Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Lucian Mihai - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Ioan Muraru - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 220 alin. 4 din Codul penal, excepţie ridicatã de Parchetul de pe lângã Judecãtoria Tulcea în Dosarul nr. 3.377/1999 al acelei instanţe.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din data de 25 noiembrie 1999, în prezenta reprezentantului Ministerului Public, fiind consemnate în încheierea de la aceeaşi data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru 7 decembrie 1999 şi apoi la 20 decembrie 1999 şi la 27 decembrie 1999.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 1 septembrie 1999, pronunţatã în Dosarul nr. 3.377/1999, Judecãtoria Tulcea a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 220 alin. 4 din Codul penal, excepţie ridicatã de parchetul de pe lângã acea instanta într-o cauza penalã privind pe Anastase Tranulea, invinuit de sãvârşirea infracţiunii de tulburare de posesie, prevãzutã la art. 220 din Codul penal. În motivarea exceptiei se arata ca aceste prevederi incalca dispoziţiile art. 41 alin. (2) din Constituţie referitoare la ocrotirea în mod egal a proprietãţii private, indiferent de titular, deoarece instituie un regim juridic de ocrotire diferit, în funcţie de titularul dreptului de proprietate.
Exprimandu-şi opinia, instanta de judecata apreciazã ca excepţia este intemeiata, deoarece, pentru imobilele care sunt în întregime sau în parte ale statului, art. 220 alin. 4 din Codul penal prevede un regim juridic diferenţiat sub aspectul plângerii prealabile, incalcandu-se astfel prevederile art. 41 alin. (2) din Constituţie.
Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
În punctul de vedere al Guvernului se apreciazã ca excepţia ridicatã este intemeiata, deoarece exceptarea de la cerinta plângerii prealabile a persoanei vãtãmate şi punerea în mişcare din oficiu a acţiunii penale în cazul în care imobilul este în întregime sau în parte al statului duc la o diferentiere neconstitutionala între protecţia proprietãţii private a statului şi protecţia proprietãţii private a altor subiecti de drept. Or, datoritã acestei diferenţe, se arata în continuare, dispoziţiile art. 220 alin. 4 din Codul penal "contravin prevederilor art. 41 alin. (2) din Constituţie, care asigura o ocrotire egala proprietãţii aparţinând persoanelor fizice ori persoanelor juridice de drept privat, precum şi proprietãţii private a statului". În motivarea punctului sau de vedere Guvernul face referire la jurisprudenta Curţii Constituţionale, şi anume la deciziile nr. 177/1998 şi nr. 5/1999, prin care, în cazul infracţiunii de abuz de încredere, prevãzutã la art. 213 din Codul penal, respectiv al infracţiunii de gestiune frauduloasã, prevãzutã la art. 214 din Codul penal, s-a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor referitoare la punerea în mişcare a acţiunii penale din oficiu, dacã bunul care constituie obiectul material al infracţiunii aparţine în întregime sau în parte statului.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie şi <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Critica de neconstituţionalitate priveşte dispoziţiile art. 220 alin. 4 din Codul penal, care au urmãtorul cuprins: "Dacã imobilul este în posesia unei persoane private, cu excepţia cazului când acesta este în întregime sau în parte al statului, acţiunea penalã se pune în mişcare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate. Împãcarea pãrţilor inlatura rãspunderea penalã."
În motivarea exceptiei Parchetul de pe lângã Judecãtoria Tulcea considera ca alin. 4 al art. 220 din Codul penal contravine prevederilor constituţionale cuprinse în art. 41 alin. (2) referitoare la ocrotirea în mod egal a proprietãţii private, indiferent de titular, sustinand ca, deşi prin acest text este ocrotitã posesia, în realitate aceasta este vizata ca atribut al dreptului de proprietate. Se considera, de asemenea, ca prin dispoziţiile sale textul de lege criticat instituie o discriminare interzisã de Constituţie între protecţia proprietãţii private a statului, caz în care acţiunea penalã se pune în mişcare din oficiu, şi ocrotirea proprietãţii private a altor titulari ai dreptului de proprietate, caz în care acţiunea penalã se pune în mişcare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţionalã constata ca asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor art. 220 alin. 4 din Codul penal Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 165 din 21 octombrie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 624 din 21 decembrie 1999, decizie prin care a fost admisã excepţia de neconstituţionalitate, constatandu-se ca dispoziţia "cu excepţia cazului când acesta este în întregime sau în parte al statului" din art. 220 alin. 4 din Codul penal este neconstitutionala.
În motivarea acelei decizii s-a arãtat ca:
a) Dispoziţiile alin. 4 al art. 220 din Codul penal instituie o ocrotire juridico-penalã diferita, dupã cum imobilul, la a cãrui posesie se referã tulburarea, este ori nu este "în întregime sau în parte al statului". Astfel, textul de lege menţionat prevede ca acţiunea penalã se pune în mişcare din oficiu atunci când "acesta este în întregime sau în parte al statului" şi, respectiv, se pune în mişcare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate, în celelalte cazuri, cu posibilitatea, în aceasta din urma ipoteza, ca, prin retragerea plângerii sau prin împãcarea pãrţilor, sa se înlãture rãspunderea penalã a fãptuitorului.
b) Valoarea socialã explicit apãratã prin alin. 4 al art. 220 din Codul penal este posesia paşnicã şi netulburata a unui imobil aflat "în posesia unei persoane private". În consecinta, pentru existenta ca atare a infracţiunii, nu este relevanta natura dreptului de proprietate asupra imobilului a cãrui posesie este tulburata (proprietate publica; proprietate privatã a statului; proprietate privatã particularã), ci numai calitatea de "persoana privatã" a posesorului imobilului.
c) Prin dispoziţiile art. 220 alin. 4 din Codul penal se creeazã un regim juridic favorabil posesiei ce poarta asupra imobilelor aflate în proprietatea privatã a statului, în comparatie cu posesia ce poarta asupra imobilelor aflate în proprietate privatã particularã, ceea ce atrage, indirect, favorizarea uneia dintre formele proprietãţii private. Asa fiind, asemenea reglementãri care diferentiaza apãrarea, prin mijloace de drept penal, a unei valori sociale (posesia paşnicã şi netulburata a unui imobil) în funcţie de titularul dreptului de proprietate asupra acelui imobil (statul sau, respectiv, alta persoana juridicã ori persoana fizica) incalca, atunci când nu este vorba despre bunuri aflate în proprietate publica, principiul consacrat în art. 41 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãruia "Proprietatea privatã este ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular...".
d) Textul de lege criticat este asemãnãtor, atât ca formulare, cat şi prin consecinţele sale, cu textele art. 213 alin. 2 şi ale art. 214 alin. 3 din Codul penal, în privinta cãrora Curtea Constituţionalã a constatat prin Decizia nr. 177 din 15 decembrie 1998, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 24 februarie 1999, şi prin Decizia nr. 5 din 4 februarie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 5 martie 1999, ca dispoziţiile "cu excepţia cazului când acesta este în întregime sau în parte al statului" şi, respectiv, "cu excepţia cazului când acesta este în întregime sau în parte proprietatea statului" sunt neconstituţionale. Deoarece nu au intervenit elemente noi de natura sa determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia referitoare la dispoziţiile art. 220 alin. 4 din Codul penal a fost identicã celor adoptate prin deciziile menţionate.
Fata de cele arãtate, întrucât Curtea a constatat printr-o decizie anterioarã neconstituţionalitatea dispoziţiei legale criticate, aceasta nu mai poate face din nou obiectul unei excepţii de neconstitutioanlitate, operand o cauza de inadmisibilitate, în temeiul <>art. 23 alin. (3) şi (6) din Legea nr. 47/1992 , republicatã. Potrivit acestor texte legale, în situaţia în care excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibila, instanta judecãtoreascã trebuie sa o respingã pentru acest temei printr-o încheiere motivatã. Curtea constata însã ca, în speta, aceasta cauza de inadmisibilitate s-a ivit dupã data de 1 septembrie 1999, când s-a pronunţat de cãtre instanta de judecata încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale şi, prin urmare, la acea data excepţia de neconstituţionalitate era admisibilã, devenind inadmisibila ulterior.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 220 alin. 4 din Codul penal, excepţie ridicatã de Parchetul de pe lângã Judecãtoria Tulcea în Dosarul nr. 3.377/1999 al acelei instanţe, constatând ca excepţia a devenit inadmisibila.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 27 decembrie 1999.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
--------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
