Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 239 din 5 iunie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea si alte drepturi ale magistratilor
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 551 din 31 iulie 2003
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Aurelia Popa - procuror
Madalina Stefania Diaconu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 15 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor, excepţie ridicatã de Elisei Constantin în Dosarul nr. 1.000/2003 al Tribunalului Mures.
La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã. Arata ca statutul magistraţilor consultanţi diferã în mod esenţial de cel al celorlalte categorii de magistraţi, ceea ce impune instituirea de cãtre legiuitor a unui tratament juridic diferit, care nu contravine art. 16 din Constituţie sau reglementãrilor internaţionale. În considerarea deosebirilor privitoare la condiţiile de numire, durata şi încetare a funcţiei şi la atribuţiile acestora, legiuitorul a înţeles sa creeze o categorie aparte de magistraţi, cu atribuţii substanţial diferite fata de cele ale judecãtorilor, procurorilor şi magistraţilor-asistenţi, atribuţii cãrora le corespund, în mod firesc, drepturi cu conţinut diferit, fãrã ca prin aceasta sa se instituie vreo discriminare, în sensul Constituţiei sau al Convenţiei pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 3 martie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 1.000/2003, Tribunalul Mures a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 15 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 177/2002 , excepţie ridicatã de Elisei Constantin.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine ca dispoziţiile <>art. 15 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 177/2002 sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1) şi ale art. 20 alin. (1) din Constituţie, cu raportare la art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi la art. 26 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice. Considera ca textul de lege criticat, care acorda magistraţilor consultanţi doar o parte din drepturile salariale şi de alta natura prevãzute pentru ceilalţi magistraţi, instituie o discriminare între cele doua categorii de magistraţi.
Tribunalul Mures apreciazã ca excepţia ridicatã este intemeiata, iar dispoziţiile <>art. 15 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 177/2002 "sunt neconstituţionale în mãsura în care exclud pe magistraţii consultanţi de la aplicarea în mod corespunzãtor a tuturor drepturilor stabilite pentru magistraţi". Instanta considera ca "vocaţia magistraţilor consultanţi de a exercita drepturile aferente statutului de magistrat nu poate fi diferita de cea a tuturor celorlalţi magistraţi". În acest sens invoca şi Decizia nr. 88/1999, precum şi Decizia nr. 89/1999 ale Curţii Constituţionale, prin care s-a statuat inadmisibilitatea discriminarii între magistraţi.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicatã.
De asemenea, potrivit dispoziţiilor <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat şi punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Guvernul apreciazã ca excepţia ridicatã este neîntemeiatã. Arata în acest sens ca "acordarea, prin lege, a anumitor drepturi se face în considerarea unei multitudini de aspecte, de natura economicã, socialã, profesionalã etc.". În cazul magistraţilor consultanţi, recunoaşterea sau acordarea doar a unora dintre drepturile stabilite magistraţilor trebuie raportatã la statutul lor, care este diferit, magistraţii consultanţi nefacand parte din corpul magistraţilor. Astfel, stabilirea drepturilor de care beneficiazã tine de opţiunea legiuitorului. Potrivit doctrinei şi jurisprudenţei constituţionale, principiul egalitãţii nu pretinde uniformitate, ci permite soluţii legislative diferenţiate pentru situaţii diferite.
Avocatul Poporului considera ca dispoziţiile <>art. 15 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 177/2002 sunt constituţionale, deoarece, "asa cum s-a arãtat în Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, principiul egalitãţii în fata legii, instituit de art. 16 din Constituţia României, presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmãrit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite". <>Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, republicatã, în art. 17 şi art. 69^1 -69^5, reglementeazã un rol şi un statut aparte pentru magistraţii consultanţi, diferit de cel al magistraţilor, atât în privinta atribuţiilor şi competentelor lor, cat şi în ce priveşte condiţiile şi modalitãţile de numire sau de eliberare a lor din funcţie.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului şi cel al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 15 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 924 din 18 decembrie 2002, dispoziţii potrivit cãrora "Magistraţii consultanţi beneficiazã de drepturile prevãzute la art. 5, 21, art. 25 alin. (1), art. 27, 28 şi 30".
Autorul exceptiei susţine ca dispoziţiile legale criticate contravin urmãtoarelor prevederi constituţionale:
- Art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.";
- Art. 20 alin. (1): "Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertãţile cetãţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanta cu Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.",
cu raportare la reglementãrile cuprinse în:
- Art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, ratificatã de România prin <>Legea nr. 30/1994 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 31 mai 1994, conform cãrora "Exercitarea drepturilor şi libertãţilor recunoscute de prezenta convenţie trebuie sa fie asigurata fãrã nici o deosebire bazatã, în special, pe sex, rasa, culoare, limba, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine nationala sau socialã, apartenenţa la o minoritate nationala, avere, naştere sau orice alta situaţie";
- Art. 26 din Pactul Internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, ratificat de România prin <>Decretul nr. 212/1974 , publicat în Buletinul Oficial al României, Partea I, nr. 146 din 20 noiembrie 1974, care prevãd ca "Toate persoanele sunt egale în fata legii şi au, fãrã discriminare, dreptul la o ocrotire egala din partea legii".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate şi conţinutul dispoziţiilor legale criticate, cu raportare la prevederile constituţionale şi la reglementãrile internaţionale invocate, Curtea retine urmãtoarele:
<>Art. 42 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, republicatã, prevede ca "Au calitatea de magistrat şi fac parte din corpul magistraţilor judecãtorii de la toate instanţele judecãtoreşti, procurorii din cadrul parchetelor de pe lângã acestea, precum şi magistraţii-asistenţi ai Curţii Supreme de Justiţie". De asemenea, potrivit <>art. 2 alin. (8) din Legea nr. 124/2000 privind structura personalului Curţii Constituţionale, magistraţii-asistenţi de la aceasta instituţie "fac parte din Corpul magistraţilor, în sensul prevãzut prin titlul IV din <>Legea nr. 92/1992 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare".
Pe de alta parte, legislaţia actuala recunoaşte o parte dintre drepturile acordate magistraţilor anumitor categorii de persoane care sunt asimilate cu aceştia. Spre exemplu, potrivit <>art. 43 alin. 2 din Legea nr. 92/1992 , modificat prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 , publicatã în Monitorul Oficial al României nr. 559 din 17 noiembrie 1999, personalul de specialitate juridicã din Ministerul Justiţiei şi Institutul Naţional al Magistraturii este asimilat magistraţilor. De asemenea, fac parte din categoria persoanelor asimilate, în unele privinte, cu magistraţii şi cãrora li se recunosc, în consecinta, anumite drepturi ale acestora şi consilierii juridici din Parchetul de pe lângã Curtea Suprema de Justiţie, personalul de specialitate juridicã din Centrul de Pregãtire şi Perfecţionare a Grefierilor şi a Celuilalt Personal Auxiliar de Specialitate, specialiştii de inalta calificare din cadrul Parchetului Naţional Anticoruptie, precum şi personalul de specialitate al Institutului Naţional de Criminologie.
Un statut similar cu cel al judecãtorilor ce compun instanţele judecãtoreşti au şi magistraţii Curţii de Conturi. În jurisprudenta sa constanta, Curtea Constituţionalã a reţinut ca magistraţii Curţii de Conturi, care exercita activitatea jurisdicţionalã a acesteia, nu sunt judecãtori în sensul constituţional al termenului, activitatea lor fiind una administrativ-jurisdicţionalã, iar nu o activitate de judecata (a se vedea deciziile nr.: 64/1994, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 12 iulie 1994, şi 147/2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 508 din 15 iulie 2002).
În considerarea condiţiilor specifice de numire, funcţionare şi eliberare din funcţie şi, mai ales, a atribuţiilor profund diferite pe care le au toate aceste categorii de persoane, legiuitorul a stabilit drepturi diferite de care beneficiazã acestea, drepturi care sunt indisolubil legate de rolul, rãspunderea, complexitatea şi de privatiunile inerente fiecãrei funcţii în parte, fãrã ca prin aceasta sa se aducã vreo atingere principiului egalitãţii persoanelor în fata legii şi a autoritãţilor publice, garantat de art. 16 din Constituţie şi de reglementãrile internaţionale.
În ceea ce priveşte funcţia de magistrat consultant, aceasta a fost creata în urma modificãrii şi completãrii <>Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 20/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 28 februarie 2002. Prin aceasta reglementare conceptul de asistent judiciar a fost înlocuit cu cel de magistrat consultant, atribuindu-se denumirea de magistrat acestei funcţii în considerarea faptului ca titularul sau face parte din completul de judecata care soluţioneazã, în prima instanta, conflictele de munca. Alãturând cuvantului magistrat atributul de "consultant", legiuitorul a evidenţiat de la început statutul diferit al acestei categorii fata de ceilalţi magistraţi.
Astfel condiţiile de numire a magistraţilor consultanţi sunt diferite de condiţiile generale de acces în magistratura. <>Art. 69^1 alin. 1 din Legea nr. 92/1992 , introdus prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 20/2002 , prevede ca "Magistraţii consultanţi sunt numiţi pe o perioada de 4 ani de ministrul justiţiei, la propunerea Consiliului Economic şi Social, dintre persoanele care au studii juridice superioare, o vechime în specialitate de cel puţin 2 ani şi îndeplinesc condiţiile prevãzute la art. 46 alin. 1 lit. a)-e) şi alin. 2". Potrivit <>art. 1 din Legea nr. 109/1997 privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Economic şi Social, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 141 din 7 iulie 1997, modificat prin <>Legea nr. 58/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 179 din 21 martie 2003, "Consiliul Economic şi Social este instituţie publica de interes naţional, tripartita, autonomã, constituitã în scopul realizãrii dialogului social la nivel naţional dintre patronat, sindicate şi Guvern şi a climatului de stabilitate şi pace socialã", reprezentând, asadar, un segment bine determinat al vieţii politice şi sociale, iar nu interesele generale ale societãţii.
Eliberarea din funcţie a magistraţilor consultanţi este, de asemenea, supusã unor condiţii diferite fata de cele care se aplica celorlalte categorii de magistraţi. <>Art. 69^5 alin. 1 din Legea nr. 92/1992 , introdus prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 20/2002 , prevede ca "Magistraţii consultanţi pot fi eliberaţi din funcţie de ministrul justiţiei, în condiţiile art. 92, care se aplica în mod corespunzãtor. De asemenea, ei pot fi eliberaţi din funcţie ca urmare a reducerii numãrului de posturi de magistraţi consultanţi, în raport cu volumul de activitate", în vreme ce alte categorii de magistraţi se bucura de inamovibilitate.
În cazul aplicãrii sancţiunilor disciplinare magistraţii consultanţi beneficiazã de calea de atac a contestaţiei impotriva acestor sancţiuni, îndreptatã la secţia de contencios administrativ a curţii de apel în circumscripţia cãreia funcţioneazã cel sancţionat [<>art. 69^3 alin. 2 din Legea nr. 92/1992 ], în mod similar cu functionarii publici (<>art. 74 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 8 decembrie 1999). Spre deosebire de aceste doua categorii, magistraţilor enumerati la <>art. 42 din Legea nr. 92/1992 , republicatã, li se aplica, în materie disciplinarã, prevederile <>art. 124-129 din Legea nr. 92/1992 , republicatã.
În plus, <>art. III alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 20/2002 stabileşte caracterul temporar al dispoziţiilor privitoare la magistraţii consultanţi, prevãzând ca "Magistraţii consultanţi vor funcţiona potrivit dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenta pana la instituirea tribunalelor muncii, în condiţiile legii".
De asemenea, potrivit <>art. 69^2 alin. 4 din Legea nr. 92/1992 şi ca o mãsura de protecţie instituitã în favoarea magistraţilor consultanţi, caracterul temporar al acestei funcţii este însoţit de suspendarea contractelor de munca sau, dupã caz, a raporturilor de munca şi de rezervarea posturilor ocupate anterior numirii ca magistrat consultant, pe perioada în care persoanele vizate îşi desfãşoarã activitatea în aceasta calitate. Cu totul alta este situaţia celorlalte categorii de magistraţi (judecãtori, procurori sau magistraţi-asistenţi), pentru care <>art. 111 alin. 1 din Legea nr. 92/1992 , republicatã, prevede ca "Funcţia de magistrat este incompatibilã cu orice alta funcţie publica sau privatã, cu excepţia funcţiilor didactice din învãţãmântul superior". Prin urmare, magistraţilor consultanţi li se oferã beneficiul legal al rezervarii postului ocupat anterior, prin suspendarea contractului de munca, spre deosebire de magistraţii enumerati la <>art. 42 din Legea nr. 92/1992 , republicatã, cãrora le este interzis cumulul funcţiei de magistrat cu alte funcţii publice sau private, tocmai pentru a avea garanţia imparţialitãţii şi independentei acestora în raport cu alte instituţii, organe sau persoane.
Asadar, dincolo de denumirea comuna de "magistrat", magistraţii consultanţi se afla într-o situaţie esenţial diferita fata de alte categorii de magistraţi, chiar şi fata de persoanele asimilate acestora, deoarece condiţiile de numire şi de încetare a funcţiei, durata acesteia şi procedura sanctionarii disciplinare a magistraţilor consultanţi diferã în mod esenţial de cele aplicabile celorlalte categorii de magistraţi, iar atribuţiile specifice acestei funcţii nu sunt exercitate cu caracter de permanenta, ci doar în cazurile când se judeca, în prima instanta, conflicte de munca.
Curtea constata ca situaţia diferita în care se afla magistraţii consultanţi justifica, atât în sensul prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, cat şi în sensul reglementãrilor internaţionale, instituirea unui tratament juridic diferenţiat, drepturile care li se acorda ţinând de opţiunea legiuitorului, fãrã obligativitatea recunoaşterii tuturor drepturilor stabilite pentru magistraţi.
În ceea ce priveşte susţinerea autorului exceptiei ca <>art. 15 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 177/2002 incalca art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, Curtea retine ca, în conformitate cu jurisprudenta europeanã, acest articol nu are o existenta independenta şi nu se poate, asadar, retine încãlcarea sa decât dacã aceasta intervine în legatura cu un drept sau cu o libertate consacrate de textul Convenţiei (a se vedea cauza Curţii europene a drepturilor omului Syndicat naţional de la police belge contra Belgiei, 1975). Având în vedere faptul ca autorul exceptiei nu a indicat care anume drept garantat de Convenţie considera ca este încãlcat prin <>art. 15 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 177/2002 , Curtea constata ca este nemotivatã critica privind încãlcarea principiului nediscriminarii prevãzut în aceasta reglementare internationala.
Cu privire la problema cazarii magistraţilor consultanţi care au domiciliul în alta localitate decât cea în care se afla sediul instanţei, pe care autorul exceptiei o ridica în speta, Curtea retine ca aceasta este rezolvatã în <>art. 16 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 177/2002 , potrivit cãruia "În cazul în care magistraţii consultanţi sunt numiţi sau funcţioneazã ori sunt delegaţi la instanţe care au sediul în alte localitãţi decât cele în care îşi au domiciliul, aceştia beneficiazã de cheltuieli de transport, diurna şi cazare, potrivit dispoziţiilor legale aplicabile personalului din unitãţile bugetare", iar competenta de soluţionare a unei cereri întemeiate pe acest text legal revine în exclusivitate instanţelor de judecata.
Fata de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi (3) şi al <>art. 25 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 15 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor, excepţie ridicatã de Elisei Constantin în Dosarul nr. 1.000/2003 al Tribunalului Mures.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 5 iunie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Madalina Stefania Diaconu
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
