Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 237 din 20 martie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278 alin. 1 si art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedura penala
Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecãtor Aspazia Cojocaru - judecãtor Acsinte Gaspar - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Ion Predescu - judecãtor Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor Tudorel Toader - judecãtor Iuliana Nedelcu - procuror Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278 alin. 1 şi ale art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Vasilica Miriuţã în Dosarul nr. 9.654/299/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a penalã. La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin Încheierea din 20 septembrie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 9.654/299/2006, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 278 alin. 1 şi art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Vasilica Miriuţã în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unei cauze penale aflate în calea de atac a recursului. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile legale menţionate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 11 referitoare la Dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 20 referitoare la Tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 referitoare la Accesul liber la justiţie, ale art. 23 alin. (12) referitoare la stabilirea şi aplicarea pedepsei în condiţiile legii, ale art. 73 alin. (3) lit. h) referitoare la reglementarea prin lege organicã a infracţiunilor, pedepselor şi regimului de executare a acestora, precum şi ale art. 6 paragraful 1 referitoare la dreptul pãrţilor la un proces echitabil şi ale art. 7 referitoare la Nicio pedeapsã fãrã lege, ambele din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Astfel, art. 278 alin. 1 din Codul de procedurã penalã este neconstituţional, deoarece procurorul care soluţioneazã plângerea nu este independent în sensul prevãzut de art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. De asemenea, art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedurã penalã este neconstituţional, întrucât instanţa de judecatã nu poate fi independentã şi imparţialã în mãsura în care este ţinutã sã se pronunţe analizând materialul de urmãrire penalã instrumentat de procuror, care se supune controlului ierarhic. În sfârşit, autorul excepţiei mai aratã cã dispoziţiile legale criticate au o redactare ambiguã, care nu permite destinatarilor legii sã îşi corecteze conduita, şi, de aceea, contravin principiului legalitãţii incriminãrii şi domeniului de reglementare al legilor organice. Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a penalã opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece examinarea legalitãţii şi temeiniciei soluţiei de netrimitere în judecatã dispuse de procuror se poate face, în mod logic, numai pe baza lucrãrilor şi a materialului existent la dosar, precum şi pe baza eventualelor noi înscrisuri prezentate, întrucât instanţa nu a fost sesizatã pentru judecarea fondului. Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile legale criticate au fost concepute de cãtre legiuitor ca rãspuns la necesitatea garantãrii exercitãrii neîngrãdite a liberului acces la justiţie şi a dreptului la apãrare. Dispoziţiile art. 278 alin. 1 şi ale art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedurã penalã nu împiedicã pãrţile sã beneficieze de toate garanţiile procesuale care asigurã caracterul echitabil al procesului. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 278 alin. 1, cu denumirea marginalã Plângerea contra actelor procurorului, şi ale art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedurã penalã, cu denumirea marginalã Plângerea în faţa judecãtorului împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecatã, aşa cum a fost modificat, preluând soluţia legislativã anterioarã, prin <>art. I pct. 139 din Legea nr. 356/2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedurã penalã au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional, prin raportare la aceleaşi prevederi din Legea fundamentalã invocate şi în prezenta cauzã şi cu motivãri similare. Astfel, de exemplu, prin <>Decizia nr. 54 din 26 ianuarie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 21 februarie 2006, Curtea a respins ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate pentru considerentele acolo arãtate. Deoarece pânã în prezent nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziei menţionate mai sus îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã. Cât priveşte art. 278 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, deşi a fost examinat de Curtea Constituţionalã în numeroase cazuri, jurisprudenţa în materie nu poate fi invocatã, deoarece criticile formulate constau în susţinerea cã reglementarea este redundantã, întrucât procurorul nu este independent şi nu poate asigura pãrţii interesate un proces echitabil. Aceastã susţinere nu poate fi primitã, deoarece norma legalã criticatã nu conţine nicio dispoziţie de naturã sã ştirbeascã independenţa procurorului, consacratã, între altele, de <>art. 3 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecãtorilor şi procurorilor, potrivit cãruia "Procurorii numiţi de Preşedintele României se bucurã de stabilitate şi sunt independenţi, în condiţiile legii". În plus, conform art. 132 alin. (1) din Constituţie, procurorii îşi desfãşoarã activitatea potrivit principiilor legalitãţii, imparţialitãţii şi controlului ierarhic. Or, dispoziţia legalã criticatã, împreunã cu celelalte alineate ale art. 278 din Codul de procedurã penalã, nu reprezintã altceva decât o consacrare a principiului controlului ierarhic. Textele de lege criticate conţin dispoziţii de procedurã judiciarã pe care legiuitorul are competenţa sã le adopte, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, fãrã ca prin aceasta sã fie încãlcate normele şi principiile consacrate prin Legea fundamentalã. Susţinerea autorului excepţiei, în sensul cã art. 278 alin. 1 din Codul de procedurã penalã contravine prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, este nefondatã, deoarece, tocmai în virtutea dreptului la un proces echitabil, orice persoanã care apreciazã cã prin actul procurorului s-a adus o vãtãmare intereselor sale legitime poate face plângere la procurorul ierarhic superior. Dispoziţiile legale atacate, împreunã cu cele cuprinse în art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, au instituit posibilitatea cenzurãrii actelor procurorului de cãtre instanţele judecãtoreşti, asigurând prin aceasta accesul la justiţie al persoanelor nemulţumite de soluţiile date de procuror în faza de urmãrire penalã a procesului penal. Aceste prevederi nu contravin nici dispoziţiilor constituţionale, nici actelor normative internaţionale invocate de autorul excepţiei, pãrţile având posibilitatea sã-şi apere drepturile şi interesele în cursul judecãţii, prin mijloacele prevãzute de lege şi cu respectarea tuturor garanţiilor procesuale.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278 alin. 1 şi ale art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Vasilica Miriuţã în Dosarul nr. 9.654/299/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a penalã. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 20 martie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
