Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 24 din 24 ianuarie 2013 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 51 alin. (1) lit. C.c) din Legea dialogului social nr. 62/2011 si ale art. 28 alin. 2 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 82 din 7 februarie 2013
Acsinte Gaspar - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Benke Karoly - magistrat-asistent-şef
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 51 alin. (1) lit. c) din Legea dialogului social nr. 62/2011 şi ale art. 28 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Sindicatul Naţional "Solidaritatea" al Metalurgiştilor din Galaţi în Dosarul nr. 6.680/233/2012 al Judecătoriei Galaţi - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.527D/2012.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 20 noiembrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 6.680/233/2012, Judecătoria Galaţi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 51 alin. (1) lit. c) din Legea dialogului social nr. 62/2011 şi ale art. 28 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Sindicatul Naţional "Solidaritatea" al Metalurgiştilor din Galaţi într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii formulate de Sindicatul "Siderurgistul AMG" din Galaţi de constatare a îndeplinirii condiţiilor de reprezentativitate a sindicatului prevăzute de Legea dialogului social nr. 62/2011, cauză în care autorul excepţiei, intervenient în nume propriu, a formulat, printre altele, şi o cerere de recuzare a tuturor judecătorilor Judecătoriei Galaţi.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile art. 51 alin. (1) lit. C.c) din Legea dialogului social nr. 62/2011 permit ca, la nivelul unităţii, un singur sindicat să poată îndeplini condiţiile de reprezentativitate. În aceste condiţii, numai acesta poate participa la negocierile colective din unitatea respectivă, ceea ce împiedică, pe de o parte, exercitarea dreptului salariaţilor de a se asocia liber în sindicate, iar, pe de altă parte, posibilitatea sindicatului - nereprezentativ - de a apăra drepturile şi de a promova interesele profesionale, economice şi sociale ale membrilor săi.
În privinţa art. 28 alin. 2 din Codul de procedură civilă, autorul excepţiei arată că negarea posibilităţii justiţiabilului de a recuza toţi judecătorii unei instanţe sau a unei secţii a acesteia încalcă art. 21 alin. (3) şi art. 124 alin. (2) din Constituţie, întrucât acesta, chiar dacă are o relaţie conflictuală cu judecătorii unei instanţe, nu poate recuza toţi judecătorii care ar pronunţa aceeaşi soluţie indiferent de apărările formulate.
Judecătoria Galaţi - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată, întrucât cele două texte, pe de o parte, respectă dreptul sindicatelor de a apăra drepturile şi de a promova interesele profesionale, economice şi sociale ale membrilor săi, iar, pe de altă parte, evită ca, prin recuzarea judecătorilor unei instanţe, să se ajungă la blocarea actului de justiţie.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului consideră că prevederile legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 51 alin. (1) lit. c) din Legea dialogului social nr. 62/2011 şi ale art. 28 alin. 2 din Codul de procedură civilă. În realitate, analizând motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autorul acesteia critică art. 51 alin. (1) lit. C.c) din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 31 august 2012, şi art. 28 alin. 2 din Codul de procedură civilă, texte asupra cărora urmează a se pronunţa prin prezenta decizie şi care au următorul cuprins:
- Art. 51 alin. (1) lit. C.c): "(1) Sunt reprezentative la nivel naţional, de sector de activitate, de grup de unităţi şi de unitate organizaţiile sindicale care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii: [..]
C. la nivel de unitate: [...]
c) numărul de membri ai sindicatului reprezintă cel puţin jumătate plus unu din numărul angajaţilor unităţii.";
- Art. 28 alin. 2 din Codul de procedură civilă: "Nu se pot recuza toţi judecătorii unei instanţe sau ai unei secţii a acesteia".
Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 9 cu referire la rolul sindicatelor, art. 15 alin. (1) privind universalitatea, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 40 alin. (1) cu privire la asocierea liberă în sindicate şi art. 124 privind înfăptuirea justiţiei.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:
I. Dispoziţiile art. 51 alin. (1) lit. C.c) din Legea dialogului social nr. 62/2011 reglementează criteriile necesare pentru ca un sindicat să devină reprezentativ la nivel de unitate. Potrivit art. 1 lit. t) din legea menţionată, reprezentativitatea constituie un atribut al organizaţiilor sindicale dobândit potrivit prevederilor acestei legi, care conferă statutul de partener social abilitat să îşi reprezinte membrii în cadrul dialogului social instituţionalizat. Datorită atributului reprezentativităţii, sindicatul reprezintă angajaţii la negocierile ce privesc încheierea contractului colectiv de muncă la nivel de unitate [art. 134 lit. B.a) din lege] şi numai în cazul în care nu există un asemenea sindicat se vor aplica prevederile art. 135 alin. (1) din lege, respectiv negocierea va fi făcută de reprezentanţii federaţiei sindicale la care este afiliat sindicatul nereprezentativ sau ai angajaţilor, după caz.
Totodată, din acelaşi atribut al reprezentativităţii decurg şi alte consecinţe, respectiv numai aceste sindicate pot negocia prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate punerea la dispoziţie a spaţiilor şi facilităţilor necesare desfăşurării activităţii sindicale [art. 22 alin. (2) din lege], pot să participe în consiliul de administraţie sau alt organ asimilat acestuia, inclusiv în cazul administraţiei publice, la discutarea problemelor de interes profesional, economic şi social [art. 30 alin. (1) din lege] ori primesc de la angajatori sau de la organizaţiile acestora informaţiile necesare pentru negocierea contractelor colective de muncă ori, după caz, a acordurilor colective, în condiţiile legii [art. 30 alin. (2) din lege].
Faptul că reprezentativitatea la nivel de unitate se dobândeşte doar dacă numărul de membri ai sindicatului reprezintă cel puţin jumătate plus unu din numărul angajaţilor unităţii ţine exclusiv de opţiunea şi politica legiuitorului. Acesta are posibilitatea de a opta între un anumit număr sau altul cu condiţia de a nu afecta dreptul de asociere în sindicate şi de a nu atinge rolul constituţional al sindicatelor. Constituţia garantează posibilitatea nelimitată a angajaţilor de a se asocia în sindicate şi rolul sindicatelor de apărare a drepturilor şi de promovare a intereselor profesionale, economice şi sociale ale membrilor săi, fără a prevedea posibilitatea nelimitată a sindicatelor de a participa în orice condiţii la negocierile ce privesc contractele colective de muncă. Acest din urmă drept este garantat, însă exercitarea sa se face în condiţiile legii, ceea ce înseamnă că legiuitorul este competent să stabilească proceduri, condiţii şi exigenţe în ceea ce priveşte activitatea sindicală, cu condiţia de a nu afecta substanţa prevederilor art. 9 şi art. 40 alin. (1) din Constituţie.
Rolul sindicatelor nu este nici afectat şi nici minimalizat, din contră, legea are în vedere unitatea de acţiune a membrilor de sindicate, aceştia putând fi mai bine reprezentaţi în faţa angajatorului doar dacă au o reprezentativitate mai mare. De asemenea, Curtea reţine că este anacronică existenţa mai multor sindicate reprezentative care să susţină diverse puncte de vedere şi, de aceea, soluţia legislativă nu poate fi decât una pozitivă pentru modul unitar de reprezentare al angajaţilor. Desigur, dacă nu există un astfel de sindicat, la negocierile colective pot lua parte, în final, reprezentanţii angajaţilor, conform art. 135 alin. (1) din lege.
Aşadar, angajaţii au libertatea de a se asocia în sindicate şi nu sunt constrânşi de a se asocia numai într-un anumit sindicat. Dacă din configuraţia sindicatelor rezultată din libera opţiune a angajaţilor niciunul nu dobândeşte atributul de reprezentativitate, în final, cei ce vor participa direct la negocierile colective sunt reprezentanţii angajaţilor.
De altfel, Curtea, prin deciziile nr. 883 şi 886 din 25 octombrie 2012, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 3 din 3 ianuarie 2013, şi Decizia nr. 1.089 din 18 decembrie 2012, nepublicată încă la data pronunţării prezentei decizii, a constatat, de asemenea, constituţionalitatea dispoziţiilor legale criticate.
II. În privinţa art. 28 alin. 2 din Codul de procedură civilă, Curtea, prin Decizia nr. 579 din 29 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 529 din 31 iulie 2012, a statuat că reprezintă norme de procedură prin intermediul cărora legiuitorul instituie cadrul legal pentru exercitarea dreptului procedural de recuzare, în deplin acord cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege.
Pe de altă parte, textele de lege criticate realizează o veritabilă protecţie a justiţiabilului împotriva încercărilor nejustificate de tergiversare a soluţionării cauzei, restrângând posibilităţile părţilor de a solicita suspendarea judecării cauzei doar la acele situaţii care se justifică raţional. De altfel, liberul acces la justiţie semnifică faptul că orice persoană se poate adresa instanţelor judecătoreşti pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor sau a intereselor sale legitime, iar nu faptul că acest drept nu poate fi supus niciunei condiţionări.
În consecinţă, Curtea a constatat că susţinerile autorului excepţiei referitoare la îngrădirea dreptului constituţional la un proces echitabil, prin imposibilitatea recuzării membrilor întregii instanţe, sunt neîntemeiate.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, cele statuate anterior de Curte îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.
De asemenea, Curtea reţine că, potrivit art. 37 şi următoarele din Codul de procedură civilă, dacă există motive de bănuială legitimă sau de siguranţă publică, partea interesată poate formula cerere de strămutare. Aşadar, Codul de procedură civilă prevede garanţii suficiente de natură a se asigura dreptul la un proces echitabil.
În fine, imparţialitatea justiţiei nu este cu nimic afectată prin aceste dispoziţii legale, chestiunile invocate de autorul excepţiei putând fi rezolvate prin aplicarea reglementărilor Codului de procedură civilă referitoare la abţinere, recuzare şi strămutare.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 51 alin. (1) lit. C.c) din Legea dialogului social nr. 62/2011 şi ale art. 28 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Sindicatul Naţional "Solidaritatea" al Metalurgiştilor din Galaţi în Dosarul nr. 6.680/233/2012 al Judecătoriei Galaţi - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 ianuarie 2013.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent-şef,
Benke Karoly
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
