Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 236 din 5 iunie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 din Ordonanta Guvernului nr. 12/1998 privind taxele de timbru pentru activitatea notariala, aprobata cu modificari prin Legea nr. 122/1998 , ordonanta republicata
Nicolae Popa - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Nicolae Cochinescu - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Aurelia Popa - procuror Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 6 din Ordonanta Guvernului nr. 12/1998 , republicatã, excepţie ridicatã de Mihai Dumitru Mucenicu în Dosarul nr. 1.295/2001 al Judecãtoriei Sebes, judeţul Alba. La apelul nominal lipsesc pãrţile, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, sustinand ca textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituţionale invocate de autorul exceptiei. Astfel, având în vedere dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi ale art. 54 din Constituţie, care prevãd ca drepturile şi libertãţile cetãţenilor reprezintã valori supreme, garantate, care trebuie exercitate cu buna-credinţa, reglementarea nulitãţii absolute a contractului de vânzare-cumpãrare prin care pãrţile se înţeleg, printr-un act secret, sa se plãteascã un preţ mai mare decât cel care se declara în actul autentic nu face decât sa dea expresie acestor principii constituţionale, lipsind de temei critica de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele: Prin Încheierea din 31 ianuarie 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 1.295/2001, Judecãtoria Sebes, judeţul Alba, a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 6 din Ordonanta Guvernului nr. 12/1998 , republicatã, excepţie ridicatã de Mihai Dumitru Mucenicu. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca, potrivit Codului civil, contractele sinalagmatice au putere de lege între pãrţile contractante, cu condiţia sa fie materializate într-un înscris din care sa rezulte obligaţiile pãrţilor, doar existenta viciilor de consimţãmânt fiind de natura a atrage nulitatea unei convenţii. Se arata ca, din punct de vedere al naturii juridice, fapta de a declara un preţ mai mic decât cel real constituie simulatie, care, în conformitate cu art. 1175 din Codul civil, este permisã în dreptul nostru, simulatia nefiind prin ea însãşi o cauza de nulitate a actului secret dintre pãrţi. De altfel, <>art. 6 din Ordonanta Guvernului nr. 12/1998 are aceeaşi finalitate ca şi <>art. 12 din Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale, prin care s-a urmãrit pedepsirea celor care, desfasurand o activitate din care realizeazã venituri, se sustrag de la plata obligaţiilor fiscale, în întregime sau în parte, prin nedeclararea veniturilor impozabile, ascunderea obiectului sau a sursei impozabile sau taxabile. Însã, potrivit <>art. 3 lit. k) din Ordonanta de urgenta Guvernului nr. 85/1997 , veniturile obţinute din vânzarea bunurilor imobile nu sunt impozabile, astfel încât declararea unui preţ mai mic nu poate constitui evaziune fiscalã, de natura a prejudicia statul şi interesele naţionale, pentru a justifica intervenţia Guvernului în raporturile de drept privat existente între pãrţile contractante. Se mai apreciazã ca drepturilor şi libertãţilor fundamentale consacrate în art. 29 şi 30 din Constituţie nu li se pot opune interesele naţionale vizând activitatea financiarã, fãrã a se incalca principiile generale cuprinse în art. 1 alin. (3) din Constituţie şi principiul egalitãţii armelor, consacrat de Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, întrucât se acorda Guvernului şi instanţelor judecãtoreşti mai multe drepturi decât cetãţenilor. Judecãtoria Sebes arata ca, prin derogare de la regula generalã a inopozabilitatii, în cazul în care cumpãrãtorul, de coniventa cu vânzãtorul, declara, la încheierea unui act autentic de vânzare-cumpãrare, un preţ mai mic decât cel plãtit în realitate, în scopul eludarii legii taxei judiciare de timbru, simulatia este sancţionatã cu nulitatea absolutã. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate, se apreciazã ca aceasta este neîntemeiatã, întrucât atât libertatea conştiinţei, cat şi libertatea de exprimare au în vedere, în exclusivitate, valorile intelectuale ale personalitãţii umane, astfel încât introducerea de cãtre legiuitor a sancţiunii nulitãţii absolute în materia actelor juridice, atunci când pãrţile din acel act au convenit sa eludeze legea taxei de timbru, prin declararea în actul public a unui preţ fictiv, mai mic decât cel precizat în actul secret, nu poate contraveni libertãţilor consacrate de art. 29 şi 30 din Constituţie. Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului. Guvernul arata ca libertatea conştiinţei şi libertatea de exprimare reprezintã drepturi personale nepatrimoniale, or, stabilirea regimului actelor juridice cu caracter patrimonial încheiate de pãrţi cu eludarea legii nu poate fi privitã în legatura cu cele doua libertãţi consacrate constituţional. Se mai arata ca <>art. 6 din Ordonanta Guvernului nr. 12/1998 nu numai ca nu incalca prevederile constituţionale invocate, dar este în deplina concordanta cu alin. (1) al art. 41 din Constituţie, potrivit cãruia conţinutul şi limitele dreptului de proprietate se stabilesc prin lege, precum şi cu art. 54, conform cãruia drepturile şi libertãţile constituţionale trebuie exercitate cu buna-credinţa. Prin urmare, se apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Avocatul Poporului considera critica de neconstituţionalitate ca fiind nefondata şi arata ca a trata în mod echivalent libertatea conştiinţei şi libertatea de exprimare cu aceea a stipularii anumitor clauze într-un contract sinalagmatic înseamnã a aseza, practic, pe acelaşi plan doua genuri de activitãţi fãrã vreo legatura între ele: pe de o parte, o activitate cu caracter exclusiv patrimonial, iar pe de alta parte, consacrarea şi garantarea pe cale constituţionalã a libertãţii fiecãrui cetãţean de a-şi exprima, pe orice cale şi în mod liber, opiniile, gandurile şi credintele, care se adreseazã valorilor intelectuale ale personalitãţii umane. Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului şi cel al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã. Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie <>art. 6 din Ordonanta Guvernului nr. 12/1998 privind taxele de timbru pentru activitatea notarialã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 40 din 30 ianuarie 1998, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 122/1998 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 19 iunie 1998, ordonanta republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 586 din 7 august 2002, dându-se textelor o noua numerotare. Textul legal criticat are urmãtorul conţinut: - Art. 6: "(1) Este nulã vânzarea prin care pãrţile se înţeleg, printr-un act secret, sa se plãteascã un preţ mai mare decât cel care se declara în actul autentic. (2) Nulitatea prevãzutã la alin. (1) se extinde atât asupra actului secret, cat şi asupra actului autentic. (3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) sunt aplicabile şi în cazul contractului de închiriere, având ca obiect un bun imobil, prin care pãrţile au convenit, printr-un act secret, sa se plãteascã o chirie mai mare decât cea care se declara în actul autentic care se înregistreazã la organul fiscal teritorial. (4) Taxa de timbru plãtitã, dupã caz, la valoarea preţului sau a chiriei declarate în actul autentic nu se restituie." Autorul exceptiei susţine ca dispoziţiile legale criticate incalca urmãtoarele prevederi constituţionale: - Art. 1 alin. (3): "România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertãţile cetãţenilor, libera dezvoltare a personalitãţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintã valori supreme şi sunt garantate."; - Art. 20: "(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertãţile cetãţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanta cu Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte. (2) Dacã exista neconcordante între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementãrile internaţionale."; - Art. 29. "(1) Libertatea gandirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi îngrãdite sub nici o forma. Nimeni nu poate fi constrâns sa adopte o opinie ori sa adere la o credinţa religioasã, contrare convingerilor sale. (2) Libertatea conştiinţei este garantatã; ea trebuie sa se manifeste în spirit de toleranta şi de respect reciproc. (3) Cultele religioase sunt libere şi se organizeazã potrivit statutelor proprii, în condiţiile legii. (4) În relaţiile dintre culte sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau acţiuni de învrãjbire religioasã. (5) Cultele religioase sunt autonome fata de stat şi se bucura de sprijinul acestuia, inclusiv prin înlesnirea asistenţei religioase în armata, în spitale, în penitenciare, în azile şi în orfelinate. (6) Pãrinţii sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educaţia copiilor minori a cãror rãspundere le revine."; - Art. 30: "(1) Libertatea de exprimare a gandurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public sunt inviolabile. (2) Cenzura de orice fel este interzisã. (3) Libertatea presei implica şi libertatea de a infiinta publicaţii. (4) Nici o publicaţie nu poate fi suprimatã. (5) Legea poate impune mijloacelor de comunicare în masa obligaţia de a face publica sursa finanţãrii. (6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particularã a persoanei şi nici dreptul la propria imagine. (7) Sunt interzise de lege defãimarea tarii şi a naţiunii, îndemnul la rãzboi de agresiune, la ura nationala, rasialã, de clasa sau religioasã, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenta publica, precum şi manifestãrile obscene, contrare bunelor moravuri. (8) Rãspunderea civilã pentru informaţia sau pentru creaţia adusã la cunostinta publica revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestãrii artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, în condiţiile legii. Delictele de presa se stabilesc prin lege." Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea retine ca, prin <>art. 6 din Ordonanta Guvernului nr. 12/1998 , republicatã, se instituie o sancţiune civilã pentru manopera frauduloasã constând în menţionarea într-un contract de vânzare-cumpãrare sau de închiriere a unui imobil a unei contraprestatii (preţ sau chirie) de valoare inferioarã celei convenite a fi efectuate în realitate, în contul vânzãrii sau închirierii bunului. Prin urmare, în cazul autentificãrii actelor între vii translative ale dreptului de proprietate şi ale altor drepturi reale, al cãror obiect este evaluabil în bani, deghizarea parţialã a valorii în scopul fraudarii fiscului se sancţioneazã cu nulitatea absolutã a contractului, respectiv a actului secret şi a actului public. Cazul reglementat de textul de lege criticat reprezintã, de fapt, o simulatie şi, chiar dacã aceasta nu este prohibita în sine de lege, este de principiu ca ori de câte ori prin intermediul sau se urmãreşte un scop ilicit, cum ar fi fraudarea legii, potrivit principiului "fraus omnia corrumpit", operatia devine ilicitã în întregime, iar actul juridic care îi da expresie este lipsit de eficienta juridicã, fiind lovit de nulitate absolutã. Or, <>art. 6 din Ordonanta Guvernului nr. 12/1998 , republicatã, are în vedere o asemenea ipoteza, simulatia preţului urmãrind eludarea dispoziţiilor legale privind taxele de timbru pentru activitatea notarialã, potrivit cãrora cuantumul taxelor este stabilit în funcţie de valoarea operatiei supuse taxarii. Chiar fãcând abstractie de posibila sa conotatie penalã, o asemenea manopera constituie un delict civil, ceea ce, evident, inlatura orice posibila legitimare a sa în considerarea unui drept sau a unei libertãţi şi, totodatã, impune instituirea, în ceea ce o priveşte, a unui regim juridic sanctionator. Asa fiind, textul legal dedus controlului nu contravine, ci, dimpotriva, da expresie prevederilor art. 1 alin. (3) din Constituţie. Independent de aceste consideratii, prohibitia unei simulatii, utilizata în scopul eludarii unor dispoziţii legale imperative, nu are cum şi nici de ce sa contravina art. 20 din Constituţie, întrucât nici o norma internationala şi nici art. 29 şi 30 din Legea fundamentalã nu oferã ocrotire unei atare conduite, fiind de neconceput a considera ca libertatea conştiinţei şi libertatea de exprimare ar putea include în sfera lor de protecţie dreptul de a induce în eroare autoritãţile publice, în scopul sustragerii de la plata unor taxe instituite de lege.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 6 din Ordonanta Guvernului nr. 12/1998 , republicatã, excepţie ridicatã de Mihai Dumitru Mucenicu în Dosarul nr. 1.295/2001 al Judecãtoriei Sebes, judeţul Alba. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 5 iunie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent, Mihaela Senia Costinescu
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
