Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 240 din 15 martie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 26 alin. (5), (7), (8) si (10) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor si a masurilor dispuse de organele judiciare in cursul procesului penal
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 274 din 25 aprilie 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Oana Cristina Puicã - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincã.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (5), (7), (8) şi (10) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a mãsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie ridicatã de Vasile Aurel Ionele în Dosarul nr. 5.663/175/2010 al Judecãtoriei Aiud şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 381D/2011.
La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza este în stare de judecatã.
Preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 18 februarie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 5.663/175/2010, Judecãtoria Aiud a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (5), (7), (8) şi (10) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a mãsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.
Excepţia a fost ridicatã de Vasile Aurel Ionele cu ocazia soluţionãrii unei contestaţii împotriva încheierii judecãtorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate prin care s-a dispus schimbarea regimului de executare a pedepsei închisorii.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile art. 26 alin. (5), (7), (8) şi (10) din Legea nr. 275/2006 încalcã dispoziţiile constituţionale privind accesul liber la justiţie, jurisdicţiile speciale administrative, legalitatea incriminãrii, dreptul la apãrare, interzicerea înfiinţãrii de instanţe extraordinare, contenciosul administrativ, caracterul public al şedinţelor de judecatã, folosirea cãilor de atac şi efectele deciziilor Curţii Constituţionale, precum şi dreptul la douã grade de jurisdicţie în materie penalã, întrucât instituţia judecãtorului delegat, pe de o parte, nu este clar definitã şi reglementatã prin lege, iar pe de altã parte, nu poate fi consideratã ca reprezentând un prim grad de jurisdicţie, procedura desfãşuratã în faţa judecãtorului delegat nerespectând garanţiile procesuale privind dreptul la apãrare, contradictorialitatea şi publicitatea dezbaterilor.
Judecãtoria Aiud apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece prevederile art. 26 alin. (5), (7), (8) şi (10) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a mãsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal nu aduc nicio atingere dispoziţiilor din Constituţie şi din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale invocate de autorul excepţiei. Face trimitere, în acest sens, la deciziile Curţii Constituţionale nr. 827/2007, nr. 705/2008, nr. 427/2010 şi nr. 607/2010.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului precizeazã cã îşi menţine punctul de vedere reţinut în deciziile Curţii Constituţionale nr. 827/2007, nr. 705/2008, nr. 427/2010 şi nr. 702/2011, în sensul cã dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 26 alin. (5), (7), (8) şi (10) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a mãsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 627 din 20 iulie 2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, având urmãtorul cuprins: "(5) Judecãtorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate dispune prin încheiere motivatã, cu privire la schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, numai dupã ascultarea persoanei condamnate, la locul de deţinere, în termen de 15 zile de la primirea cererii sau sesizãrii.
[...] (7) Încheierea judecãtorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate se comunicã persoanei condamnate şi administraţiei penitenciarului în termen de douã zile de la data pronunţãrii acesteia.
(8) Împotriva încheierii judecãtorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate persoana condamnatã şi administraţia penitenciarului pot introduce contestaţie la judecãtoria în a cãrei circumscripţie se aflã penitenciarul, în termen de 3 zile de la comunicarea încheierii. Contestaţia nu este suspensivã de executare.
[...] (10) Hotãrârea judecãtoriei este definitivã."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor prevederi de lege, autorul excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (1), (2) şi (4) privind accesul liber la justiţie şi jurisdicţiile speciale administrative, ale art. 23 alin. (12) referitoare la legalitatea incriminãrii, ale art. 24 privind dreptul la apãrare, ale art. 126 alin. (5) şi (6) referitoare la interzicerea înfiinţãrii de instanţe extraordinare şi la contenciosul administrativ, ale art. 127 privind caracterul public al şedinţelor de judecatã, ale art. 129 referitoare la folosirea cãilor de atac şi ale art. 147 alin. (1) privind efectele deciziilor Curţii Constituţionale, precum şi a prevederilor art. 2 referitoare la dublul grad de jurisdicţie în materie penalã din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã prevederile art. 26 alin. (5), (7), (8) şi (10) din Legea nr. 275/2006 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Constituţie şi din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, invocate şi în prezenta cauzã, şi faţã de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 702 din 31 mai 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 532 din 28 iulie 2011, Curtea a respins ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (5), (7), (8) şi (10) din Legea nr. 275/2006, reţinând cã dispoziţiile de lege criticate, care reglementeazã procedura schimbãrii regimului de executare a pedepsei, la solicitarea persoanei condamnate sau la sesizarea comisiei pentru stabilirea, schimbarea şi individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, nu aduc nicio atingere liberului acces la justiţie şi nici dreptului la apãrare. Astfel, aceastã procedurã se desfãşoarã sub supravegherea, controlul şi autoritatea judecãtorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, iar, în acord cu art. 21 din Constituţie, împotriva încheierii pronunţate de acesta, persoana condamnatã poate introduce contestaţie la judecãtoria în a cãrei circumscripţie se aflã penitenciarul. De asemenea, nimic nu îl opreşte pe condamnat sã îşi angajeze un avocat pe tot parcursul procesului ce vizeazã aspecte referitoare la executarea pedepsei.
De asemenea, Curtea nu a reţinut nici criticile formulate în raport cu dispoziţiile art. 126 alin. (5) din Constituţie, care interzic înfiinţarea de instanţe extraordinare, având în vedere cã judecãtorii delegaţi pentru executarea pedepselor sunt desemnaţi de preşedinţii curţilor de apel, potrivit art. 6 alin. (2) din Legea nr. 275/2006, pentru îndeplinirea unor atribuţii specifice în cadrul puterii judecãtoreşti, exercitând funcţia jurisdicţionalã cu care au fost învestiţi constituţional şi legal. Judecãtorii delegaţi pentru executarea pedepselor nu fac parte din autoritãţile publice ale cãror acte le supravegheazã şi controleazã, astfel încât nu existã raporturi de subordonare ierarhicã între aceştia şi personalul de conducere al administraţiei penitenciarelor, iar mãsurile dispuse de aceştia sunt obligatorii, conform legii, pentru întregul personal al penitenciarelor.
Cu acelaşi prilej, Curtea a respins şi critica formulatã în raport cu dispoziţiile art. 129 din Constituţie, privitoare la folosirea cãilor de atac. Astfel, potrivit art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie, exercitarea cãilor de atac împotriva hotãrârilor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt stabilite prin lege, legiuitorul având prin urmare libertatea de a stabili cazurile şi condiţiile în care pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac, bineînţeles cu respectarea normelor şi principiilor consacrate de Legea fundamentalã şi prin actele juridice internaţionale la care România este parte.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţatã de Curte prin decizia mai sus menţionatã, precum şi considerentele care au fundamentat-o îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
În ceea ce priveşte dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (4) referitoare la caracterul facultativ şi gratuit al jurisdicţiilor speciale administrative, ale art. 23 alin. (12) privind legalitatea incriminãrii, ale art. 126 alin. (6) referitoare la contenciosul administrativ şi ale art. 147 alin. (1) privind efectele deciziilor Curţii Constituţionale, precum şi prevederile art. 2 din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind dublul grad de jurisdicţie în materie penalã, acestea nu au incidenţã în cauzã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (5), (7), (8) şi (10) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a mãsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie ridicatã de Vasile Aurel Ionele în Dosarul nr. 5.663/175/2010 al Judecãtoriei Aiud.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 15 martie 2012.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puicã
________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
