Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 239 din 15 martie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 146 si art. 215 alin. 5 din Codul penal
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 284 din 27 aprilie 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Oana Cristina Puicã - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincã.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 146 şi art. 215 alin. 5 din Codul penal, excepţie ridicatã de Adrian Paul Pantilã în Dosarul nr. 1.153/116/2008 (numãr în format vechi 319/P/RJ/2008) al Tribunalului Cãlãraşi - Secţia penalã şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 376D/2011.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza este în stare de judecatã.
Preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 10 martie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 1.153/116/2008 (numãr în format vechi 319/P/RJ/2008), Tribunalul Cãlãraşi - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 146 şi art. 215 alin. 5 din Codul penal.
Excepţia a fost ridicatã de Adrian Paul Pantilã cu ocazia soluţionãrii unei cauze penale având ca obiect sãvârşirea infracţiunilor prevãzute de art. 215 alin. 1-5 din Codul penal.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile art. 146 şi art. 215 alin. 5 din Codul penal încalcã dreptul la un proces echitabil, prezumţia de nevinovãţie şi principiul legalitãţii pedepsei, precum şi dispoziţiile constituţionale referitoare la reglementarea prin lege organicã a infracţiunilor, pedepselor şi a regimului executãrii acestora, întrucât condiţioneazã încadrarea juridicã a faptei sãvârşite de cuantumul unui prejudiciu a cãrui existenţã şi întindere nu pot fi stabilite decât prin hotãrâre judecãtoreascã definitivã. De asemenea, aratã cã eventualul cuantum al presupusului prejudiciu este rezultatul unui calcul efectuat pe baza unor norme extrapenale, astfel încât criteriul valorii pagubei materiale, departe de a fi unul general, nu satisface exigenţele referitoare la previzibilitatea şi accesibilitatea normei de incriminare. Totodatã, face trimitere la Decizia Curţii Constituţionale nr. 463/1997, prin care aceasta a constatat cã dispoziţiile art. 81 alin. 4 din Codul penal sunt neconstituţionale.
Tribunalul Cãlãraşi - Secţia penalã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât textele de lege criticate nu aduc nicio atingere dispoziţiilor din Constituţie şi din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale invocate de autorul excepţiei. Face trimitere, în acest sens, la Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.128/2009.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului precizeazã cã îşi menţine punctul de vedere reţinut în deciziile Curţii Constituţionale nr. 828/2006, nr. 1.051/2008, nr. 1.128/2009, nr. 169/2010 şi nr. 296/2010, în sensul cã dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 146 din Codul penal, modificate prin Legea nr. 278/2006 pentru modificarea şi completarea Codului penal, precum şi pentru modificarea şi completarea altor legi, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 601 din 12 iulie 2006, şi dispoziţiile art. 215 alin. 5 din acelaşi cod, având urmãtorul cuprins:
- Art. 146: "Prin consecinţe deosebit de grave se înţelege o pagubã materialã mai mare de 200.000 lei sau o perturbare deosebit de gravã a activitãţii, cauzatã unei autoritãţi publice sau oricãreia dintre unitãţile la care se referã art. 145, ori altei persoane juridice sau fizice.";
- Art. 215 alin. 5: "Înşelãciunea care a avut consecinţe deosebit de grave se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor prevederi de lege, autorul excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, ale art. 23 alin. (11) şi (12) privind prezumţia de nevinovãţie şi principiul legalitãţii pedepsei şi ale art. 73 alin. (3) lit. h) referitoare la reglementarea prin lege organicã a infracţiunilor, pedepselor şi a regimului executãrii acestora, precum şi ale art. 11 privind raportul dintre dreptul internaţional şi dreptul intern şi ale art. 20 referitoare la prioritatea tratatelor internaţionale privind drepturile omului asupra legilor interne, raportate la prevederile art. 6 referitoare la dreptul la un proces echitabil şi ale art. 7 privind principiul legalitãţii pedepsei din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, în esenţã, critica autorului excepţiei vizeazã norma cu caracter explicativ cuprinsã în art. 146 din Codul penal, în raport cu care este reglementatã agravanta infracţiunii de înşelãciune prevãzutã de art. 215 alin. 5 din acelaşi cod. În opinia sa, criteriul valoric avut în vedere de legiuitor pentru a defini sintagma "consecinţe deosebit de grave" este inadecvat şi în contradicţie cu dispoziţiile din Constituţie şi din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale invocate.
În jurisprudenţa sa, de exemplu, prin Decizia nr. 50 din 26 ianuarie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 188 din 28 februarie 2006, Curtea a statuat cã reglementarea cuprinsã în art. 146 din Codul penal este necesarã cu atât mai mult cu cât legiuitorul a prevãzut consecinţele deosebit de grave ca element circumstanţial în conţinutul agravant al mai multor infracţiuni, cum ar fi, spre exemplu, furtul calificat, tâlhãria, înşelãciunea, delapidarea sau distrugerea calificatã.
Cu acelaşi prilej, Curtea a constatat cã este neîntemeiatã susţinerea autorului excepţiei referitoare la încãlcarea dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din Constituţie, deoarece aplicarea cerinţei procesului echitabil se impune numai în legãturã cu procedura de desfãşurare a procesului, iar nu şi în ceea ce priveşte cadrul juridic sancţionator al faptelor, adicã în domeniul dreptului substanţial, reţinând cã nici din cuprinsul art. 21 alin. (3) din Constituţie şi nici din cel al art. 6 al Convenţiei pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale sau al jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului nu se poate desprinde concluzia cã aplicarea cerinţei procesului echitabil ar trebui sã excedeze necesitãţii asigurãrii garanţiilor procesuale, spre a se intra în materii din câmpul dreptului substanţial.
Totodatã, având în vedere cã în speţã nu existã o hotãrâre judecãtoreascã definitivã, Curtea nu a reţinut nici critica referitoare la încãlcarea art. 23 alin. (11) din Constituţie privind prezumţia de nevinovãţie, care prevede cã, "Pânã la rãmânerea definitivã a hotãrârii judecãtoreşti de condamnare, persoana este consideratã nevinovatã".
În acelaşi sens sunt şi Decizia nr. 1.051 din 9 octombrie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 14 noiembrie 2008, Decizia nr. 311 din 3 martie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 11 aprilie 2011, şi Decizia nr. 752 din 7 iunie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 662 din 16 septembrie 2011.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, motivele care au fundamentat respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 146 din Codul penal sunt valabile şi în prezenta cauzã, în care acest text de lege este raportat la art. 215 alin. 5 din acelaşi Cod.
Referitor la critica privind încãlcarea prevederilor art. 23 alin. (12) din Constituţie şi ale art. 7 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, Curtea constatã cã dispoziţiile de lege criticate nu contravin principiului legalitãţii incriminãrii, ci, dimpotrivã, prin explicarea conţinutului noţiunii "consecinţe deosebit de grave" în textul art. 146 din Codul penal, se asigurã caracterul de previzibilitate şi accesibilitate al normei juridice penale.
De asemenea, nu poate fi reţinutã nici înfrângerea dispoziţiilor art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie, deoarece infracţiunea de înşelãciune este reglementatã în Codul penal, lege organicã, în deplinã concordanţã cu prevederile constituţionale invocate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 146 şi art. 215 alin. 5 din Codul penal, excepţie ridicatã de Adrian Paul Pantilã în Dosarul nr. 1.153/116/2008 (numãr în format vechi 319/P/RJ/2008) al Tribunalului Cãlãraşi - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 15 martie 2012.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puicã
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
