Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 24 din 4 mai 1993 exceptiile de neconstitutionalitate a prevederilor art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 , ale alin. 3 si 4 din art. 35 si ale art. 22 din Legea nr. 18/1991 , precum si ale alin. (3) din art. 26 al Legii nr. 47/1992
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 129 din 17 iunie 1993
Vasile Gionea - preşedinte
Ion Filipescu - judecãtor
Ioan Muraru - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Victor Dan-Zlatescu - judecãtor
Raul Petrescu - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol soluţionarea recursului formulat de Ungureanu Teodoru-Marian şi Ungureanu Nastasia impotriva <>Deciziei nr. 5/23 februarie 1993 a Curţii Constituţionale, prin care se resping ca vadit nefondate excepţiile de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 , ale alin. 3 şi 4 din art. 35 şi ale <>art. 22 din Legea nr. 18/1991 , precum şi ale alin. (3) din <>art. 26 al Legii nr. 47/1992 .
Dezbaterile au avut loc în şedinţa din 21 aprilie 1993, în prezenta recurentului Ungureanu Teodoru-Marian personal şi ca reprezentant al recurentei Ungureanu Nastasia şi intimatei Prefectura municipiului Bucureşti şi a sectorului agricol Ilfov - Serviciul contencios - şi au fost consemnate pe larg în încheierea de la acea data, când, Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 4 mai 1993.
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost sesizatã prin Încheierea din 6 noiembrie 1992 a Judecãtoriei sectorului agricol Ilfov cu soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 , <>art. 35 alin. 3 şi 4 din Legea nr. 18/1991 şi <>art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 . Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de contestatarul Ungureanu Teodoru-Marian în Dosarul nr. 4302/1991 al Judecãtoriei sectorului agricol Ilfov.
Motivand excepţia, contestatarul Ungureanu Teodoru-Marian susţine, în esenta, ca dispoziţiile invocate ca neconstituţionale instituie un regim juridic discriminatoriu între foştii proprietari cu drepturi depline şi cumpãrãtorii de locuinţe, care la data de 1 ianuarie 1990 nu aveau decât simpla calitate de beneficiari ai unui drept de folosinta. Aceste dispoziţii conduc la o imbogatire fãrã just temei a actualilor proprietari şi, ca atare, sunt contrare dispoziţiilor art. 1 alin. (3), art. 15, art. 16 alin. (1) şi (2), art. 20, art. 41 alin. (1)-(5), art. 42 şi art. 49 din Constituţie.
Prevederile <>art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 contravin dispoziţiilor art. 1 alin. (3), art. 16, art. 20, art. 21, art. 49 şi art. 150 alin. (1) din Constituţie, deoarece textul incearca sa sustragã controlului constituţionalitãţii o serie de acte normative emise în perioada 22 decembrie 1989 - 8 decembrie 1991, acte ce au adus flagrante şi inadmisibile încãlcãri ale Constituţiei din 1991.
Parata - Comisia de aplicare a Legii fondului funciar din cadrul Prefecturii municipiului Bucureşti -, deşi legal citata, nu s-a prezentat în fata instanţei şi nici nu şi-a exprimat punctul de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate, deşi i s-au comunicat memoriile reclamanţilor în legatura cu aceasta problema.
Punctul de vedere al instanţei exprimat în Încheierea de sesizare din 6 noiembrie 1992 referitor la excepţia invocatã, este ca "modul în care a fost formulatã şi motivarea acesteia nu pot duce decât la respingerea exceptiei".
Curtea Constituţionalã, prin Decizia nr. 5 din 23 februarie 1993, respinge ca vadit nefondate excepţiile de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 , ale alin. 3 şi 4 din art. 35 şi ale <>art. 22 din Legea nr. 18/1991 , precum şi ale alin. (3) din <>art. 26 al Legii nr. 47/1992 pentru urmãtoarele motive:
- referitor la neconstituţionalitatea <>art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 , art. 35 alin. 3 şi 4 şi <>art. 22 din Legea nr. 18/1991 , excepţia este inadmisibila deoarece vine în conflict cu principiul neretroactivitatii legii şi de aceea este vadit nefondata;
- cat priveşte neconstituţionalitatea alin. (3) al <>art. 26 din Legea nr. 47/1992 excepţia este, de asemenea, vadit nefondata întrucât dispoziţiile acestui alineat au în vedere şi legile anterioare Constituţiei şi respectarea principiului neretroactivitatii lor, ceea ce este conform legii fundamentale, iar nu impotriva ei.
Prin recursul formulat în termen legal impotriva <>Deciziei nr. 5 din 23 februarie 1993 recurentul Ungureanu Teodoru-Marian solicita a se constata netemeinicia şi nelegalitatea acesteia şi, pe cale de consecinta, declanşarea procedurii prevãzute de <>art. 25 din Legea nr. 47/1992 , în vederea admiterii excepţiilor de neconstituţionalitate asa cum au fost formulate.
În motivarea recursului se susţine:
- cu privire la respingerea exceptiei de neconstituţionalitate a <>art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 şi a <>art. 22 şi 35 alin. 3 şi 4 din Legea nr. 18/1991 , decizia este netemeinica şi nelegalã deoarece dispoziţiile acestor articole sunt esenţial contrare prevederilor art. 1 alin. (3), art. 15, art. 16 alin. (1) şi (2), art. 41 alin. (1)-(5), art 42 şi art. 49 din Constituţie.
Concluzia deciziei potrivit cãreia "excepţia este inadmisibila deoarece vine în conflict cu principiul neretroactivitatii legii", deci exclusiva incidenta în cauza a prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, este combatuta prin susţinerea ca în cauza suntem în prezenta exclusivei incidente a art. 150 alin. (1) din Constituţie;
- cu privire la respingerea exceptiei de neconstituţionalitate a <>art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , argumentata în decizia recuratã pe aplicabilitatea prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, se solicita înlãturarea acestei motivari, deoarece se apreciazã ca ne aflam, de asemenea, sub incidenta dispoziţiilor art. 150 alin. (1) din Constituţie
Curtea, fãcând aplicarea prevederilor <>art. 24 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , cu adresele nr. 17/1189/12 martie 1993, nr. 249/12 martie 1993 şi nr. 5C/12 martie 1993, a solicitat punctele de vedere în legatura cu excepţiile de neconstituţionalitate invocate Guvernului României, Camerei Deputaţilor şi Senatului.
Cu Adresa nr. 5/976 din 29 martie 1993, Guvernul României, dând curs solicitãrii Curţii, opineaza ca despre neconstituţionalitatea unor dispoziţii legale se poate discuta numai dacã acestea au fost elaborate dupã adoptarea Constituţiei, opinia fundamentatã pe prevederile art. 144 lit. c) şi art. 150 din Legea fundamentalã, precum şi pe cele ale art. 13 pct. A lit. c) şi <>art. 23-26 din Legea nr. 47/1992 .
Referitor la Decizia nr. 5 din 23 februarie 1993, în principiu, este de acord cu soluţia pronunţatã.
Camera Deputaţilor şi Senatul nu-şi exprima punctul de vedere referitor la excepţiile invocate şi recursul formulat.
În legatura cu competenta Curţii de a soluţiona recursul formulat, sunt aplicabile prevederile <>art. 25 din Legea nr. 47/1992 , fiind îndeplinite cerinţele acestui text.
Cu privire la motivul de recurs, în sensul ca <>art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 şi art. 22 şi <>art. 35 alin. 3 şi 4 din Legea nr. 18/1991 sunt neconstituţionale, contravenind art. 1 alin. (3), art. 15, art. 16 alin. (1) şi (2), art. 41 alin. (1)-(5), art. 42 şi art. 49 din Constituţie, se constata ca textele menţionate nu sunt neconstituţionale şi, în consecinta, soluţia recuratã este legalã.
Într-adevãr, <>art. 8 alin. 1 din Decretul-lege nr. 42/1990 prevede ca "terenul aferent casei de locuit şi anexele gospodãreşti, precum şi curtea şi gradina din jurul acestora, în zonele cooperativizate, constituie proprietatea particularã a deţinãtorilor; acestea pot înstrãinate şi lãsate moştenire", dispunandu-se, de asemenea, ca acest teren, împreunã cu lotul ce putea fi atribuit în folosinta membrului cooperator, nu putea depãşi suprafata de 6.000 mp pentru deţinãtorul casei de locuit.
Pe de alta parte, <>art. 35 alin. 3 din Legea nr. 18/1991 prevede ca "terenurile atribuite în folosinta pe durata existenţei construcţiilor dobanditorilor acestora, ca efect al preluãrii terenurilor aferente construcţiilor, în condiţiile <>art. 30 din Legea nr. 58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului şi localitãţilor urbane şi rurale, trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosinta a terenului, proprietari ai locuinţelor", iar prin alin. 4 se stabileşte ca "dispoziţiile art. 22 rãmân aplicabile". Potrivit <>art. 22 alin. 1 al Legii nr. 18/1991 , "sunt şi rãmân în proprietatea privatã a cooperatorilor sau, dupã caz, a moştenitorilor acestora, indiferent de ocupaţia sau de domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit şi anexelor gospodãreşti, precum şi curtea şi gradina din jurul acestora, determinate potrivit <>art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 privind unele mãsuri pentru stimularea ţãrãnimii". De asemenea, alin. 2 al aceluiaşi text precizeazã ca "dispoziţiile alin. 1 se aplica şi persoanelor din zonele cooperativizate care nu au avut calitatea de cooperator".
Din cele arãtate, rezulta ca dispoziţiile legale menţionate recunosc şi consacra, în condiţiile arãtate, dreptul de proprietate asupra terenului persoanelor, de asemenea, prevãzute de lege. În consecinta, aceste dispoziţii legale nu contravin Constituţiei, care recunoaşte şi garanteazã dreptul de proprietate. De asemenea, textele legale menţionate nu contravin art. 1 alin. (3), art. 15, art. 16 alin. (1) şi (2), art. 20, art. 21, art. 42 şi art. 49 din Constituţie, aceste texte constituţionale avându-şi domeniul lor propriu de reglementare fãrã legatura cu cel al dispoziţiilor legale care se pretinde ca sunt neconstituţionale.
Cu privire la <>art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , care se pretinde, de asemenea, ca este neconstitutional, se retine ca acesta prevede în teza întâi ca "prevederile alin. (1) şi (2) se aplica numai raporturilor juridice stabilite dupã intrarea în vigoare a Constituţiei din 1991", iar în teza a doua ca "repararea daunelor suferite anterior intrãrii în vigoare a Constituţiei din 1991 se reglementeazã prin lege". Rezulta deci ca teza întâi are în vedere, dar în condiţiile textului, legile anterioare Constituţiei, iar teza a doua are în vedere o alta situaţie şi prevede ca urmeazã sa apara o lege care sa repare daunele aduse unor persoane prin legi anterioare Constituţiei. Distingand clar cele doua situaţii, <>art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 nu este deci neconstitutional.
Pentru motivele arãtate, în temeiul art. 144 lit. c) şi art. 150 alin. (1) din Constituţie, al art. 13 alin. (1) pct. A. lit. c), art. 25 şi <>art. 26 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Ungureanu Teodoru-Marian şi Ungureanu Nastasia, domiciliaţi în Bucureşti, calea Vacaresti nr. 234, bloc 83, sc. A, et. 5, ap. 23, sectorul 4, impotriva <>Deciziei nr. 5 din 23 februarie 1993 .
Definitiva.
Pronunţatã astãzi, 4 mai 1993.
PREŞEDINTE,
prof. dr. VASILE GIONEA
Magistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu
-------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
