Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 238 din 15 aprilie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (2) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar
EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALĂ PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 493 din 2 iulie 2014
Augustin Zegrean - preşedinte
Valer Dorneanu - judecător
Toni Greblă - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Fabian Niculae - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (2) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, excepţie ridicată de Alexandru Ivan, Ionel Huiu, Nicuşor Rusu, Marian Despa, Nicoleta Badin (Raicu), Ovidiu Deicu, Florin Gologan, Anatolie Sîrbu, Mitică Oita, Fănica Dragomir, Marioara Luta, Gheorghe Nedelcu, Mihai Parizs, Viorica Dutu, Petrus Iulian Dutu, Panait Mustaţă, Costică Nedelcu, Matei Teacă, Ionel Irimia, Ioana Petre, Radu Enache, Gina Dobre, Alina Elena Puiu, Dora Deicu, Aurel Popa, Gilio Salbatecu, Gheorghe Jinga, Mariana Maraloiu, Eduard Lambru, Ionel Neagu, Virgil Robitu, Marian Jelaveanu, Maria Hriscu, Stavarache Gheorghe, Neculai Popartac, Nicu Iordăchescu, Elena Stanciu, Grozea Rotaru, Stelică Ion, Crăciunel Modreanu, Ion Giuvelic, Valentina Ciornea, Nicu Leonard Raita, Mihăiţă Adrian Creţu, Mirela Lalu, Apostol Tudoriţa, Neculai Gavrilă, Aurelia Adelina Saracila, Vasile Todoran, Iordan Gheorghiţă, Ciornea Ionel Dănuţ, Ion Mircioiu, Vasile Huiu, Veta Grosu, Geta Nicoleta Bălan, Ionel Popescu, Stănel Turtoi, Angelica Danru, Claudiu Georgescu, Doina Martinescu, Aristide Marica, Elena Popescu, Nan Simion, Costea Drăgan, Gheorghe Iordache, Elena Teaca, Nicolae Zanfir, Anita Barabasa, Silviu Giovani Ana, Octavia Sîrbu, Răducu Cheles, Dumitru Ghermeni, Marian Giuvelic, Marioara Jinga, Tache Constantin, Petre Chipăilă, Stamate Enache, Cornelia Milea, Maricela Beteagă, Ion Buda, Georgeta Buda, Viorel Panaite, Violeta Cazan, Nicuţa Gheorghe, Radu Ciric, Emil Stoianof, Dumitru Panuta, Daniela Toma, Vasile Comşa şi Gheorghe Sîrbu, reprezentaţi prin Sindicatul Liber C.E.T. Brăila, în Dosarul nr. 1.677/196/2012** al Tribunalului Brăila - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 176D/2014.
2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.
3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, menţionând jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 897 din 25 octombrie 2012, pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând, în acelaşi timp, că în dosar sunt reliefate şi chestiuni care ţin de interpretarea şi aplicarea legii.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
4. Prin Încheierea din 3 februarie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 1.677/196/2012**, Tribunalul Brăila - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiilor art. 1 alin. (2) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar.
5. Excepţia a fost invocată de Alexandru Ivan, Ionel Huiu, Nicuşor Rusu, Marian Despa, Nicoleta Badin (Raicu), Ovidiu Deicu, Florin Gologan, Anatolie Sîrbu, Mitică Oita, Fănica Dragomir, Marioara Luta, Gheorghe Nedelcu, Mihai Parizs, Viorica Dutu, Petrus Iulian Dutu, Panait Mustaţă, Costică Nedelcu, Matei Teacă, Ionel Irimia, Ioana Petre, Radu Enache, Gina Dobre, Alina Elena Puiu, Dora Deicu, Aurel Popa, Gilio Salbatecu, Gheorghe Jinga, Mariana Maraloiu, Eduard Lambru, Ionel Neagu, Virgil Robitu, Marian Jelaveanu, Maria Hriscu, Stavarache Gheorghe, Neculai Popartac, Nicu Iordăchescu, Elena Stanciu, Grozea Rotaru, Stelică Ion, Crăciunel Modreanu, Ion Giuvelic, Valentina Ciornea, Nicu Leonard Raita, Mihăiţă Adrian Creţu, Mirela Lalu, Apostol Tudoriţa, Neculai Gavrilă, Aurelia Adelina Saracila, Vasile Todoran, Iordan Gheorghiţă, Ciornea Ionel Dănuţ, Ion Mircioiu, Vasile Huiu, Veta Grosu, Geta Nicoleta Bălan, Ionel Popescu, Stănel Turtoi, Angelica Danru, Claudiu Georgescu, Doina Martinescu, Aristide Marica, Elena Popescu, Nan Simion, Costea Drăgan, Gheorghe Iordache, Elena Teaca, Nicolae Zanfir, Anita Barabasa, Silviu Giovani Ana, Octavia Sîrbu, Răducu Cheles, Dumitru Ghermeni, Marian Giuvelic, Marioara Jinga, Tache Constantin, Petre Chipăilă, Stamate Enache, Cornelia Milea, Maricela Beteagă, Ion Buda, Georgeta Buda, Viorel Panaite, Violeta Cazan, Nicuţa Gheorghe, Radu Ciric, Emil Stoianof, Dumitru Panuta, Daniela Toma, Vasile Comşa şi Gheorghe Sîrbu, reprezentaţi prin Sindicatul Liber C.E.T. Brăila, într-un dosar având ca obiect o contestaţie la executare.
6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia consideră că reglementările criticate sunt neconstituţionale, întrucât îi împiedică pe cei care fac parte din sectorul bugetar să iniţieze executarea silită a unui titlu executoriu, împiedicându-le accesul liber la justiţie. Art. 1 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 permite instanţelor judecătoreşti să decidă că o societate comercială de termoficare, precum este debitoarea lor, poate amâna plata sumelor datorate.
7. S-a susţinut că prin neexecutarea creanţei stabilite pe cale judiciară li s-a încălcat dreptul la un proces echitabil, recunoscut prin art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care, potrivit jurisprudenţei Curţii de la Strasbourg, cuprinde şi executarea unei hotărâri judecătoreşti, indiferent de instanţa care o pronunţă, deoarece, dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă să rămână fără efect în detrimentul unei părţi, dreptul de acces la justiţie ar fi unul iluzoriu. Mai mult, potrivit art. 1 din Primul Protocol la Convenţie, creditorii care deţin un titlu executoriu împotriva debitorului au un "bun" în sensul Convenţiei.
8. Autorii au mai arătat că nu au primit nici măcar prima tranşă de bani de la societatea comercială care se află în pericol de a fi dizolvată, în timp ce alte persoane, din alte domenii, cărora li s-a aplicat ordonanţa de urgenţă, au primit deja unele sume de bani.
9. Tribunalul Brăila - Secţia I civilă apreciază că excepţia este neîntemeiată. Instanţa consideră că textul de lege criticat nu contravine dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece nu conţine discriminări în raport cu criteriile egalităţii în drepturi înscrise în art. 4 din Constituţie. Art. 16 vizează egalitatea în drepturi între cetăţeni în ceea ce priveşte recunoaşterea în favoarea acestora a unor drepturi şi libertăţi fundamentale, nu şi identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor. Nu se poate reţine o încălcare a principiului nediscriminării şi egalităţii de tratament, practica Curţii Europene a Drepturilor Omului fiind constantă în a considera că diferenţa de tratament devine discriminare, în înţelesul art. 16 din Convenţie, doar atunci când se induc distincţii între situaţii analoge şi comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă şi obiectivă.
10. Instanţa constată că prin dispoziţiile art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 se instituie un tratament egal pentru toate persoanele aflate în aceeaşi situaţie, aplicându-se în mod nediscriminatoriu personalului din sectorul bugetar care deţine hotărâri judecătoreşti având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială. Se constată că dispoziţiile legale criticate nu contravin nici prevederilor art. 11 şi art. 20 din Constituţie, întrucât nu se poate reţine incompatibilitatea dispoziţiilor acestui text cu prevederile Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, pactele şi celelalte tratate la care România este parte, tratatele constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementări comunitare.
11. Se apreciază că textul de lege nu încalcă dispoziţiile art. 21 din Constituţie privind accesul liber la justiţie şi procesul echitabil, întrucât măsura suspendării de drept a procedurilor de executare este una necesară pentru a se putea realiza finalitatea avută în vedere, respectiv eşalonarea sumelor rezultate din hotărâri judecătoreşti. Actul normativ criticat este o măsură ce interesează finalitatea procesului judiciar, reglementând procedura de executare a titlurilor executorii ale personalului bugetar. Faptul că se execută creanţele până în anul 2016 nu reprezintă o durată excesivă a executării unei hotărâri judecătoreşti. Termenul rezonabil trebuie apreciat şi stabilit din analiza concurentă a intereselor generale ale societăţii cu cele ale cetăţeanului, iar în cauză termenul în care urmează a se eşalona, respectiv a se reeşalona debitele statului, ţine cont atât de interesele debitorului, cât şi de cele ale creditorului, existând un just echilibru între acestea.
12. Instanţa apreciază că prin dispoziţiile art. 1 alin. (2) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 nu se încalcă nici prevederile art. 52 din Constituţie ce reglementează dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, întrucât litigiul de faţă nu vizează un act administrativ.
13. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
14. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Acesta menţionează jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv deciziile nr. 188 din 2 martie 2010, nr. 713 din 25 mai 2010 şi nr. 877 din 6 iulie 2010.
15. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
16. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 alin. (2) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 18 iunie 2009, dispoziţii care au următoarea formulare: "(2) În cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice procedură de executare silită se suspendă de drept. [...]
(4) În înţelesul prezentei ordonanţe de urgenţă, prin sectorul bugetar se înţelege autorităţile şi instituţiile publice a căror finanţare se asigură astfel:
a) integral din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, după caz;
b) din venituri proprii şi subvenţii acordate de la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, după caz;
c) integral din venituri proprii."
18. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică. Se mai arată că s-a încălcat art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi art. 1 din Primul Protocol adiţional la aceeaşi Convenţie.
19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor legale criticate, prin raportare la critici similare.
20. Astfel, prin Decizia nr. 432 din 7 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 358 din 23 mai 2011, Curtea a constatat că dispoziţiile art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 sunt constituţionale. Prin această decizie, Curtea a statuat că nu se poate reţine existenţa niciunei discriminări între debitori, în sensul că statul ca debitor şi-ar aroga mai multe drepturi decât debitorii persoane de drept privat în ceea ce priveşte executarea hotărârilor judecătoreşti. Măsura contestată urmăreşte un scop legitim - asigurarea stabilităţii economice a ţării - şi păstrează un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi obiectivul avut în vedere - executarea eşalonată a hotărârilor judecătoreşti în cauză. Astfel, situaţia particulară ivită şi motivată prin existenţa unei situaţii extraordinare este una care reclamă o diferenţă evidentă de tratament juridic. [...].
21. Cu privire la invocarea art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie şi la un proces echitabil, Curtea a reţinut că, potrivit jurisprudenţei sale - Decizia nr. 458 din 31 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 17 aprilie 2009 -, "procesul civil parcurge două faze: judecata şi executarea silită, aceasta din urmă intervenind în cazul hotărârilor susceptibile de a fi puse în executare cu ajutorul forţei de constrângere a statului sau a altor titluri executorii, în măsura în care debitorul nu îşi execută de bunăvoie obligaţia". Însă, aşa cum s-a arătat şi mai sus, actul normativ criticat este o măsură de natură să întărească finalitatea procesului judiciar, în sensul că reprezintă un prim pas important al debitorului de a-şi executa creanţa.
22. Curtea a mai statuat în jurisprudenţa sa, respectiv prin Decizia nr. 1.533 din 28 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 905 din 20 decembrie 2011, că aceste dispoziţii constituţionale trebuie analizate în corelare cu dispoziţiile art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituţie, potrivit cărora statul are obligaţia să asigure protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară. Acest lucru înseamnă că statul are obligaţia constituţională de a veghea la protejarea intereselor sus-menţionate în vederea asigurării stabilităţii sale economice şi financiare. Numai în acest fel devine un factor credibil la nivel naţional şi internaţional şi în măsură să respecte art. 126 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, republicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. C326 din 26 octombrie 2012.
23. Drepturile fundamentale consacrate prin Constituţie nu au o existenţă abstractă, ele exercitându-se în corelare şi coroborare cu celelalte prevederi constituţionale. Această interdependenţă funcţională determină atât cadrul în care aceste drepturi se exercită, cât şi conţinutul material concret al acestora. În cauza de faţă, a nu lua în considerare prevederile art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituţie ar echivala cu convertirea unor drepturi esenţialmente normative de natură constituţională, precum accesul liber la justiţie şi la un proces echitabil, în concepte filosofice abstracte. Prin urmare, drepturile fundamentale sunt influenţate de principiile de bază care călăuzesc însăşi existenţa statului, iar conţinutul lor normativ ţine cont de această situaţie. Desigur, numai Curtea Constituţională este cea competentă să aprecieze asupra acestui conţinut, întrucât este garantul supremaţiei Constituţiei şi unica autoritate de jurisdicţie constituţională din România [a se vedea în acest sens art. 142 alin. (1) din Constituţie, precum şi art. 1 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 47/1992]. De asemenea, conţinutul drepturilor şi libertăţilor fundamentale astfel stabilit determină însuşi nivelul de protecţie pe care Constituţia îl garantează acestora.
24. În acest context, Curtea a reiterat considerentele sale de principiu stabilite prin Decizia nr. 188 din 2 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 14 aprilie 2010, în care a reţinut că eşalonările succesive ale plăţii sumelor de bani rezultate din hotărâri judecătoreşti reprezintă măsuri de natură să întărească finalitatea procesului judiciar, în sensul că reprezintă un prim pas important al debitorului de a-şi executa creanţa. Curtea a arătat că executarea creanţei într-o perioadă de 3 ani nu reprezintă o durată excesivă a executării unei hotărâri judecătoreşti, datorită caracterului sistemic al problemelor apărute în legătură cu executarea titlurilor executorii ale personalului bugetar.
25. Întărind cele stabilite prin decizia menţionată, Curtea a constatat că termenul rezonabil, dat fiind determinările impuse de art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituţie, este un concept esenţialmente variabil şi aprecierea sa se face în funcţie de circumstanţele cauzei şi ţinând seama de complexitatea cauzei, de comportamentul reclamanţilor şi de cel al autorităţilor competente, precum şi de miza litigiului pentru părţile în cauză (a se vedea Hotărârea din 27 iunie 2000, pronunţată în Cauza Frydlender împotriva Franţei, paragraful 43, sau Hotărârea din 15 februarie 2007, pronunţată în Cauza Raylyan împotriva Rusiei, paragraful 31, Hotărârea din 15 ianuarie 2009, pronunţată în Cauza Kozodoyev şi alţii împotriva Rusiei, paragraful 10, Hotărârea din 22 noiembrie 2011, pronunţată în Cauza Guldane Acar şi alţii împotriva Turciei, paragraful 22, Hotărârea din 24 noiembrie 2011, pronunţată în Cauza Chernysh împotriva Ucrainei, paragraful 21).
26. Curtea a mai observat că miza litigiului este una foarte mare pentru stat, reprezentantul intereselor generale ale societăţii, întrucât se pune în discuţie chiar stabilitatea sa economică, în timp ce pentru creditorii statului, respectiv personalul bugetar plătit din fonduri publice, miza constă în recuperarea unor suplimente la salariul/indemnizaţia/solda de bază, care, deci, nu afectează dreptul constituţional la salariu. O atare concluzie rezultă şi din Decizia Curţii Constituţionale nr. 355 din 22 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 500 din 13 iulie 2011, în care s-a arătat că "Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar nu vizează ipoteza art. 78 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii [devenit art. 80 după republicarea acestuia în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011], ci ipoteza unor drepturi salariale suplimentare obţinute prin legi speciale. Persoanele care au câştigat în instanţă drepturi salariale ca urmare a concedierii, după ce instanţa de judecată a stabilit că aceasta a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, aşa cum este prevăzut în art. 78 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, se află în altă situaţie juridică decât cea vizată de [...] Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009".
27. Prin urmare, conceptul de termen rezonabil trebuie privit atât din perspectiva cetăţeanului, creditor, cât şi din cea a statului, debitor. Dacă s-ar privi unilateral acest termen s-ar ajunge la situaţii nepermise, respectiv executarea hotărârilor judecătoreşti fie într-un interval mai mare de timp, care poate apărea ca fiind rezonabil pentru stat, dar total contrar intereselor cetăţeanului, fie într-o perioadă de timp foarte scurtă, care pare rezonabilă pentru cetăţean, dar contrară stabilităţii economice şi financiare pe care statul trebuie să o asigure. În consecinţă, termenul rezonabil trebuie apreciat şi stabilit din analiza concurentă a intereselor generale ale societăţii cu cele ale cetăţeanului. Or, în cauza de faţă, termenul în care urma a se eşalona, respectiv reeşalona debitele statului ţinea cont atât de interesele debitorului, cât şi de cele ale creditorului, existând un just echilibru între acestea.
28. Curtea Constituţională a mai arătat, prin Decizia nr. 188 din 2 martie 2010, că executarea eşalonată a unor titluri executorii care au ca obiect drepturi băneşti nu este interzisă în niciun mod de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale; executarea uno icto constituie o modalitate de executare, însă nu singura pe care statul o poate alege.
29. Având în vedere cele de mai sus, Curtea a reţinut că statul a făcut uz de marja sa de apreciere în privinţa termenului în care să fie executate hotărârile judecătoreşti, tocmai datorită situaţiei economice şi financiare îngrijorătoare în care se află, ceea ce nu este contrar nici art. 21 alin. (3) din Constituţie şi nici art. 6 paragraful 1 din convenţia sus-menţionată.
30. Cu privire la dreptul de proprietate, Curtea, prin aceeaşi decizie, a reţinut că, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, despăgubirea recunoscută printr-o decizie definitivă şi executorie constituie un bun în sensul art. 1 din Primul Protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale; neexecutarea plăţii într-un termen rezonabil constituie, deci, o atingere a dreptului reclamantului la respectarea bunurilor, ca şi faptul că lipsa de lichidităţi nu poate justifica un asemenea comportament [Hotărârea din 19 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Ambruosi împotriva Italiei, precum şi hotărârile din 7 mai 2002 şi 15 ianuarie 2009, pronunţate în cauzele Burdov împotriva Rusiei şi Burdov (2) împotriva Rusiei]. Statul, prin adoptarea ordonanţei de urgenţă criticate, nu neagă existenţa şi întinderea despăgubirilor constatate prin hotărâri judecătoreşti şi nu refuză punerea în aplicare a acestora. Măsura criticată este mai degrabă una de garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobândit în sensul Convenţiei, fiind deci o aplicare a art. 44 alin. (2) din Constituţie, în condiţiile unei crize financiare accentuate.
31. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
32. În ceea ce priveşte criticile referitoare la art. 16 din Constituţie, autorii excepţiei reliefează mai degrabă aspecte care ţin de interpretarea şi aplicarea legii de către organele statului, motiv pentru care Curtea nu poate reţine incidenţa acestor dispoziţii constituţionale în prezenta cauză. De asemenea, determinarea sferei de aplicare a dispoziţiilor legale criticate în raport cu situaţia juridică a autorilor excepţiei ţine de competenţa instanţelor judecătoreşti.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Alexandru Ivan, Ionel Huiu, Nicuşor Rusu, Marian Despa, Nicoleta Badin (Raicu), Ovidiu Deicu, Florin Gologan, Anatolie Sîrbu, Mitică Oita, Fănica Dragomir, Marioara Luta, Gheorghe Nedelcu, Mihai Parizs, Viorica Dutu, Petrus Iulian Dutu, Panait Mustaţă, Costică Nedelcu, Matei Teacă, Ionel Irimia, Ioana Petre, Radu Enache, Gina Dobre, Alina Elena Puiu, Dora Deicu, Aurel Popa, Gilio Salbatecu, Gheorghe Jinga, Mariana Maraloiu, Eduard Lambru, Ionel Neagu, Virgil Robitu, Marian Jelaveanu, Maria Hriscu, Stavarache Gheorghe, Neculai Popartac, Nicu Iordăchescu, Elena Stanciu, Grozea Rotaru, Stelică Ion, Crăciunel Modreanu, Ion Giuvelic, Valentina Ciornea, Nicu Leonard Raita, Mihăiţă Adrian Creţu, Mirela Lalu, Apostol Tudoriţa, Neculai Gavrilă, Aurelia Adelina Saracila, Vasile Todoran, Iordan Gheorghiţă, Ciornea Ionel Dănuţ, Ion Mircioiu, Vasile Huiu, Veta Grosu, Geta Nicoleta Bălan, Ionel Popescu, Stănel Turtoi, Angelica Danru, Claudiu Georgescu, Doina Martinescu, Aristide Marica, Elena Popescu, Nan Simion, Costea Drăgan, Gheorghe Iordache, Elena Teaca, Nicolae Zanfir, Anita Barabasa, Silviu Giovani Ana, Octavia Sîrbu, Răducu Cheles, Dumitru Ghermeni, Marian Giuvelic, Marioara Jinga, Tache Constantin, Petre Chipăilă, Stamate Enache, Cornelia Milea, Maricela Beteagă, Ion Buda, Georgeta Buda, Viorel Panaite, Violeta Cazan, Nicuţa Gheorghe, Radu Ciric, Emil Stoianof, Dumitru Panuta, Daniela Toma, Vasile Comşa şi Gheorghe Sîrbu, reprezentaţi prin Sindicatul Liber CET Brăila, în Dosarul nr. 1.677/196/2012** al Tribunalului Brăila - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 1 alin. (2) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului Brăila - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 15 aprilie 2014.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae
_______
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
