 7 din anexa la ordonanta, prin care se transmit în proprietate privatã bunuri imobile aparţinând Spitalului clinic "Caritas", conduc la desfiinţarea acestui serviciu public, cu consecinta încãlcãrii "principiului statului social, dreptului la munca, încãlcarea dreptului la un nivel de trai decent şi la ocrotirea sãnãtãţii, încãlcarea dreptului la învãţãtura, încãlcarea principiului egalitãţii şi nediscriminarii, încãlcarea principiului interesului naţional".
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia de contencios administrativ, exprimandu-şi opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 23 alin. (1) teza finala din Legea nr. 47/1992 , republicatã, apreciazã ca "dispoziţia legalã contestatã este neconstitutionala numai în mãsura în care nu este interpretatã ca fiind o condiţie intrinseca a notiunii de <<excepţie>>, ca mijloc de apãrare recunoscut pãrţilor pentru ocrotirea drepturilor lor subiective". Se mai arata ca "Prin raportarea notiunii de cauza la cererea de chemare în judecata instanta apreciza ca dispoziţia <>art. 23 alin. (1) teza finala din Legea nr. 47/1992 , republicatã, este constituţionalã în mãsura în care se interpreteazã în sensul ca excepţia de neconstituţionalitate se poate ridica numai cu privire la cauzele cererilor formulate de pãrţi în fata instanţelor judecãtoreşti", adicã cu privire la "temeiul juridic al acestor cereri în înţelesul restrâns de texte de lege, pe care pãrţile îşi fundamenteazã drepturile invocate în justificarea pretenţiilor lor, temeiuri puse în discuţia acestora şi reţinute ca atare de instanţele judecãtoreşti".
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Se arata ca, potrivit art. 114 alin. (4) din Constituţie, în cazuri excepţionale Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenta care intra în vigoare dupã depunerea lor spre aprobare la Parlament, iar limitarea referitoare la domeniul de reglementare priveşte doar ordonanţele ce se emit în baza unei legi speciale de abilitare. Se menţioneazã ca prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 34 din 17 februarie 1998, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 25 februarie 1998, s-a statuat ca ordonanţe de urgenta pot fi emise în orice domenii, dacã este îndeplinitã condiţia existenţei unor situaţii excepţionale. Se mai arata ca în situaţii similare, fiind sesizatã cu excepţii de neconstituţionalitate privind ordonanţe de urgenta care reglementeazã în domenii rezervate legii organice, Curtea Constituţionalã a constatat ca nu este legal sesizatã, întrucât "excepţia de neconstituţionalitate nu poate forma obiectul unei acţiuni directe adresate instanţelor judecãtoreşti sau Curţii Constituţionale. Procedural o asemenea acţiune este inadmisibila". Se citeaza în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 92 din 25 iunie 1998, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 285 din 3 august 1998. Cu privire la susţinerea referitoare la neconstituţionalitatea <>art. 23 alin. (1) teza finala din Legea nr. 47/1992 , republicatã, se apreciazã ca aceste dispoziţii nu contravin nici unui principiu sau text constituţional, ci ele precizeazã condiţiile şi cazurile în care poate fi ridicatã excepţia de neconstituţionalitate a unei legi sau ordonanţe ori a unei prevederi dintr-o lege sau ordonanta.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor şi concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constata ca este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Din conţinutul Încheierii de sesizare din data de 20 martie 2000, pronunţatã de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia de contencios administrativ în Dosarul nr. 1.470/1999, Curtea retine ca în fata instanţei de judecata, la data de 25 ianuarie 2000, Spitalul clinic "Caritas", prin reprezentantul sau, a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 83/1999 , punctul 7 din anexa, cu susţinerea ca aceasta a fost emisã cu încãlcarea art. 114 alin. (4) şi a art. 72 alin. (3) lit. k) din Constituţie. Excepţia a fost reiterata la termenul de judecata din 29 februarie 2000, când a fost ridicatã şi excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 23 alin. (1) teza finala - "de care depinde soluţionarea cauzei" din <>Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã. Aceasta din urma excepţie a fost ridicatã, deoarece Guvernul României, în calitate de parat, a formulat concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate a <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 83/1999 "ca inadmisibila, conform art. 26 alin. (3) raportat la <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 ".
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia de contencios administrativ, analizând conţinutul cererilor formulate de cãtre reprezentantul Spitalului clinic "Caritas", a constatat ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 23 alin. (1) teza finala din Legea nr. 47/1992 , republicatã, este intemeiata şi, având caracter prejudicial asupra exceptiei privind <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 83/1999 , prin Încheierea din 20 martie 2000 sesizeazã Curtea Constituţionalã doar cu soluţionarea acestei din urma excepţii.
Fata de împrejurarea ca excepţia de neconstituţionalitate a <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 83/1999 a fost ridicatã de reprezentantul Spitalului clinic "Caritas" la termenul de judecata din 25 ianuarie 2000 şi reiterata la termenul de judecata din 29 februarie 2000, prin prezenta decizie Curtea Constituţionalã urmeazã sa se pronunţe şi cu privire la constituţionalitatea acestor dispoziţii, deşi prin Încheierea de sesizare din 20 martie 2000 nu a fost investitã şi cu aceasta excepţie. Aceasta deoarece, potrivit <>art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã, "Excepţia poate fi ridicatã la cererea uneia dintre pãrţi sau, din oficiu, de cãtre instanta de judecata". Din acest text rezulta ca autor al exceptiei de neconstituţionalitate este partea care a ridicat-o, astfel încât instanta nu poate, prin încheierea de sesizare, sa o modifice. În acest sens este şi jurisprudenta Curţii Constituţionale (de exemplu, Decizia nr. 604 din 9 decembrie 1997, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 134 din 2 aprilie 1998).
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie <>art. 23 alin. (1) teza finala din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 187 din 7 august 1997, articol care prevede: "Curtea Constituţionalã decide asupra excepţiilor ridicate în fata instanţelor judecãtoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta în vigoare, de care depinde soluţionarea cauzei", precum şi dispoziţiile <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 83/1999 privind restituirea unor bunuri imobile care au aparţinut comunitãţilor cetãţenilor aparţinând minoritãţilor naţionale din România, poziţia 7 din anexa.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea Constituţionalã constata ca aceasta este inadmisibila şi, în consecinta, urmeazã sa fie respinsã.
Potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie, Curtea Constituţionalã "hotãrãşte asupra excepţiilor ridicate în fata instanţelor judecãtoreşti privind neconstituţionalitatea legilor şi a ordonanţelor", iar potrivit <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, "Curtea Constituţionalã decide asupra excepţiilor ridicate în fata instanţelor judecãtoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta în vigoare, de care depinde soluţionarea cauzei".
Asadar, în cadrul controlului ulterior de constitutionalitate, prevãzut la art. 144 lit. c) din Constituţie, instanta de contencios constituţional poate fi legal sesizatã în vederea declansarii controlului numai pe calea exceptiei de neconstituţionalitate invocate într-un litigiu pendinte la o instanta de judecata şi numai dacã soluţionarea acelui litigiu depinde de legea sau ordonanta ori dispoziţia dintr-o lege sau dintr-o ordonanta criticata ca neconstitutionala.
În cauza de fata însã autorul exceptiei a introdus în fata Curţii de Apel Bucureşti o acţiune prin care solicita sa se constate "nulitatea absolutã a <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 83 din 8 iunie 1999 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 10 iunie 1999, poziţia 7 din anexa la respectiva ordonanta, prin faptul ca incalca principiile constituţionale, fiind vorba de o ordonanta cu caracter individual". Or, asa cum s-a arãtat, potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie şi <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, excepţia de neconstituţionalitate nu poate forma obiectul unei acţiuni directe adresate instanţelor judecãtoreşti sau Curţii Constituţionale, procedural o asemenea acţiune fiind inadmisibila. În acest sens a statuat Curtea Constituţionalã prin mai multe decizii (de exemplu, Decizia nr. 92 din 25 iunie 1998, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 285 din 3 august 1998).
Curtea constata, de asemenea, ca este inadmisibila solicitarea de a se pronunţa de cãtre Curtea Constituţionalã o decizie de interpretare a dispoziţiilor art. 23 alin. (3) teza finala - "[...] de care depinde soluţionarea cauzei" - din <>Legea nr. 47/1992 , republicatã, în sensul de a se crea posibilitatea ridicãrii exceptiei de neconstituţionalitate "a unor prevederi care nu sunt incidente în cauze din fata instanţei judecãtoreşti, dar pot deveni incidente în litigiul propriu-zis de contencios constituţional, dedus Curţii Constituţionale".
Potrivit competentei sale, astfel cum rezulta din prevederile <>art. 2 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 47/1992 , republicatã, "Curtea Constituţionalã nu se poate pronunţa asupra modului de interpretare şi aplicare a legii, ci numai asupra intelesului sau contrar Constituţiei". Şi sub acest aspect exista jurisprudenta a Curţii Constituţionale (de exemplu, Decizia nr. 56 din 14 mai 1996, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 139 din 4 iulie 1996; Decizia nr. 160 din 10 noiembrie 1998, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 472 din 9 decembrie 1998).
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 83/1999 privind restituirea unor bunuri imobile care au aparţinut comunitãţilor cetãţenilor aparţinând minoritãţilor naţionale din România, poziţia 7 din anexa, şi a prevederilor <>art. 23 alin. (1) teza finala din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã, excepţie ridicatã de Spitalul clinic "Caritas" în Dosarul nr. 1.470/1999 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia de contencios administrativ.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 21 noiembrie 2000.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu
--------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
