Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 24 din 12 ianuarie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1), art. 3 alin. (2), art. 6 alin. (1) si (2), art. 8 alin. (5), art. 10 si art. 11^1 din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plata, precum si a ordonantei in ansamblul ei
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 151 din 16 februarie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Florentina Baltã - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (2), art. 3 alin. (2), art. 6 alin. (1) şi (2), <>art. 8, 10 şi 11^1 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Asigurarea Româneascã - Asirom" - S.A. sucursala Mehedinţi în Dosarul nr. 4.167/2005 al Tribunalului Mehedinţi - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
La apelul nominal rãspunde autorul excepţiei, prin consilier juridic, lipsã fiind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Autorul excepţiei solicitã admiterea acesteia, arãtând, în esenţã, cã prevederile legale criticate nu permit o examinare profundã a cauzei, ceea ce este de naturã a încãlca art. 21 şi 24 din Constituţie. Totodatã, se susţine cã sunt încãlcate şi prevederile art. 16 din Constituţie, întrucât debitorii sunt defavorizaţi, în mod evident, în raport cu creditorii.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 1 noiembrie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 4.167/2005, Tribunalul Mehedinţi - Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (2), ale art. 3 alin. (2), ale art. 6 alin. (1) şi (2) şi ale <>art. 8, 10 şi 11^1 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Asigurarea Româneascã - Asirom" - S.A. sucursala Mehedinţi într-o cauzã având ca obiect soluţionarea cererii de anulare formulate de autorul excepţiei împotriva unei hotãrâri prin care a fost admisã o cerere privind emiterea unei somaţii de platã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), ale art. 24 alin. (1), ale art. 21 alin. (1)-(3), ale art. 53 alin. (1), ale art. 44 alin. (1), ale art. 129 şi ale art. 135 alin. (1) şi (6). În acest sens, se aratã cã <>Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 nu permite o examinare profundã a pretenţiilor care fac obiectul judecãţii şi îi favorizeazã pe creditori, ale cãror cereri se soluţioneazã doar pe baza înscrisurilor depuse, în detrimentul debitorilor, care sunt limitaţi în dreptul lor de a se apãra. Totodatã, se aratã cã limitarea posibilitãţilor debitorului de a se apãra cu toate mijloacele de probã admise de lege în cazul unui litigiu nu poate fi justificatã prin caracterul special al procedurii.
Se apreciazã cã procedura somaţiei de platã aduce limitãri dreptului debitorului de a exercita cãile de atac permise de dreptul comun, deşi nu se regãseşte în vreuna dintre situaţiile limitativ enunţate de art. 53 din Constituţie, ceea ce este de naturã a îngrãdi liberul acces la justiţie.
Autorul excepţiei considerã cã, "în special", dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi ale <>art. 10 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 încalcã dispoziţiile constituţionale referitoare la dreptul de proprietate.
Tribunalul Mehedinţi - Secţia comercialã şi de contencios administrativ considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În esenţã, se apreciazã cã nu sunt încãlcate textele constituţionale invocate, întrucât prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 s-a instituit o procedurã specialã, justificatã de celeritatea soluţionãrii unor litigii, ceea ce simplificã demersul jurisdicţional al creditorilor în vederea obţinerii titlului executoriu pentru realizarea creanţei prin executare silitã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, susţinerile pãrţii prezente, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi (2), ale art. 3 alin. (2), ale art. 6 alin. (1) şi (2) şi ale <>art. 8, 10 şi 11^1 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 295/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 5 iunie 2002. Curtea observã cã, prin dispoziţiile <>art. I pct. 12 din Legea nr. 195/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 26 mai 2004, au fost abrogate prevederile <>art. 8 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 , iar cele ale art. 8 alin. (5) din aceeaşi ordonanţã au fost modificate. Totodatã, <>Legea nr. 295/2002 a introdus <>art. 11^1, iar, la rândul ei, Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 142/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 804 din 5 noiembrie 2002, a modificat art. 6 alin. (1), art. 10 alin. (2) şi <>art. 11^1 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 .
Curtea reţine cã, deşi, în mod formal, autorul excepţiei criticã din punct de vedere al constituţionalitãţii sale întregul text al art. 1 şi al <>art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 , în realitate, astfel cum rezultã din motivarea excepţiei, acesta contestã doar constituţionalitatea dispoziţiilor art. 1 alin. (1), respectiv ale art. 8 alin. (5) din ordonanţã. Totodatã, Curtea observã cã, astfel cum rezultã din motivarea excepţiei, critica autorului acesteia se referã şi la <>Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 , în ansamblu.
Aşadar, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie <>Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã, în ansamblul ei, precum şi art. 1 alin. (1), art. 3 alin. (2), art. 6 alin. (1) şi (2), art. 8 alin. (5), art. 10 şi art. 11^1 din aceeaşi ordonanţã, iar textele legale criticate au urmãtorul cuprins:
- Art. 1 alin. (1): "Procedura somaţiei de platã se desfãşoarã, la cererea creditorului, în scopul realizãrii de bunãvoie sau prin executare silitã a creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintã obligaţii de platã a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de pãrţi prin semnãturã ori în alt mod admis de lege şi care atestã drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii, lucrãri sau orice alte prestaţii.";
- Art. 3 alin. (2): "La cerere se anexeazã contractul sau orice alt înscris doveditor al sumelor datorate.";
- Art. 6 alin. (1) şi (2): "(1) Dacã nu a intervenit închiderea dosarului în condiţiile art. 5, judecãtorul va examina cererea pe baza actelor depuse, precum şi a explicaţiilor şi lãmuririlor pãrţilor, ce i-au fost prezentate potrivit art. 4.
(2) Când în urma examinãrii prevãzute la alin. (1) constatã cã pretenţiile creditorului sunt justificate, judecãtorul emite ordonanţa care va conţine somaţia de platã cãtre debitor, precum şi termenul de platã.";
- Art. 8 alin. (5): "Hotãrârea prin care a fost respinsã cererea în anulare este irevocabilã.";
- Art. 10: "(1) Cel interesat poate face contestaţie la executare, potrivit dispoziţiilor Codului de procedurã civilã.
(2) Prin contestaţia la executare debitorul poate invoca apãrãri de fond împotriva titlului executoriu, cu excepţia cazului în care a formulat, potrivit art. 8, cerere în anulare împotriva ordonanţei de admitere a cererii creditorului.";
- Art. 11^1: "(1) Ordonanţa privind somaţia de platã nu are autoritate de lucru judecat cu privire la fondul raporturilor juridice dintre pãrţi.
(2) Prevederile art. 338 din Codul de procedurã civilã se aplicã în mod corespunzãtor."
Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie, ale art. 24 alin. (1) privind dreptul la apãrare, ale art. 44 alin. (1) şi (2) teza întâi privind dreptul de proprietate privatã, ale art. 53 alin. (1) privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, ale art. 129 privind folosirea cãilor de atac şi ale art. 136 alin. (5) privind economia.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine urmãtoarele:
În esenţã, autorul excepţiei apreciazã cã prevederile legale criticate încalcã principiile constituţionale ale egalitãţii în drepturi, ale accesului liber la justiţie, ale dreptului la apãrare, precum şi textele constituţionale referitoare la dreptul de proprietate privatã, restrângerea exerciţiului unor drepturi şi exercitarea cãilor de atac.
I. Curtea reţine cã prevederile <>art. 10 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 nu au legãturã cu soluţionarea cauzei, întrucât acestea se aplicã în stadiul procesual al contestaţiei la executare, or, cauza de faţã se aflã în stadiul procesual al cererii în anulare. În consecinţã, potrivit prevederilor <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţia de neconstituţionalitate a <>art. 10 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 este inadmisibilã.
II. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a <>Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 , în ansamblu, Curtea constatã cã aceasta a mai format obiect al controlului de constituţionalitate sub aspectele criticate şi în prezenta cauzã. Prin <>Decizia nr. 434 din 18 noiembrie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 29 ianuarie 2004, Curtea a statuat cã <>Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 instituie o procedurã specialã şi acceleratã, derogatorie de la normele procedurii civile, pentru a asigura recuperarea într-un timp cât mai scurt a creanţelor, ceea ce a şi determinat limitarea mijloacelor de probã, utilizabile în prima fazã, la înscrisuri, completate de explicaţiile şi lãmuririle date de pãrţi. Cu acelaşi prilej s-a stabilit cã aceastã limitare este deopotrivã valabilã pentru ambele pãrţi, ele având condiţii identice pentru exercitarea dreptului la apãrare. În acest sens, Curtea s-a mai pronunţat şi prin deciziile nr. 348 din 18 septembrie 2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 847 din 27 noiembrie 2003, şi nr. 447 din 26 octombrie 2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 5 ianuarie 2005.
Totodatã, prin <>Decizia nr. 280 din 1 iulie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 6 august 2003, Curtea a statuat cã mijloacele procedurale puse la îndemâna pãrţilor diferã tocmai datoritã caracterului special al procedurii, fãrã ca prin aceasta sã se instituie vreo discriminare, fãrã ca una dintre pãrţi sã fie privilegiatã, iar cealaltã dezavantajatã. Prin aceeaşi decizie Curtea a stabilit, prin prisma acestor considerente şi având în vedere garanţiile procesuale de care se bucurã pãrţile, cã nu sunt încãlcate prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Curtea reţine cã aceste considerente expuse mai sus pun în evidenţã constituţionalitatea dispoziţiilor art. 1 alin. (1), ale art. 3 alin. (2) şi ale <>art. 6 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 , aceste dispoziţii aflându-se în legãturã directã cu critica generalã pe care o face autorul excepţiei.
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 8 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 , în sensul cã nu se prevede calea de atac împotriva hotãrârii de respingere a cererii în anulare, Curtea s-a mai pronunţat, prin <>Decizia nr. 447 din 26 octombrie 2004 , prilej cu care a constatat constituţionalitatea textului în cauzã, stabilind cã specificul domeniului supus reglementãrii a impus adoptarea unor soluţii diferite faţã de cele din dreptul comun. Chiar dacã cererea în anulare este o cale de atac cu fizionomie juridicã proprie, iar hotãrârea de respingere a acesteia este irevocabilã, dispoziţiile legale criticate sunt în deplinã concordanţã cu prevederile art. 129 din Constituţie, potrivit cãrora cãile de atac se exercitã "în condiţiile legii".
Cu privire la constituţionalitatea <>art. 11^1 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 , în raport cu aspectele criticate, Curtea s-a mai pronunţat, prin <>Decizia nr. 434 din 18 noiembrie 2003 , reţinând în esenţã cã, în mãsura în care a rãmas irevocabilã, ordonanţa cu somaţia de platã, emisã de judecãtor, are autoritate de lucru judecat numai în privinţa obligaţiilor de platã prevãzute la <>art. 1 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 .
Totodatã, Curtea constatã cã dispoziţiile constituţionale referitoare la dreptul de proprietate privatã, invocate în susţinerea excepţiei, nu au incidenţã în cauzã, având în vedere cã procedura somaţiei de platã este soluţia pentru neîndeplinirea unei obligaţii din partea debitorului şi nu pune în discuţie vreo restrângere a dreptului de proprietate privatã a debitorului.
Neexistând elemente noi, de naturã a determina schimbarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţia deciziilor menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
I. Respinge, ca fiind inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 10 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Asigurarea Româneascã - Asirom" - S.A. sucursala Mehedinţi în Dosarul nr. 4.167/2005 al Tribunalului Mehedinţi - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
II. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), art. 3 alin. (2), art. 6 alin. (1) şi (2), art. 8 alin. (5) şi <>art. 11^1 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã, precum şi a ordonanţei în ansamblul ei, excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 12 ianuarie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
