Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 238 din 5 iulie 2001 referitoare la exceptiile de neconstitutionalitate a prevederilor art. 9 alin. (5), art. 13 alin. (1) lit. a) si b), art. 18, 20, 21 si 22 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor in Romania, aprobata cu modificari prin Legea nr. 323/2001
Nicolae Popa - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Nicolae Cochinescu - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Gabriela Ghita - procuror Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. (5), art. 13 alin. (1) lit. a) şi b), <>art. 18, 20, 21 şi 22 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiatilor în România, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 323/2001 , excepţii ridicate de Ali Ehsan Abel Al Kinani, Khalid Mahomed Akori Koko, Hasabella Elsaoudi şi Amer Adnan Jaleel în dosarele nr. 3.510/2001, nr. 5.312/2001, nr. 3.259/2001 şi nr. 3.886/2001 ale Judecãtoriei Sectorului 6 Bucureşti. La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public arata ca în temeiul art. 164 din Codul de procedura civilã se impune conexarea dosarelor având în vedere ca acestea au ca obiect aceleaşi dispoziţii legale. Curtea, în temeiul <>art. 16 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã, raportat la art. 164 din Codul de procedura civilã, dispune conexarea dosarelor nr. 157C/2001, nr. 213C/2001 şi nr. 214C/2001 la Dosarul nr. 156C/2001. Cauza fiind în stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public apreciazã ca fiind întemeiate criticile de neconstituţionalitate privind dispoziţiile art. 20 alin. (5) şi ale art. 21 alin. (6), referitoare la caracterul definitiv şi executoriu al hotãrârii date în prima instanta. În ceea ce priveşte celelalte dispoziţii criticate, se solicita respingerea excepţiilor.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constata urmãtoarele: Prin încheierile din 6 aprilie 2001 (pronunţate în dosarele nr. 3.510/2001 şi nr. 5.312/2001), din 13 aprilie (pronunţatã în Dosarul nr. 3.886/2001) şi din 30 martie (pronunţatã în Dosarul nr. 3.259/2001) Judecãtoria Sectorului 6 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (5), art. 13 alin. (1) lit. a) şi b), <>art. 18, 20, 21 şi 22 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiatilor în România, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 323/2001 , excepţii ridicate de Ali Ehsan Abel Al Kinani, Khalid Mahomed Akori Koko, Hasabella Elsaoudi şi Amer Adnan Jaleel. În motivarea excepţiilor de neconstituţionalitate, al cãror conţinut este identic, se susţine ca dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor art. 11 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 20, 21, 23, 24 şi 49 din Constituţie, precum şi celor ale art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Judecãtoria Sectorului 6 Bucureşti, exprimandu-şi opinia, apreciazã, în esenta, ca textele vizate de excepţiile de neconstituţionalitate sunt conforme cu prevederile constituţionale. Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul, în punctele de vedere exprimate, apreciazã ca excepţiile de neconstituţionalitate sunt neintemeiate. În esenta, se arata ca textele de lege criticate "reglementeazã condiţiile pe care trebuie sa le îndeplineascã cererea prin care strainul solicita acordarea statutului de refugiat, acestea fiind prevederi amanuntite, care au menirea de a fi intelese şi folosite cu usurinta de cetãţeni strãini, care solicita acordarea statutului de refugiati". Se mai arata ca dispoziţiile constituţionale invocate ca fiind incalcate "reglementeazã obligaţiile statului roman de a îndeplini cu buna credinţa obligaţiile ce-i revin din tratatele internaţionale, care fac parte din dreptul intern şi ca statutul de refugiat se acorda numai în condiţiile legii". Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã constata ca este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţiile de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã. Obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate îl constituie urmãtoarele dispoziţii din <>Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiatilor în România, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 436 din 3 septembrie 2000: - art. 9 alin. (5) şi art. 13 alin. (1) lit. a) şi b), privind procedura ordinarã de acordare a statutului de refugiat; - art. 18 şi 20, referitoare la procedura accelerata de acordare a statutului de refugiat; - art. 21 şi 22, privind procedura în cazul cererilor pentru acordarea statutului de refugiat depuse în punctele de control pentru trecerea frontierei de stat. Autorii excepţiilor de neconstituţionalitate susţin ca textele de lege criticate contravin urmãtoarelor dispoziţii constituţionale: - art. 11 alin. (2), privind tratatele ratificate de Parlament; - art. 16 alin. (1), referitor la egalitatea cetãţenilor; - art. 20 alin. (2), referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului; - art. 23, privind libertatea individualã; - art. 24, referitor la dreptul la apãrare; - art. 49, privind restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi. În susţinerea neconstitutionalitatii textelor de lege criticate se invoca şi încãlcarea dispoziţiilor art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil. Analizând excepţiile de neconstituţionalitate ridicate, Curtea Constituţionalã retine urmãtoarele: I. În legatura cu dispoziţiile art. 20 alin. (5) şi ale <>art. 21 alin. (6) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiatilor în România, ulterior sesizãrii cu excepţiile din prezentele dosare Curtea Constituţionalã s-a pronunţat într-o alta cauza având ca obiect şi aceste prevederi de lege care au fost criticate sub aceleaşi aspecte şi prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Constituţie şi din acte internaţionale ca şi în cauzele de fata. Astfel, prin Decizia nr. 176 din 29 mai 2001, nepublicata, Curtea Constituţionalã a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (5) şi <>art. 21 alin. (6) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 , statuand, în esenta, ca aceste prevederi incalca dreptul la apãrare garantat de art. 24 din Constituţie. Pentru a pronunţa aceasta soluţie Curtea a reţinut ca, întrucât "hotãrârea primei instanţe este definitiva şi executorie, aceasta hotãrâre urmeazã sa fie pusã în aplicare imediat. Drept urmare, în exercitarea caii de atac a recursului (care nu este suspensiv de executare) solicitantul nemulţumit de soluţia de respingere a cererii sale de cãtre prima instanta nu va mai putea sa beneficieze efectiv de dreptul de a se apara în fata instanţei de recurs". Ulterior pronunţãrii <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 176 din 29 mai 2001 a fost adoptatã <>Legea nr. 323 din 27 iunie 2001 pentru aprobarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiatilor în România, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 342 din 27 iunie 2001. Potrivit dispoziţiilor acestei legi, pe data intrãrii ei în vigoare alin. (5) al art. 20 şi alin. (6) al art. 21 vor avea urmãtorul cuprins: - art. 20 alin. (5): "Hotãrârea instanţei este definitiva şi irevocabilã."; - art. 21 alin. (6): "În cazul prevãzut la alin. (5) lit. a) hotãrârea instanţei este definitiva şi irevocabilã." Ca urmare a acestei modificãri, la data pronunţãrii prezentei decizii art. 20 alin. (5) şi <>art. 21 alin. (6) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 , în redactarea criticata de autorii excepţiilor de neconstituţionalitate, nu mai sunt în vigoare. Or, potrivit dispoziţiilor <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã, aceasta nu se poate pronunţa decât asupra dispoziţiilor dintr-o lege sau dintr-o ordonanta în vigoare, ceea ce exclude exercitarea controlului de constitutionalitate asupra unor prevederi de lege eliminate din legislaţie. Acesta este şi sensul în care Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin mai multe decizii, de exemplu, prin Decizia nr. 32 din 2 martie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 26 aprilie 1999. În consecinta, în temeiul prevederilor <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, coroborate cu cele ale alin. (6) al aceluiaşi articol, care prevãd ca excepţia este inadmisibila atunci când este contrarã prevederilor alin. (1), excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 20 alin. (5) şi ale <>art. 21 alin. (6) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiatilor în România urmeazã sa fie respinsã ca devenitã inadmisibila. II. Curtea constata, de asemenea, ca potrivit pct. 2 al articolului unic din <>Legea nr. 323 din 27 iunie 2001 pentru aprobarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiatilor în România pe data intrãrii în vigoare a acesteia "Alineatul (6) al articolului 20 se abroga". Rezulta ca, în temeiul <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, potrivit cãruia "Curtea Constituţionalã decide asupra excepţiilor ridicate în fata instanţelor judecãtoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta în vigoare, de care depinde soluţionarea cauzei", dispoziţii coroborate cu cele ale art. 23 alin. (6) din aceeaşi lege, redate anterior, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor alin. (6) al <>art. 20 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 , aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 323/2001 , urmeazã sa fie respinsã ca devenitã inadmisibila. III. Referitor la excepţiile de neconstituţionalitate privind dispoziţiile art. 13 alin. (1) lit. a), art. 18, art. 21 alin. (5) şi ale <>art. 22 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 , aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 323/2001 , dispoziţii de lege criticate, de asemenea, ca fiind neconstituţionale, Curtea constata ca şi acestea au mai fãcut obiectul controlului de constitutionalitate. Prin Decizia nr. 176 din 29 mai 2001, respingând, cu majoritate de voturi în ceea ce priveşte art. 22 alin. (1), excepţiile de neconstituţionalitate ridicate, cu referire la aceleaşi dispoziţii din <>Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 şi prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale şi internaţionale ca şi prezentele dosare, Curtea Constituţionalã a reţinut, în esenta, urmãtoarele: Dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie, care reglementeazã egalitatea cetãţenilor în fata legii şi a autoritãţilor publice, pretins a fi incalcate prin art. 13 alin. (1) lit. a) din ordonanta criticata, nu sunt aplicabile în cauza, întrucât acest text constituţional are în vedere persoane care au calitatea de cetãţean roman. În legatura cu susţinerea referitoare la încãlcarea art. 18 alin. (1) din Constituţie, care statueazã cu privire la cetãţenii strãini şi apatrizi, Curtea a observat ca între drepturile refugiatilor şi ale persoanelor care au dobândit o forma de protecţie legea romana prevede: liberul acces la instanţele de judecata - art. 23 alin. (1) lit. l); dreptul de a fi asistat sau reprezentat de un avocat şi de a i se asigura în mod gratuit un interpret pe intreaga durata a procedurii de acordare a statutului de refugiat - art. 13 alin. (1) lit. b); precum şi dreptul de a nu fi expulzat sau returnat ("non-refoulement"), cu excepţiile stabilite prin lege - art. 23 alin. (1) lit. m). Asa fiind, nu exista contrarietate între textele criticate şi dispoziţia constituţionalã menţionatã. Susţinerile privind neconstituţionalitatea normelor din <>Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 care reglementeazã procedura accelerata (art. 18-20) şi pe cele care reglementeazã procedura în cazul cererilor pentru acordarea statutului de refugiat depuse în punctele de control pentru trecerea frontierei de stat (art. 21 şi 22), prin raportare la art. 49 din Constituţie, au fost respinse, deoarece textele de lege criticate nu conţin restrangeri speciale ale exerciţiului unor drepturi pentru strãinii care urmeazã procedura de acordare a unei forme de protecţie din partea statului roman. Prin aceeaşi decizie Curtea a mai reţinut ca, "de altfel, pentru aceleaşi motive, urmeazã a fi respinse şi excepţiile de neconstituţionalitate privind celelalte dispoziţii din ordonanta". În sfârşit, în legatura cu încãlcarea art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, Curtea a reţinut ca textele de lege criticate "nu opresc, în realitate, pãrţile interesate de a apela la instanţele judecãtoreşti, de a fi aparate şi de a se prevala de toate garanţiile procesuale care conditioneaza, într-o societate democratica, procesul echitabil". Întrucât nu au intervenit elemente noi care sa justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii, cele statuate prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 176/2001 îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauza. IV. În motivarea excepţiilor de neconstituţionalitate autorii acestora au invocat şi încãlcarea, prin prevederile <>art. 22 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 , a dispoziţiilor art. 23 din Constituţie. Examinând aceasta sustinere, Curtea constata ca textul criticat reglementeazã procedura pentru acordarea statutului de refugiat, în timp ce dispoziţiile constituţionale pretins a fi incalcate se referã la "Libertatea individualã" a persoanei, condiţiile în care se pot realiza perchezitii, reţineri şi arestari şi faptul ca acestea pot fi dispuse numai în cazurile şi cu procedura prevãzute de lege. Asa fiind, rezulta ca prevederile art. 23 din Constituţie nu sunt incidente în cauza şi, în consecinta, critica urmeazã sa fie respinsã ca neîntemeiatã. V. Referitor la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 9 alin. (5) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 , prin raportare la prevederile art. 49 din Constituţie, Curtea constata ca aceasta nu poate fi primitã. Textul criticat permite restrangerea dreptului de libera circulaţie în cazul strãinilor solicitanti ai statutului de refugiat, restrangere care este conformã cu dispoziţiile constituţionale, deoarece ea are loc numai pentru motivele enumerate de text, care coincid cu cele prevãzute în art. 49 din Constituţie. VI. Curtea constata ca este neîntemeiatã şi critica de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 13 alin. (1) lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 . Acest text de lege garanteazã dreptul la apãrare şi dreptul la interpret, fiind în concordanta cu prevederile constituţionale ale art. 24 şi 127.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu majoritate de voturi în ceea ce priveşte art. 22 alin. (1),
CURTEA În numele legii DECIDE:
1. Respinge, ca devenite inadmisibile, excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (5) şi (6) şi ale <>art. 21 alin. (6) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiatilor în România, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 323/2001 , excepţii ridicate de Ali Ehsan Abel Al Kinani, Khalid Mahomed Akori Koko, Hasabella Elsaoudi şi Amer Adnan Jaleel în dosarele nr. 3.510/2001, nr. 5.312/2001, nr. 3.259/2001 şi nr. 3.886/2001 ale Judecãtoriei Sectorului 6 Bucureşti. 2. Respinge excepţiile de neconstituţionalitate privind dispoziţiile art. 9 alin. (5), art. 13 alin. (1) lit. a) şi b), art. 18, art. 20 alin. (1)-(4), art. 21 alin. (1)-(5) şi ale <>art. 22 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 , aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 323/2001 , excepţii ridicate de aceiaşi autori în aceleaşi dosare. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 5 iulie 2001.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent, Florentina Geangu
────────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
