Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 239 din 21 noiembrie 2000 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 alin. 2 din Legea nr. 42/1990 pentru cinstirea eroilor-martiri si acordarea unor drepturi urmasilor acestora, ranitilor, precum si luptatorilor pentru victoria Revolutiei din decembrie 1989, republicata
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 5 din 5 ianuarie 2001
Lucian Mihai - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Ioan Muraru - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 10 alin. 2 din Legea nr. 42/1990 pentru cinstirea eroilor-martiri şi acordarea unor drepturi urmaşilor acestora, rãniţilor, precum şi luptãtorilor pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989, republicatã, excepţie ridicatã de Secretariatul General al Guvernului în Dosarul nr. 1.432/2000 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilã.
La apelul nominal a rãspuns Paula Ciobotaru, lipsind Secretariatul General al Guvernului şi Guvernul României, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Cauza fiind în stare de judecata, partea prezenta pune concluzii de respingere a exceptiei. Se apreciazã ca textul de lege criticat de autorul exceptiei este constituţional, deoarece are ca scop recunoaşterea meritelor celor care au participat la victoria Revoluţiei romane din decembrie 1989.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibila, a exceptiei ridicate, deoarece Secretariatul General al Guvernului este o instituţie bugetarã şi nicidecum o unitate cu capital integral de stat.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 4 aprilie 2000, pronunţatã în Dosarul nr. 1.432/2000, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 10 alin. 2 din Legea nr. 42/1990 pentru cinstirea eroilor-martiri şi acordarea unor drepturi urmaşilor acestora, rãniţilor, precum şi luptãtorilor pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989, republicatã, excepţie ridicatã de Secretariatul General al Guvernului.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca prevederile <>art. 10 din Legea nr. 42/1990 nu se pot întemeia "nici pe principiile stabilite de art. 16 din Constituţie şi nici pe cele ale art. 7 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, deoarece prin conţinutul alineatului 2 el se indeparteaza de acestea". Se considera, de asemenea, ca este "inadmisibila includerea în sfera dreptului muncii a unei diferentieri între cetãţenii romani, în ceea ce priveşte protecţia raportului juridic de munca. În caz contrar, s-ar ajunge la o aplicare partinica atunci când un angajator, unitate cu capital de stat, este obligat sa facã aplicarea prevederilor art. 130 alin. 1 lit. a) din Codul muncii". Totodatã se afirma ca prin dispoziţia legalã criticata, care face parte din <>Legea nr. 93/1992 , lege ordinarã, au fost modificate dispoziţiile cuprinse într-o lege organicã, asa cum este Codul muncii, contravenindu-se astfel prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţie. În continuare se susţine ca, deşi dreptul la munca este consacrat de art. 38 din Constituţie şi de art. 23 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, drept care sta la baza unui raport juridic de munca, nu trebuie ca la încetarea acestuia "angajatorul sa fie ţinut de aplicarea unor criterii de ordin social-politic ori de alta natura, care nu au nimic comun cu criteriile care au stat la baza încadrãrii în munca a persoanelor ori la aprecierea competentei lor profesionale". Se mai arata ca "menţionarea într-un contract de munca a unei clauze legale cum este aceea stabilitã de <>art. 10 din Legea nr. 42/1990 , în sensul unei superprotectii a dreptului la munca, conduce în mod vadit la restrangerea garanţiilor aceluiaşi drept la munca al celorlalţi salariaţi membri ai colectivului în care îşi desfãşoarã activitatea, însã al cãror contract de munca nu conţine o astfel de clauza care sa-i protejeze atunci când angajatorul este în situaţia de a face aplicarea prevederilor art. 130 alin. (1) lit. a) din Codul muncii". În finalul motivarii se susţine ca dispoziţia legalã criticata a fost redactatã printr-o îndepãrtare evidenta de la principiile constituţionale, precum şi ale normelor internaţionale în domeniul relaţiilor de munca, ce consacra egalitatea cetãţenilor în fata legii, dar şi o protecţie a legii fata de aceştia, realizatã în mod egal. Constituţia României, Codul muncii şi <>Legea nr. 1/1991 referitoare la protecţia socialã a şomerilor şi reintegrarea lor profesionalã asigura protecţie tuturor cetãţenilor în ceea ce priveşte raportul lor de munca, spre deosebire de caracterul partinic al prevederilor <>art. 10 alin. 2 din Legea nr. 42/1990 .
Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilã, exprimandu-şi opinia, apreciazã ca excepţia este nefondata, deoarece "prin <>art. 10 alin. 2 din Legea nr. 42/1990 nu s-a inclus o diferentiere între cetãţenii romani, în ceea ce priveşte protecţia raportului juridic de munca, ci includerea unei norme juridice care are menirea sa protejeze raporturile de munca ale persoanelor care au contribuit la victoria Revoluţiei din 1989, impotriva unor eventuale mãsuri abuzive din partea conducerilor unitãţilor economice cu capital de stat, contractul de munca al acestor persoane putând fi desfãcut numai pentru motive imputabile acestora".
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este intemeiata pentru urmãtoarele considerente: în raport cu dispoziţiile art. 16, 20 şi 38 din Constituţie şi cu cele ale art. 7 şi 23 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului prevederile <>art. 10 alin. 2 din Legea nr. 42/1990 , republicatã, sunt neconstituţionale, deoarece cetãţenii romani sunt egali în exercitarea dreptului la munca, iar "naşterea, modificarea sau încetarea raportului lor de munca nu poate fi condiţionatã preferenţial pe alte criterii decât cele de competenta profesionalã". Dispoziţiile legale criticate constituie o mãsura de protecţie a unor categorii de persoane, care "incalca însã dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi art. 38 din Constituţia României şi restrânge capacitatea juridicã a angajatorului în ceea ce priveşte mãsurile legale pe care este obligat sa le adopte pentru buna desfãşurare a activitãţii sale atunci când trebuie sa facã aplicarea <>art. 130 alin. (1) lit. a) din Codul muncii. Într-adevãr, Legea nr. 10/1972 , respectiv Codul muncii, în art. 146, stabileşte anumite situaţii obiective în care contractul de munca al personalului încadrat este protejat, dar aceste dispoziţii sunt în perfecta concordanta cu normele internaţionale privind protecţia muncii, stabilitatea în munca, precum şi cu principiile Constituţiei, ceea ce nu realizeazã însã <>art. 10 alin. 2 din Legea nr. 42/1990 ".
Preşedinţii celor doua Camare ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile partii prezente şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constata ca a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit prevederilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 10 alin. 2 din Legea nr. 42/1990 pentru cinstirea eroilor-martiri şi acordarea unor drepturi urmaşilor acestora, rãniţilor, precum şi luptãtorilor pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 198 din 23 august 1996, având urmãtorul cuprins: "Contractul de munca al luptãtorilor pentru victoria Revoluţiei romane din decembrie 1989, încadraţi în unitãţi cu capital integral de stat, nu poate fi desfãcut decât pentru motive imputabile lor."
1. Autorul exceptiei susţine ca aceste reglementãri contravin principiului egalitãţii în drepturi prevãzut la art. 16 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãruia: "Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri" şi, pe cale de consecinta, dispoziţiilor art. 7 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, în care se prevede ca: "Toţi oamenii sunt egali în fata legii şi au dreptul fãrã deosebire la o protecţie egala a legii. Toţi oamenii au dreptul la o protecţie egala impotriva oricãrei discriminãri care ar incalca prezenta declaraţie şi impotriva oricãrei provocari la o astfel de discriminare."
Examinând aceasta sustinere, Curtea observa ca prin dispoziţiile legale criticate nu se instituie nici un privilegiu şi nici o discriminare. Eroii-martiri, rãniţii şi luptatorii pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989 se afla într-o situaţie diferita în comparatie cu celelalte categorii de salariaţi. Or, dacã la situaţii egale trebuie sa corespundã un tratament egal, la situaţii diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit. În acest sens este şi jurisprudenta Curţii Constituţionale. Astfel, prin Decizia nr. 256 din 17 iunie 1997, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 134 din 2 aprilie 1998, s-a statuat ca principiul egalitãţii nu se opune ca o lege sa stabileascã reguli diferite în raport cu persoane care se afla în situaţii diferite. Sub acest aspect mãsura legalã de protecţie a salariaţilor încadraţi în unitãţile cu capital integral de stat, salariaţi care au calitatea de urmaşi ai eroilor-martiri, rãniţi, precum şi de luptãtori pentru victoria Revoluţiei romane din decembrie 1989, este justificatã tocmai de situaţia deosebita în care se afla aceştia, ca urmare a recunoaşterii meritelor celor care şi-au jertfit viata ori şi-au pierdut total sau în parte capacitatea de munca pentru instaurarea actualului sistem democratic al tarii. De altfel, este de reţinut şi faptul ca aceasta protecţie funcţioneazã doar în cazul desfacerii contractului de munca pentru motive neimputabile celor aparţinând categoriei de salariaţi menţionate.
2. Un alt motiv de neconstituţionalitate invocat de autorul exceptiei este acela ca, potrivit susţinerilor sale, prin dispoziţia legalã criticata, care "este cuprinsã într-o lege adoptatã ca lege ordinarã, a fost modificat Codul muncii, deci o lege organicã". În acest mod se considera ca au fost incalcate dispoziţiile constituţionale ale art. 72 alin. (3) lit. l), care prevãd ca "Prin lege organicã se reglementeazã:[...]
l) regimul general privind raporturile de munca, sindicatele şi protecţia socialã;".
Analizând aceasta critica, Curtea constata ca este neîntemeiatã. Prevederile <>art. 10 alin. 2 din Legea nr. 42/1990 , republicatã, nu au ca obiect reglementarea regimului general privind raporturile de munca, ci instituirea unei interdicţii pentru unitãţile cu capital integral de stat în cazul desfacerii contractului de munca unor salariaţi aparţinând unei categorii determinate. Totodatã aceste prevederi aparţin unei legi care are ca scop cinstirea eroilormartiri şi acordarea unor drepturi urmaşilor acestora, rãniţilor şi luptãtorilor pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989.
De aceea în cauza nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 72 alin. (3) lit. l) din Constituţie.
Fata de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu majoritate de voturi,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 10 alin. 2 din Legea nr. 42/1990 pentru cinstirea eroilor-martiri şi acordarea unor drepturi urmaşilor acestora, rãniţilor, precum şi luptãtorilor pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989, republicatã, excepţie ridicatã de Secretariatul General al Guvernului în Dosarul nr. 1.432/2000 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilã.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 21 noiembrie 2000.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
