Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 239 din 10 mai 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 540 din 24 iunie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Irina Loredana Lãpãdat - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconsti-tuţionalitate a prevederilor <>art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Ion Gavrilã, Magda Gavrilã, Daniel Gavrilã, George Gavrilã, Cristian Gavrilã, Ionuţ Gavrilã, Iulian Gavrilã, Dacian Gavrilã şi Ciprian Gavrilã în Dosarul nr. 13.162/2003 al Judecãtoriei Constanţa.
La apelul nominal rãspund autorii excepţiei de neconstituţionalitate, prin avocat, cu delegaţie la dosar, lipsind celelalte pãrţi. Procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, se acordã cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentantul autorilor excepţiei aratã cã restituirea în naturã a imobilelor preluate în mod abuziv de stat, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice, în temeiul prevederilor legale criticate, reprezintã o mãsurã abuzivã împotriva chiriaşilor acestor imobile, fiind încãlcate astfel dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 22 referitoare la dreptul la viaţã şi la integritate fizicã şi psihicã şi în art. 26 referitor la viaţa intimã, familialã şi privatã. Se mai aratã cã prevederile <>art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 contravin dispoziţiilor art. 47 alin. (1) din Constituţie, deoarece este încãlcatã obligaţia statului de a asigura cetãţenilor un nivel de trai decent, prin lipsa unei locuinţe. În concluzie, susţine cã trecerea în proprietatea statului a imobilului cu destinaţia de locuinţã nu a fost abuzivã, ci legalã, astfel încât restituirea în naturã a imobilului în cauzã nu este justificatã. Solicitã Curţii Constituţionale sã se pronunţe asupra acestui aspect şi sã admitã în consecinţã excepţia de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public aratã cã solicitarea reprezentantului autorilor excepţiei în sensul unei aprecieri asupra caracterului abuziv sau legal al modalitãţii de preluare a imobilului respectiv de cãtre stat este o problemã de interpretare şi de aplicare a legii, ce excede competenţei Curţii Constituţionale. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate, precizeazã cã prevederile legale criticate nu au nici o legãturã cu soluţionarea cauzei de cãtre instanţa de judecatã, astfel încât, în temeiul <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţia este inadmisibilã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 25 octombrie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 13.162/2003, Judecãtoria Constanţa a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Ion Gavrilã, Magda Gavrilã, Daniel Gavrilã, George Gavrilã, Cristian Gavrilã, Ionuţ Gavrilã, Iulian Gavrilã, Dacian Gavrilã şi Ciprian Gavrilã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã prin restituirea în naturã a imobilelor preluate în mod abuziv de stat, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cãtre foştii proprietari sau cãtre moştenitorii acestora, sunt încãlcate prevederile art. 22 din Constituţie, referitoare la dreptul la viaţã şi la integritate fizicã şi psihicã, cele ale art. 26 alin. (1) din Constituţie, referitoare la viaţa intimã, familialã şi privatã, şi cele ale art. 47 alin. (1), referitoare la obligaţia statului de a asigura cetãţenilor un nivel de trai decent. În esenţã, se susţine cã în acest fel este încãlcat dreptul chiriaşului imobilului în cauzã de "a avea o viaţã normalã" şi o "locuinţã decentã", precum şi "dreptul de a avea un nivel de trai decent", în condiţiile în care restituirea cãtre fostul proprietar a imobilului cu destinaţia de locuinţã a fost realizatã, în opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, în mod nelegal.
Judecãtoria Constanţa considerã cã textul de lege criticat vizeazã respectarea dreptului de proprietate recunoscut de Constituţie şi de Convenţia europeanã pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi nu este de naturã a încãlca dreptul la viaţã, dreptul la viaţa familialã sau dreptul la un nivel de trai decent, prevãzute prin dispoziţiile art. 22, art. 26 alin. (1) şi ale art. 47 alin. (1) din Constituţie.
Pe de altã parte, instanţa de judecatã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilã, deoarece textul de lege criticat "este articolul-cadru ce defineşte cazurile în care se aplicã aceastã lege".
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilã, deoarece textul de lege criticat nu are legãturã cu soluţionarea cauzei. Se aratã cã dispoziţiile <>art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 "are natura unei norme introductive, prin care legiuitorul fixeazã o parte din principiile şi aspectele importante ale reglementãrii, dar care fac obiectul unor dezvoltãri în cadrul celorlalte articole ale legii".
Avocatul Poporului aratã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Textul de lege criticat nu încalcã dispoziţiile art. 47 alin. (1) din Constituţie, deoarece "stabilirea, prin lege, a unor mãsuri reparatorii pentru persoanele cãrora li s-au preluat imobile în mod abuziv nu echivaleazã cu nerespectarea obligaţiei statului de a lua mãsuri de dezvoltare economicã şi de protecţie socialã, de naturã sã asigure cetãţenilor un nivel de trai decent". În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 22 şi cele ale art. 26 alin. (1) din Constituţie, acestea nu au relevanţã în cauzã. Se mai aratã cã soluţia legislativã prevãzutã de textul de lege criticat este rezultatul opţiunii legiuitorului şi nu este o problemã de contencios constituţional. Potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, ea nu poate da o altã formulare textelor de lege şi nici nu îşi poate asuma rolul de a crea, de a abroga sau de a modifica o normã juridicã, devenind "legislator pozitiv".
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001.
Prevederile legale criticate au urmãtorul conţinut:
- Art. 1 alin. (1): "- Imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum şi cele preluate de stat în baza <>Legii nr. 139/1940 asupra rechiziţiilor şi nerestituite se restituie, de regulã în naturã, în condiţiile prezentei legi."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor art. 22, art. 26 alin. (1), şi ale art. 47 alin. (1) din Constituţie, al cãror conţinut este urmãtorul:
- Art. 22: "(1) Dreptul la viaţã, precum şi dreptul la integritate fizicã şi psihicã ale persoanei sunt garantate.
(2) Nimeni nu poate fi supus torturii şi nici unui fel de pedeapsã sau de tratament inuman ori degradant.
(3) Pedeapsa cu moartea este interzisã.";
- Art. 26 alin. (1): "(1) Autoritãţile publice respectã şi ocrotesc viaţa intimã, familialã şi privatã.";
- Art. 47 alin. (1): "Statul este obligat sã ia mãsuri de dezvoltare economicã şi de protecţie socialã, de naturã sã asigure cetãţenilor un nivel de trai decent."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine urmãtoarele:
Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin cã prevederile <>art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 încalcã dreptul chiriaşului imobilului restituit în naturã cãtre fostul proprietar de "a avea o viaţã normalã" şi o "locuinţã decentã", precum şi "dreptul de a avea un nivel de trai decent", fiind astfel în contradicţie cu dispoziţiile art. 22, art. 26 alin. (1), şi ale art. 47 alin. (1) din Constituţie.
În ceea ce priveşte raportarea criticii de neconstituţionalitate la dispoziţiile art. 22 din Constituţie referitoare la dreptul la viaţã, Curtea constatã cã accepţiunea constituţionalã a acestui drept fundamental se referã la dreptul personal nepatrimonial la viaţã, iar textul de lege criticat statueazã asupra restituirii în naturã cãtre foştii proprietari a imobilelor preluate în mod abuziv de stat, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum şi a celor preluate de stat în baza <>Legii nr. 139/1940 asupra rechiziţiilor. Prin urmare, invocarea dispoziţiilor art. 22 din Constituţie în susţinerea neconstituţionalitãţii acestui text de lege nu are nici o relevanţã.
De asemenea, Curtea constatã cã dispoziţiile constituţionale ale art. 26 alin. (1), potrivit cãrora "Autoritãţile publice respectã şi ocrotesc viaţa intimã, familialã şi privatã", nu sunt relevante în susţinerea neconstituţionalitãţii textului de lege criticat, pentru urmãtoarele considerente:
Constituţia nu defineşte noţiunea de viaţã intimã, familialã şi privatã, însã în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului [cauza Niemetz împotriva Germaniei, (1992)] s-a decis cã protecţia vieţii private nu acoperã doar sfera intimã a relaţiilor personale, ci şi "dreptul individului de a lega şi dezvolta relaţii cu semenii sãi", aceasta deoarece "ar fi prea restrictivã limitarea noţiunii de viaţã privatã la un cerc interior în care individul îşi trãieşte viaţa personalã aşa cum crede de cuviinţã". Prin urmare, în sensul jurisprudenţei Curţii europene, elementul definitoriu al dreptului la viaţã intimã, familialã şi privatã se referã la sfera relaţiilor interumane. Aşa cum s-a statuat în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, de exemplu în <>Decizia nr. 81 din 15 iulie 1994 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 14 din 25 ianuarie 1995, "(...) interpretarea instanţei de contencios european, în virtutea principiului subsidiaritãţii, impunându-se şi faţã de instanţa de contencios constituţional naţional", Curtea constatã cã în prezenta cauzã nu este pertinentã susţinerea autorilor excepţiei în sensul cã restituirea în naturã a imobilelor preluate în mod abuziv de stat, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cãtre foştii proprietari sau cãtre moştenitorii acestora, ar încãlca dispoziţiile art. 26 din Constituţie referitor la viaţa intimã, familialã şi privatã.
În ceea ce priveşte raportarea criticii de neconstituţionalitate la dispoziţiile art. 47 alin. (1) din Constituţie, Curtea constatã cã textul de lege ce face obiectul controlului de constituţionalitate, statuând asupra principiului restituirii în naturã a imobilelor preluate în mod abuziv de stat, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, nu încalcã obligaţia constituţionalã a statului de a lua mãsuri de dezvoltare economicã şi de protecţie socialã în vederea asigurãrii unui nivel de trai decent cetãţenilor, ci, dimpotrivã, sunt în deplinã conformitate cu aceste dispoziţii constituţionale.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Ion Gavrilã, Magda Gavrilã, Daniel Gavrilã, George Gavrilã, Cristian Gavrilã, Ionuţ Gavrilã, Iulian Gavrilã, Dacian Gavrilã şi Ciprian Gavrilã în Dosarul nr. 13.162/2003 al Judecãtoriei Constanţa.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 10 mai 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Lãpãdat
____________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
