Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 239 din 29 aprilie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 15/2003 privind sprijinul acordat tinerilor pentru construirea unei locuinţe proprietate personală, republicată
EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALĂ PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 485 din 30 iunie 2014
Augustin Zegrean - preşedinte
Valer Dorneanu - judecător
Toni Greblă - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 15/2003 privind sprijinul acordat tinerilor pentru construirea unei locuinţe proprietate personală, republicată, excepţie ridicată de Daniel Georgescu în Dosarul nr. 15.324/118/2012 al Tribunalului Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 528D/2013.
2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, apreciază că nu pot fi reţinute criticile de neconstituţionalitate formulate, având în vedere faptul că textul de lege criticat reglementează două cazuri de stingere a dreptului de superficie. Astfel, arată că, potrivit art. 6 din Legea nr. 15/2003, beneficiarului terenului atribuit pentru construirea unei locuinţe proprietate personală i se retrage dreptul de folosinţă gratuită asupra terenului în situaţia în care acesta nu începe construcţia locuinţei în termen de un an de la data atribuirii terenului, precum şi atunci când edificarea construcţiei se realizează cu încălcarea prevederilor Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii. Ca atare, în ambele situaţii, stingerea dreptului de superficie intervine ca urmare a unei atitudini culpabile a beneficiarului dreptului de folosinţă a terenului, aplicându-se regulile de la accesiunea imobiliară artificială.
4. În susţinerea opiniei sale, reprezentantul Ministerului Public invocă Decizia din 17 mai 1996, pronunţată în Cauza Lupuleţ contra României, prin care Comisia Europeană a Drepturilor Omului a statuat că art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu presupune şi dreptul de a deveni proprietarul unui bun. Acest articol se aplică numai cu privire la bunurile "actuale" ale reclamantului, iar acesta nu se poate plânge de o atingere a dreptului său de proprietate câtă vreme nu demonstrează existenţa lui. În acelaşi sens, aminteşte şi Hotărârea din 28 septembrie 2004, pronunţată în Cauza Kopecky contra Slovaciei. De altfel, aşa cum s-a reţinut şi în Hotărârea din 22 februarie 1986, pronunţată în Cauza James şi alţii împotriva Regatului Unit al Marii Britanii, statul trebuie să păstreze un just echilibru între interesele colective ale societăţii şi interesele particulare, cerinţă care este îndeplinită în cauza de faţă.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
5. Prin Încheierea din 6 iunie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 15.324/118/2012, Tribunalul Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 15/2003 privind sprijinul acordat tinerilor pentru construirea unei locuinţe proprietate personală. Excepţia a fost ridicată de Daniel Georgescu într-o cauză de contencios administrativ şi fiscal având ca obiect anulare act administrativ.
6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 15/2003 sunt neconstituţionale în măsura în care sunt interpretate în sensul că revocarea hotărârii consiliului local se poate face fără o dreaptă şi prealabilă despăgubire, în cazul în care există construcţii ridicate şi nefinalizate pe terenul al cărui drept de folosinţă este retras.
7. De asemenea, apreciază că textul este neconstituţional şi în măsura în care este interpretat în sensul că revocarea hotărârii consiliului local se poate face în ciuda producerii de efecte juridice, adică chiar în cazul în care au fost emise acte juridice de terţe părţi, având ca temei dreptul de folosinţă asupra terenului atribuit iniţial.
8. În acest context, susţine că măsura revocării hotărârii consiliului local cu efect imediat constând în pierderea posesiei terenului atribuit în folosinţă şi, prin aceasta, a confiscării de facto a bunurilor construite pe acest teren, fără a exista posibilitatea despăgubirii proprietarului în mod just şi prealabil, aduce atingere existenţei dreptului de proprietate, deoarece determină o privare a proprietarului de bunul său legal dobândit, cu încălcarea art. 44 alin. (8) din Constituţie.
9. În susţinerea criticilor sale, autorul excepţiei invocă jurisprudenţa Curţii Europene, prin care s-a statuat că persoanele care şi-au dobândit bunurile cu bună-credinţă trebuie protejate de stat. Arată că principiul securităţii juridice, componentă a principiului legalităţii actelor administrative, instituie, pe de o parte, obligaţia autorităţilor publice de a proteja aşteptările legitime ale particularilor, iar, pe de altă parte, instituie dreptul acestora de a evolua într-un cadru juridic stabil şi previzibil, în care să aibă încredere. Prin urmare, arată că principiul securităţii juridice izvorăşte din existenţa unor raporturi juridice administrative juste, în care poziţia dominantă a autorităţilor publice să fie moderată, şi nu excesivă, luând în considerare nu numai interesul public, dar şi interesele legitime ale resortisanţilor.
10. Tribunalul Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că susţinerile autorului excepţiei nu vizează aspecte de neconstituţionalitate, deşi în motivare se raportează la norme constituţionale, ci aspecte de interpretare şi aplicare a legii de către instanţa de judecată.
11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
12. Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens, arată că, potrivit art. 44 din Constituţie, prin lege pot fi stabilite anumite limite, îngrădiri, fie în privinţa obiectului dreptului de proprietate, fie în privinţa unor atribute ale dreptului de proprietate, pentru apărarea intereselor sociale şi economice generale sau pentru apărarea drepturilor altor persoane, esenţial fiind ca prin aceste restricţii să nu se anihileze complet dreptul de proprietate. În plus, se arată că nimic nu îl împiedică pe autorul excepţiei să solicite în instanţă despăgubiri pentru lucrările efectuate, potrivit accesiunii imobiliare artificiale.
13. De asemenea, examinând prevederile de lege criticate din prisma exigenţelor referitoare la previzibilitatea normelor juridice şi protecţia aşteptărilor legitime ale cetăţenilor, Avocatul Poporului apreciază că norma legală criticată este enunţată cu suficientă precizie, astfel încât cei cărora li se adresează sunt informaţi, în avans, asupra consecinţelor actelor şi faptelor lor.
14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatul Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 15/2003 privind sprijinul acordat tinerilor pentru construirea unei locuinţe proprietate personală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 13 martie 2014, care au următorul cuprins: "În cazul nerespectării condiţiilor prevăzute la alin. (1), prin hotărâre a consiliului local i se retrage beneficiarului dreptul de folosinţă asupra terenului atribuit."
17. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5), potrivit cărora, "În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.", art. 11 referitor la dreptul internaţional şi dreptul intern şi art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, raportate la art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 44 alin. (8) potrivit căruia "Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.", precum şi art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.
18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că Legea nr. 15/2003 reglementează regimul atribuirii, la cerere, tinerilor cu vârsta cuprinsă între 18 şi 35 de ani a unei suprafeţe de teren, din terenurile aflate în domeniul privat al unităţilor administrativ-teritoriale, situate în intravilanul localităţilor, care sunt disponibile şi libere de sarcini, pentru construirea unei locuinţe proprietate personală. Atribuirea terenului se face în folosinţă gratuită pe durata existenţei locuinţei proprietate personală, prin hotărâre a consiliului local al comunei, oraşului, municipiului sau sectorului municipiului Bucureşti în care este situat terenul. De această măsură beneficiază, o singură dată, tinerii care la data depunerii cererii pentru atribuirea terenului au vârsta de până la 35 de ani şi îndeplinesc condiţiile expres şi limitativ prevăzute de lege. După finalizarea construirii locuinţei, consiliul local poate hotărî, la solicitarea proprietarului locuinţei, vânzarea directă către acesta a terenului respectiv, preţul de vânzare stabilindu-se prin expertiză tehnică, întocmită de un expert evaluator autorizat şi aprobată de consiliul local.
19. În prezenta cauză, Curtea reţine că prevederile de lege considerate a fi neconstituţionale de către autorul excepţiei, respectiv art. 6 alin. (2) din Legea nr. 15/2003, instituie o sancţiune pentru beneficiarul terenului atribuit în folosinţă gratuită, şi anume aceea că, în situaţia în care acesta nu a început construcţia locuinţei în termen de un an de la data atribuirii terenului sau dacă construcţia nu a fost realizată cu respectarea prevederilor Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, prin hotărâre a consiliului local i se va retrage dreptul de folosinţă asupra terenului.
20. Autorul excepţiei susţine că măsura revocării hotărârii consiliului local prin care a fost atribuit în folosinţă terenul are drept consecinţă atât pierderea posesiei asupra terenului atribuit, cât şi confiscarea de facto a bunurilor construite pe acest teren, fără a exista posibilitatea despăgubirii proprietarului în mod just şi prealabil, ceea ce ar aduce atingere dreptului său de proprietate privată, legal dobândit.
21. Curtea apreciază că această critică este neîntemeiată, deoarece autorul excepţiei nu este proprietar al terenului, ci beneficiar al unui drept de folosinţă gratuită, afectat de o condiţie rezolutorie.
22. Astfel, în ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 referitor la garantarea dreptului de proprietate privată, atât în jurisprudenţa Curţii Constituţionale (spre exemplu, Decizia nr. 23 din 8 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 27 ianuarie 2009), cât şi în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (a se vedea Hotărârea din 18 octombrie 2002, pronunţată în Cauza Fernandez-Molina Gonzales ş.a. contra Spaniei), s-a statuat că dispoziţiile privind garantarea şi ocrotirea proprietăţii se aplică numai titularilor dreptului de proprietate.
23. Totodată, referitor la susţinerea autorului excepţiei potrivit căreia, ca urmare a revocării hotărârii consiliului local în temeiul căreia era beneficiar al unui drept de folosinţă gratuită asupra terenului (drept de superficie), odată cu pierderea posesiei asupra terenului va pierde şi bunurile proprietate privată edificate pe acest teren, Curtea apreciază că, în această situaţie, sunt incidente regulile privind accesiunea imobiliară artificială.
24. Accesiunea reprezintă un mod de dobândire a proprietăţii şi constă în încorporarea materială a unui lucru mai puţin important într-un lucru mai important, proprietarul celui din urmă devenind proprietarul bunului încorporat, în ipoteza în care bunurile au aparţinut unor persoane diferite. Accesiunea se fundamentează pe principiul de drept accessorium sequitur principale, în considerarea căruia proprietatea unui lucru principal o atrage pe aceea a unui lucru accesoriu. Aşa fiind, proprietarul fondului - terenului atribuit, provenit din domeniul privat al unităţilor administrativ-teritoriale, devine, prin accesiune, proprietar al lucrărilor efectuate pe acest teren de autorul excepţiei, astfel încât nu poate fi vorba despre expropriere sau confiscare a averii dobândite licit, cum susţine autorul excepţiei de neconstituţionalitate.
25. În ceea ce priveşte susţinerea potrivit căreia prin retragerea dreptului de folosinţă asupra terenului se aduce atingere principiului securităţii juridice, Curtea constată că, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, pentru ca o lege să poată fi considerată previzibilă, aceasta trebuie să precizeze cu claritate întinderea şi modalităţile de exercitare a puterii de apreciere a autorităţilor într-un anumit domeniu, ţinând cont de scopul legitim urmărit, pentru a-i oferi individului o protecţie corespunzătoare împotriva arbitrariului. Pentru a determina previzibilitatea legii, se va ţine cont de conţinutul măsurii respective, persoanele cărora li se adresează şi statutul celor cărora le este adresată. De asemenea, este necesar ca legea respectivă să fie enunţată cu suficientă precizie pentru a-i permite cetăţeanului să-şi dea seama ce conduită trebuie să adopte într-o anumită situaţie. Cu cât ingerinţa este mai gravă, cu atât legea pe care ea se fundamentează trebuie să fie mai precisă. Nu în ultimul rând, legea trebuie să-i permită individului să-şi dea seama ce consecinţe vor decurge dintr-un anumit comportament. (A se vedea, în acest sens, hotărârile din 26 aprilie 1979, 20 mai 1999, 4 mai 2000 şi 25 aprilie 2006, pronunţate în cauzele Sunday Times împotriva Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, Rekvenyi împotriva Ungariei, Rotaru împotriva României şi, respectiv, Dammann împotriva Elveţiei).
26. Din examinarea textului de lege criticat, Curtea apreciază că acesta nu prezintă, în sine, niciun viciu de neconstituţionalitate, fiind redactat cu suficientă precizie, pentru a permite individului să îşi regleze conduita, acesta fiind în măsură să prevadă consecinţele ce pot decurge dintr-un act determinat.
27. Astfel, Curtea constată că dreptul de folosinţă nu este revocat intempestiv, deoarece prevederile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 15/2003 prevăd expres că nerespectarea obligaţiei de începere a construcţiei locuinţei în termen de un an de la data atribuirii terenului, construcţie ce trebuie realizată cu respectarea prevederilor Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, atrage după sine retragerea dreptului de folosinţă al beneficiarului asupra terenului atribuit.
28. Ca atare, beneficiarul trebuie să îşi conformeze conduita exigenţelor legale, cu atât mai mult cu cât măsura atribuirii de terenuri în folosinţă gratuită pentru tinerii cu vârsta cuprinsă între 18 şi 35 de ani, în scopul construcţiei unei locuinţe proprietate personală, reprezintă o măsură de favoare din partea statului, care, în virtutea caracterului său social, are menirea de a asigura bunăstarea economică şi socială a cetăţenilor săi, fără a nega însă dreptul autorităţilor publice de a stabili condiţiile concrete ale realizării acestui deziderat.
29. Aşa fiind, Curtea apreciază că textul de lege criticat, prin conţinutul său normativ, nu conţine nicio o reglementare de natură a aduce atingere dispoziţiilor constituţionale şi convenţionale invocate de autorul excepţiei.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Daniel Georgescu în Dosarul nr. 15.324/118/2012 al Tribunalului Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 15/2003 privind sprijinul acordat tinerilor pentru construirea unei locuinţe proprietate personală, republicată, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului Constanţa - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 29 aprilie 2014.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
