Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 24 din 27 ianuarie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 40^1 din Legea nr. 137/2002 privind unele masuri pentru accelerarea privatizarii, dispozitii introduse prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 208/2002 , aprobata cu modificari prin Legea nr. 540/2003
Nicolae Popa - preşedinte Costicã Bulai - judecãtor Nicolae Cochinescu - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Lucian Stângu - judecãtor Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Florentina Baltã - procuror Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 40^1 din Legea nr. 137/2002 privind unele mãsuri pentru accelerarea privatizãrii, dispoziţii introduse prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 208/2002 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Organe de Asamblare" - S.A. din Braşov în Dosarul nr. 994/R/2003 al Curţii de Apel Braşov - Secţia civilã. La apelul nominal rãspunde, pentru autorul excepţiei, avocat Ion Iordache, cu delegaţie depusã în şedinţã, lipsã fiind cealaltã parte - Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Cauza fiind în stare de judecatã, reprezentantul autorului excepţiei de neconstituţionalitate solicitã admiterea acesteia astfel cum a fost formulatã în faţa instanţei de judecatã, susţinând cã dispoziţiile legale criticate, prin scutirea A.P.A.P.S. de la plata taxelor de timbru, contravin art. 16 alin. (1) din Constituţie, creându-se astfel discriminãri între pãrţile aflate în proces, precum şi art. 1 şi 10 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, referitoare la egalitate, respectiv la dreptul la un proces echitabil. De asemenea, faţã de sesizarea iniţialã, invocã şi încãlcarea art. 124 alin. (2) din Constituţie privitor la unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea pentru toţi a justiţiei, precum şi neconstituţionalitatea extrinsecã a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 208/2002 , pentru inexistenţa cazului excepţional care a dus la adoptarea acesteia. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât scutirea A.P.A.P.S. de plata taxelor de timbru reprezintã un atribut exclusiv al legiuitorului. În ceea ce priveşte art. 1 şi 10 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, apreciazã cã acestea nu au legãturã cu cauza.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin Încheierea din 24 septembrie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 994/R/2003, Curtea de Apel Braşov - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 40^1 din Legea nr. 137/2002 privind unele mãsuri pentru accelerarea privatizãrii, dispoziţii introduse prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 208/2002 . Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Organe de Asamblare" - S.A. într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale, contravenind art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece partea adversã într-un proces este scutitã de depunerea unei taxe de timbru sau a vreunei cauţiuni pentru introducerea unei acţiuni în instanţã, ceea ce încalcã principiul egalitãţii în faţa legii. Curtea de Apel Braşov - Secţia civilã opineazã în sensul cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât prin scutirea A.P.A.P.S. de la plata taxelor judiciare de timbru şi a timbrului judiciar, cauţiunilor şi oricãror alte taxe, pentru cererile formulate în legãturã cu calitatea de acţionar la societãţile aflate în portofoliul sãu, nu sunt încãlcate dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece principiul egalitãţii are în vedere egalitatea în drepturi a cetãţenilor în faţa legii şi autoritãţilor publice, iar nu egalitatea dintre cetãţeni şi autoritãţile publice. Legiuitorul este suveran în acordarea unor scutiri de la plata taxelor de timbru în considerarea unor anumite situaţii determinate, iar diferenţa de tratament se justificã prin inexistenţa unor situaţii identice în care s-ar afla pãrţile, simpla calitate de pãrţi în acelaşi proces nefiind de naturã sã ducã la altã concluzie. Raţiunea pentru care anumite autoritãţi publice sunt scutite de plata taxei de timbru este aceea cã acţiunile şi cererile introduse de ele prezintã o strânsã legãturã cu bugetul de stat, fiind vorba de un interes public. Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât, aşa cum a statuat Curtea Constituţionalã, de exemplu prin deciziile nr. 102/1995 şi nr. 18/1996, dispoziţiile art. 16 din Constituţie, care instituie egalitatea cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, nu sunt incidente în ceea ce priveşte relaţiile dintre persoanele juridice. Scutirea de la plata taxelor de timbru şi a cauţiunilor stabilite de lege pentru sesizarea instanţelor judecãtoreşti a A.P.A.P.S. - instituţie publicã implicatã în procesul de privatizare - reprezintã un atribut exclusiv al legiuitorului pe care acesta îl exercitã în considerarea anumitor situaţii determinate, cum sunt cele privind legãtura strânsã cu bugetul statului şi realizarea unui interes public (<>Decizia nr. 179/2003 ). Totodatã, prin <>art. 15, 16, 16^1 , 17 şi 17^1 din Legea nr. 146/1997 , legiuitorul a instituit scutiri de la plata taxei judiciare de timbru pentru anumite categorii de acţiuni şi a prevãzut expres, în art. 15 lit. p), cã sunt scutite de taxe judiciare de timbru acţiunile şi cererile, inclusiv cele pentru exercitarea cãilor de atac, referitoare la "orice alte acţiuni, cereri sau acte de procedurã pentru care se prevãd, prin legi speciale, scutiri de taxã judiciarã de timbru". Potrivit dispoziţiilor legale criticate, legiuitorul stabileşte un regim juridic diferit pentru promovarea anumitor acţiuni de cãtre "instituţii publice implicate" şi nu numai de cãtre A.P.A.P.S., în considerarea interesului general al accelerãrii procesului privatizãrii, şi în aplicarea art. 134 alin. (2) lit. b) din Constituţie, devenit art. 135 alin. (2) lit. b) dupã revizuirea Constituţiei, care prevede cã statul trebuie sã asigure "protejarea intereselor naţionale în activitatea economicã, financiarã şi valutarã", principiu pe care statul, în politica sa economicã, este ţinut sã-l promoveze şi, ca urmare, are dreptul şi totodatã îndatorirea de a crea un cadrul juridic corespunzãtor. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 40^1 din Legea nr. 137 din 28 martie 2002 privind unele mãsuri pentru accelerarea privatizãrii (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 28 martie 2002), dispoziţii introduse prin <>art. I pct. 15 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 208/2002 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 137/2002 privind unele mãsuri pentru accelerarea privatizãrii (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 961 din 28 decembrie 2002), aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 540/2003 (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 910 din 19 decembrie 2003). Ca urmare a acestor modificãri, dispoziţiile legale criticate au urmãtorul conţinut: - Art. 40^1: "Cererile formulate de instituţia publicã implicatã în legãturã cu calitatea de acţionar la societãţile comerciale aflate în portofoliul acesteia, cu procesul de privatizare, cu obligaţiile decurgând din contractele de vânzare-cumpãrare de acţiuni, cu obligaţiile prevãzute de <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 88/1997 , aprobatã prin <>Legea nr. 44/1998 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, sau de prezenta lege, cu executarea hotãrârilor judecãtoreşti şi orice alte acte procedurale efectuate de şi pentru aceasta, sunt scutite de la plata taxelor judiciare de timbru şi a timbrului judiciar, cauţiuni şi orice alte taxe." În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia apreciazã cã dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţia României, revizuitã şi republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, prevederi care au urmãtorul conţinut: "Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri." De asemenea, autorul excepţiei susţine cã sunt încãlcate şi prevederile art. 1 şi ale art. 10 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, care au urmãtorul conţinut: - Art. 1: "Toate fiinţele umane se nasc libere şi egale în demnitate şi în drepturi. Ele sunt înzestrate cu raţiune şi conştiinţã şi trebuie sã se comporte unele faţã de celelalte în spiritul fraternitãţii."; - Art. 10: "Orice persoanã are dreptul, în deplinã egalitate, sã fie ascultatã în mod echitabil şi public de un tribunal independent şi imparţial, care va hotãrî fie asupra drepturilor şi obligaţiilor sale, fie asupra temeiniciei oricãrei acuzaţii în materie penalã îndreptate împotriva ei." Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine urmãtoarele: I. În ceea ce priveşte susţinerile autorului excepţiei, fãcute în şedinţa publicã, prin care şi-a extins motivele de neconstituţionalitate, arãtând, pe de-o parte, cã dispoziţiile legale criticate încalcã şi prevederile art. 124 alin. (2) din Constituţie, iar, pe de altã parte, cã <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 208/2002 a fost adoptatã cu nerespectarea dispoziţiilor constituţionale în vigoare, şi anume fãrã a exista un caz excepţional care sã justifice adoptarea acesteia, Curtea constatã cã nu poate primi aceste susţineri, întrucât ele au fost ridicate ulterior sesizãrii Curţii cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 40^1 din Legea nr. 137/2002 . Instanţa de contencios constituţional nu poate hotãrî asupra excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate direct în faţa sa, întrucât astfel s-ar încãlca prevederile <>art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã, conform cãrora pãrţile trebuie sã îşi exprime punctele de vedere în legãturã cu excepţia de neconstituţionalitate în faţa instanţei judecãtoreşti, depunând dovezile şi probele pe care le considerã necesare, iar instanţa de judecatã este obligatã sã îşi exprime opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Aşadar, litigiul constituţional se desfãşoarã numai în limitele determinate prin încheierea de sesizare, fãrã ca acestea sã poatã fi modificate de vreuna dintre pãrţi. II. Referitor la dispoziţiile legale criticate, prin care se instituie scutirea de la plata taxelor judiciare de timbru şi a timbrului judiciar, a cauţiunilor şi de la orice alte taxe a instituţiilor publice implicate în procesul de privatizare, atunci când acestea formuleazã cereri în faţa instanţelor de judecatã în legãturã cu situaţiile expres menţionate în text, Curtea constatã cã acestea sunt constituţionale, pentru urmãtoarele considerente: Instituirea de taxe şi cauţiuni în legãturã cu procedurile judiciare reprezintã un atribut exclusiv al legiuitorului, pe care acesta şi-l exercitã fie din raţiuni legate de descurajarea exercitãrii cu rea-credinţã a drepturilor procesuale - în cazul cauţiunilor, fie în considerarea unor situaţii concrete în care se impune gratuitatea serviciului public al justiţiei sau, dimpotrivã, stabilirea în sarcina pãrţilor din proces a unor obligaţii fiscale - în cazul taxelor judiciare de timbru şi al timbrului judiciar. Scutirea instituţiilor publice implicate în procesul de privatizare de la plata taxelor de timbru şi a celorlalte taxe în cazurile determinate de lege îşi are justificarea în strânsa legãturã a acţiunilor în justiţie pentru care textul criticat prevede scutirea cu bugetul de stat (alimentat, printre altele, şi prin încasarea taxelor judiciare), precum şi în interesul general pe care-l prezintã aceste instituţii publice. Astfel, dispoziţiile legale criticate sunt în concordanţã cu prevederile art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituţia României, potrivit cãruia statul are obligaţia sã asigure protejarea intereselor naţionale în activitatea economicã, financiarã şi valutarã. Totodatã, Curtea constatã cã susţinerea autorului excepţiei referitoare la încãlcarea principiului egalitãţii în drepturi, prevãzut de art. 16 alin. (1) din Constituţie, nu poate fi primitã, întrucât situaţia juridicã a pãrţilor din procesele respective nu este identicã şi nici similarã, justificându-se în mod obiectiv şi raţional tratamentul juridic diferit în ceea ce priveşte plata taxelor judiciare de timbru şi a celorlalte taxe. În ceea ce priveşte invocarea prevederilor art. 1 şi 10 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, Curtea constatã cã acestea nu au legãturã cu obiectul excepţiei ridicate în cauzã. Cu privire la dispoziţiile <>art. 40^1 din Legea nr. 137/2002 , Curtea s-a mai pronunţat prin <>Decizia nr. 461 din 2 decembrie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 22 ianuarie 2004, statuând cã acestea sunt constituţionale. Neexistând elemente noi de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţia acestei decizii îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 40^1 din Legea nr. 137/2002 privind unele mãsuri pentru accelerarea privatizãrii, dispoziţii introduse prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 208/2002 , aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 540/2003 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Organe de Asamblare" - S.A. din Braşov în Dosarul nr. 994/R/2003 al Curţii de Apel Braşov - Secţia civilã. Definitivã şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 27 ianuarie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
