Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIE nr. 236 din 20 decembrie 1999 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13 alin. (2) din Legea nr. 82/1999 privind inlocuirea inchisorii contraventionale cu sanctiunea obligarii contravenientului la prestarea unei activitati in folosul comunitatii

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIE nr. 236 din 20 decembrie 1999 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13 alin. (2) din Legea nr. 82/1999 privind inlocuirea inchisorii contraventionale cu sanctiunea obligarii contravenientului la prestarea unei activitati in folosul comunitatii

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 278 din 20 iunie 2000

Comenteaza legea

Lucian Mihai - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Ioan Muraru - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Marioara Prodan - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 13 alin. (2) din Legea nr. 82/1999 privind înlocuirea închisorii contravenţionale cu sancţiunea obligãrii contravenientului la prestarea unei activitãţi în folosul comunitãţii, excepţie ridicatã din oficiu de Judecãtoria Targu Secuiesc în Dosarul nr. 1.131/1999 privind pe Iosif Kerekes.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din data de 16 decembrie 1999, în lipsa pãrţilor şi în prezenta reprezentantului Ministerului Public, fiind consemnate în încheierea de la aceeaşi data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 20 decembrie 1999.

CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 3 septembrie 1999, pronunţatã în Dosarul nr. 1.131/1999, Judecãtoria Targu Secuiesc, judeţul Covasna, a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 13 alin. (2) din Legea nr. 82/1999 privind înlocuirea închisorii contravenţionale cu sancţiunea obligãrii contravenientului la prestarea unei activitãţi în folosul comunitãţii, excepţie ridicatã din oficiu de instanta de judecata, în conformitate cu prevederile <>art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , republicatã. Obiectul cauzei îl constituie cererea formulatã de contravenientul Iosif Kerekes pentru înlocuirea închisorii contravenţionale, în contradictoriu cu Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Covasna.
În motivarea exceptiei, instanta arata ca dispoziţiile <>art. 13 alin. (2) din Legea nr. 82/1999 incalca prevederile art. 15 alin. (2) din Constituţie privind neretroactivitatea <>legii. Se susţine ca, neavând caracter penal, Legea nr. 82/1999 , prin care se instituie sancţiunea obligãrii contravenientului la prestarea unei activitãţi în folosul comunitãţii, cu acordul celui în cauza, se poate aplica numai pentru sancţionarea contravenţiilor sãvârşite dupã intrarea sa în vigoare, în conformitate cu principiul constituţional al neretroactivitatii legii, prevãzut de art. 15 alin. (2) din Legea fundamentalã. Dispoziţiile legii nu pot fi însã aplicate, în opinia instanţei, şi în cazul în care contravenientul a fost deja sancţionat cu închisoare contravenţionalã printr-o hotãrâre definitiva pronunţatã anterior intrãrii în vigoare a legii, dar încã neexecutata. În final, instanta considera ca dispoziţiile legale criticate, neavând caracter penal, chiar dacã sunt mai favorabile contravenientului, nu pot fi aplicate retroactiv, pentru ca astfel se incalca dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 15 alin. (2) din Legea fundamentalã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
În punctul de vedere al Guvernului se arata ca dispoziţiile <>art. 13 alin. (2) din Legea nr. 82/1999 reprezintã o mãsura tranzitorie, care se aplica şi hotãrârilor judecãtoreşti definitive prin care contravenientul a fost obligat la închisoare contravenţionalã, care nu au fost puse în executare pana la data intrãrii în vigoare a acestei legi. Se considera ca aceste situaţii juridice pot fi considerate "în curs de desfãşurare, caz în care legea noua se aplica şi acestora fãrã a fi consideratã retroactivã, dacã nu suprima drepturi deja nãscute ori nu modifica situaţii juridice voluntare (subiective)". În opinia Guvernului, dispoziţiile legale criticate "creeazã o noua sancţiune care se aplica numai cu acordul contravenientului" şi nu contravin dispoziţiei constituţionale cuprinse în art. 15 alin. (2), întrucât nu sunt aplicate automat, obligatoriu şi impotriva voinţei contravenientului.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere asupra exceptiei.

CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al <>art. 12 şi 13 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, Curtea Constituţionalã este competenta sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost legal sesizatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 13 alin. (2) din Legea nr. 82/1999 privind înlocuirea închisorii contravenţionale cu sancţiunea obligãrii contravenientului la prestarea unei activitãţi în folosul comunitãţii, care au urmãtorul conţinut: "Hotãrârile judecãtoreşti definitive, prin care s-a aplicat sancţiunea închisorii contravenţionale, dar care nu au fost puse în executare, la cererea contravenientului, vor fi comunicate primãriei şi organelor de poliţie în a cãror raza teritorialã acesta domiciliazã, iar judecãtorul delegat cu punerea în executare a hotãrârilor va mentiona în comunicare numãrul orelor de lucru rezultate din înlocuirea sancţiunii închisorii contravenţionale, pe care contravenientul le are de efectuat. Stabilirea orelor de lucru se face în conformitate cu dispoziţiile alin. (5)."
În alin. (5) al aceluiaşi articol se prevede: "Înlocuirea sancţiunii închisorii contravenţionale care nu a fost pusã în executare sau a restului de sancţiune rãmas neexecutat cu sancţiunea obligãrii contravenientului la prestarea unei activitãţi în folosul comunitãţii se face socotind o luna de închisoare pentru 50 de ore de activitate."
Instanta de judecata, în calitate de autor al exceptiei de neconstituţionalitate, considera ca dispoziţiile <>art. 13 alin. (2) din Legea nr. 82/1999 sunt contrare prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãrora: "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia <>legii penale mai favorabile". Conform motivarii instanţei, Legea nr. 82/1999 , neavând caracter penal, nu poate fi aplicatã decât persoanelor care au sãvârşit contravenţii dupã data intrãrii în vigoare a legii, iar nu şi contravenientilor la care se referã textul de lege criticat.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca dispoziţiile <>art. 13 alin. (2) din Legea nr. 82/1999 privind înlocuirea închisorii contravenţionale cu sancţiunea obligãrii contravenientului la prestarea unei activitãţi în folosul comunitãţii nu contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 15 alin. (2) din Legea fundamentalã, în cauza nefiind vorba de aplicarea retroactivã a legii.
Prin <>Legea nr. 82/1999 a fost introdusã în legislaţie o sancţiune alternativa - prestarea unei activitãţi în folosul comunitãţii -, care înlocuieşte, în condiţiile legii, închisoarea contravenţionalã aplicatã pentru contravenţiile sãvârşite. Conform art. 14 din lege, aceasta intra în vigoare la 30 de zile de la data publicãrii sale. Legea a fost publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 228 din 21 mai 1999. Din dispoziţiile art. 14 rezulta în mod evident ca legiuitorul a considerat necesar sa se dea un ragaz pentru organizarea punerii în aplicare a legii tocmai pentru a nu contraveni dispoziţiei constituţionale referitoare la neretroactivitatea legii, cuprinsã în art. 15 alin. (2) din Constituţie. Faptul ca prin textul de lege criticat s-a cãutat rezolvarea raţionalã a unor situaţii juridice tranzitorii, şi anume a situaţiei contravenientilor deja sancţionaţi prin hotãrâri judecãtoreşti definitive, dar fata de care sancţiunea închisorii contravenţionale nu a fost pusã în executare, nu reprezintã o aplicare retroactivã a legii civile şi deci nu se incalca principiul constituţional enuntat.
Curtea Constituţionalã constata ca, potrivit dispoziţiilor menţionate, la cererea contravenientului, sancţiunea închisorii contravenţionale aplicate prin hotãrâre judecãtoreascã definitiva, dar care nu a fost pusã în executare, poate fi înlocuitã cu sancţiunea prestãrii unei activitãţi în folosul comunitãţii. Aceasta mãsura se referã la o situaţie actuala, în curs de desfãşurare şi deci nu are un caracter retroactiv, pentru ca se aplica de la data intrãrii în vigoare a legii şi nu afecteazã raportul juridic de tragere la rãspundere contravenţionalã a celui culpabil de sãvârşirea contravenţiei, ci numai înlocuirea sancţiunii aplicate deja de instanta, dar nepusa încã în executare, cu noua sancţiune alternativa şi care, în mod indiscutabil, prezintã reale avantaje de ordin educativ şi social, comparativ cu sancţiunea închisorii contravenţionale. Pe de alta parte, introducerea acestei noi sancţiuni alternative, de care contravenienţii sancţionaţi cu închisoare contravenţionalã, dar nepusa încã în executare, pot beneficia, la cererea lor, echivaleaza, într-o anumitã mãsura, cu un act de clementa din partea legiuitorului, manifestat printr-un mod evident mai uşor de executare a unei sancţiuni deja aplicate.
De altfel, potrivit funcţiei sale constituţionale, de unica autoritate legiuitoare a tarii, prevãzutã la art. 58 alin. (1) din Constituţie, Parlamentul poate oricând sa adopte legi prin care fie sa dezincrimineze anumite fapte considerate contravenţii, fie sa desfiinteze sancţiuni contravenţionale aflate în curs de executare, fie sa prevadã chiar neexecutarea acestora. Or, de vreme ce Parlamentul poate, în virtutea prerogativelor sale, sa manifeste o clementa totalã fata de cei sancţionaţi cu închisoarea contravenţionalã, nu ar fi raţional sa se considere ca legiuitorul nu ar putea sa ia o mãsura, dispusã în mod expres, de înlocuire a unei sancţiuni mai grave cu una mai uşoarã. Parlamentul poate interveni, prin legile adoptate, pentru înlocuirea unei sancţiuni cu o alta sancţiune şi poate dispune sa beneficieze de aceste dispoziţii şi contravenienţii care nu au executat încã sancţiunea aplicatã prin dispoziţiile legale anterioare, fãrã ca prin aceasta sa se încalce principiul constituţional enuntat. În caz contrar s-ar putea pune în discuţie o ultrctivare a legii vechi şi deci o executare a unor sancţiuni contravenţionale care au fost desfiinţate complet sau care au fost înlocuite prin noua lege.
Pentru aceste considerente, constatând ca prin dispoziţiile legale criticate nu au fost incalcate prevederile constituţionale cuprinse în art. 15 alin. (2), Curtea urmeazã sa respingã excepţia de neconstituţionalitate.

Fata de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu majoritate de voturi,

CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 13 alin. (2) din Legea nr. 82/1999 privind înlocuirea închisorii contravenţionale cu sancţiunea obligãrii contravenientului la prestarea unei activitãţi în folosul comunitãţii, excepţie ridicatã din oficiu de Judecãtoria Targu Secuiesc în Dosarul nr. 1.131/1999 privind pe Iosif Kerekes.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 20 decembrie 1999.

PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
LUCIAN MIHAI

Magistrat-asistent,
Marioara Prodan

OPINIE SEPARATĂ
1. Dispoziţiile <>art. 13 din Legea nr. 82/1999 privind înlocuirea închisorii contravenţionale cu sancţiunea obligãrii contravenientului la prestarea unei activitãţi în folosul comunitãţii, care prevãd incidenta acestei legi, în raport cu fapte contravenţionale sãvârşite înainte de intrarea ei în vigoare, au caracter vadit retroactiv şi, ca atare, ele vin în contradictie cu prevederile art. 15 alin. (2) din Constituţie. De aceea, excepţia de neconstituţionalitate a acestor dispoziţii, ridicatã, din oficiu, de Judecãtoria Targu Secuiesc, judeţul Covasna, este intemeiata, sub acest aspect, iar Curtea Constituţionalã, consecventa jurisprudenţei sale, trebuie sa o admitã ca atare. Încercarea de a nega caracterul retroactiv al dispoziţiilor legale criticate şi de a demonstra caracterul constituţional al acestora, cu ajutorul unor construcţii teoretice artificiale, nu face decât sa creeze confuzii în înţelegerea şi aplicarea corecta a principiului constituţional al neretroactivitatii legilor.
Astfel de construcţii se întâlnesc în punctul de vedere al Guvernului, care reproseaza instanţei ca se referã la dispoziţiile <>art. 15 alin. (2) din Constituţie, deşi Legea nr. 82/1999 nu este nici mai favorabilã, nici mai nefavorabila decât legislaţia contravenţionalã anterioarã, ca şi cum retroactivitatea legii ar fi determinata de caracterul sau favorabil sau nefavorabil, iar nu de incidenta ei în raport cu fapte anterioare. De asemenea, se susţine ca dispoziţiile <>art. 13 alin. (2) din Legea nr. 82/1999 nu au un caracter retroactiv, deoarece, pe de o parte, înlocuirea închisorii contravenţionale cu sancţiunea obligãrii contravenientului la prestarea unei activitãţi în folosul comunitãţii se dispune numai cu acordul contravenientului, iar pe de alta parte, este vorba de o mãsura tranzitorie, care se aplica şi hotãrârilor judecãtoreşti definitive, prin care contravenientul a fost obligat la închisoare contravenţionalã, care nu au fost puse în vigoare pana la data intrãrii în vigoare a <>Legii nr. 82/1999 . Rationamentele specioase pe care se întemeiazã aceasta construcţie ignora însã, cu obstinatie, caracterul retroactiv al legii. Faptul ca legea noua se aplica la cererea contravenientului, pentru o contravenţie sãvârşitã înainte de intrarea în vigoare a legii, nu înseamnã ca legea nu se aplica retroactiv, iar aplicarea fata de contravenient a unei mãsuri cu caracter sanctionator, care nu exista la data sãvârşirii contravenţiei, reprezintã un caz tipic de retroactivitate a legii.
S-a mai invocat şi argumentul ca dispoziţiile <>art. 13 alin. (2) din Legea nr. 82/1999 [la care trebuie adãugate, credem noi, şi cele din alin. (1), care prevãd incidenta legii noi şi în cauzele în curs de judecata] sunt norme tranzitorii care, fiind destinate sa asigure trecerea de la vechea la noua reglementare, ar fi sustrase de la incidenta principiului neretroactivitatii legii. Argumentul este însã contrar Constituţiei, care nu permite aplicarea retroactivã decât în cazul legii penale mai favorabile, dispoziţiile tranzitorii neavând acest caracter şi neputând incalca principiul neretroactivitatii, a cãrui respectare trebuie, dimpotriva, sa o asigure. Asa cum se precizeazã în art. 50 alin. (2) din Legea privind normele de tehnica legislativã pentru elaborarea actelor normative, recent adoptatã*), "Dispoziţiile tranzitorii trebuie sa asigure, pe o perioada determinata, corelarea celor doua reglementãri, astfel încât punerea în aplicare a noului act normativ sa decurga firesc şi sa evite retroactivitatea acestuia sau conflictul între norme succesive".
În sprijinul soluţiei adoptate prin decizie cu care nu suntem de acord, se invoca şi argumentul ca dispoziţiile legale criticate nu au caracter retroactiv, deoarece privesc numai modul de executare a unor sancţiuni aplicate sau care urmeazã sa fie aplicate pentru contravenţii sãvârşite înainte de intrarea în vigoare a legii, nu şi soluţionarea conflictului de drept nãscut sub legea veche. Argumentul ignora însã chiar conceptul de retroactivitate a legii, care înseamnã reglementarea, prin legea noua, a unor raporturi juridice nãscute sub legea veche, reglementare care priveşte nu numai aplicarea sancţiunilor, dar şi executarea acestora. Referindu-se la reglementãrile legale în materie penalã, Constituţia prevede, în art. 72 alin. (3) lit. f), ca aceste reglementãri au ca obiect "infracţiunile, pedepsele şi regimul executãrii acestora". Este firesc ca reglementarea unor relaţii sociale de conflict, cum sunt şi cele nãscute din sãvârşirea unei contravenţii, sa fie integral reglementate fie prin legea veche, fie prin legea noua, inclusiv în ceea ce priveşte executarea sancţiunilor. De aceea, aplicarea dispoziţiilor din legea noua, privitoare la executarea sancţiunii aplicate pentru contravenţia sãvârşitã sub legea veche, reprezintã, indubitabil, o încãlcare a principiului neretroactivitatii legii.
În fine, pentru a se demonstra caracterul constituţional al dispoziţiilor <>art. 13 alin. (2) din Legea nr. 82/1999 se invoca şi argumentul ca, instituind un mod nou de executare a închisorii contravenţionale mai favorabil contravenientului, aceasta noua sancţiune apare ca un act de clementa pe care legiuitorul o poate acorda tot asa de firesc cum poate sa abroge dispoziţiile prin care sunt sancţionate diferitele contravenţii. Invocarea acestui argument tradeaza însã intenţia de a justifica retroactivitatea legii noi datoritã caracterului ei mai favorabil, deşi Constituţia admite aceasta excepţie numai pentru legea penalã, iar Curtea Constituţionalã a statuat, prin Decizia nr. 90 din 1 iunie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 489 din 11 octombrie 1999, ca retroactivitatea legii mai favorabile, în materie de contravenţii, este neconstitutionala. În ceea ce priveşte compararea legii mai favorabile cu actele de clementa, aceasta este forţatã, deoarece actele de clementa, prin natura lor, se aplica unor fapte sau acte realizate înainte de intrarea lor în vigoare.
Dupã cum se vede, construcţiile teoretice şi argumentele descrise se straduiesc, în general, sa demonstreze, impotriva evidentei, ca dispoziţiile legale criticate ca neconstituţionale nu au caracter retroactiv şi, în consecinta, ca excepţia de neconstituţionalitate nu este intemeiata. În felul acesta însã se pune în discuţie însuşi conceptul de retroactivitate a legii, iar aceasta poate genera dãunãtoare confuzii.
2. Soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 13 din Legea nr. 82/1999 , într-o alta viziune, ar fi putut sa se întemeieze, credem noi, nu pe negarea, ci pe recunoaşterea caracterului retroactiv al acestora, având în vedere ca, deşi Constituţia admite retroactivitatea numai a legii penale, aceleaşi ratiuni exista şi pentru recunoaşterea retroactivitatii legii privitoare la contravenţii. Aceasta presupune însã o reconsiderare radicala a jurisprudenţei Curţii Constituţionale, care a soluţionat excepţiile de neconstituţionalitate ridicate pana în prezent în aceasta materie, pornind de la faptul ca, în sistemul legislaţiei noastre, contravenţiile nu sunt considerate infracţiuni, ci fapte ilicite cu caracter administrativ. Cele doua forme de ilicit juridic aparţinând unor ramuri de drept diferite, regulile care guverneazã aplicarea legii penale în raport cu timpul, în special cele privind retroactivitatea legii penale mai favorabile, nu sunt aplicabile legii privitoare la contravenţii. În acest sens, este semnificativ faptul ca, prin Decizia nr. 90 din 1 iunie 1999, Curtea Constituţionalã a constatat ca fiind neconstituţionale dispoziţiile art. 12 alin. 1 şi 2 teza întâi din Legea nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor, care consacrau principiul retroactivitatii legii mai favorabile în materie de contravenţii.

──────────
*) Legea nr. 24 din 27 martie 2000 privind normele de tehnica legislativã pentru elaborarea actelor normative a fost publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 139 din 31 martie 2000.
Cu toate acestea, reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, în sensul arãtat, ni se pare necesarã din cel puţin doua considerente majore, care sunt, în esenta, urmãtoarele:
A. Necesitatea stabilirii unei corespondente a sistemului dreptului roman cu sistemele de drept ale celorlalte tari membre ale Consiliului Europei, şi în special cu Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care, fiind ratificatã de România în 1994, face parte din dreptul intern, conform prevederilor art. 11 alin. (2) din Constituţie. Dupã cum este cunoscut, în cele mai multe dintre legislatiile europene contravenţiile sunt incluse în categoria infracţiunilor şi sunt tratate ca atare. La rândul sau, Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale se referã nedistinct la infracţiuni, indiferent dacã acestea sunt clasificate în crime, delicte şi contravenţii, atunci când este vorba de apãrarea drepturilor omului în raport cu autoritãţile publice. Aceasta asimilare este întru totul de înţeles, având în vedere faptul ca şi contravenţiile pot fi sancţionate cu privatiune de libertate, astfel încât dispoziţiile din convenţie privitoare la dreptul la libertate (art. 5), la dreptul la un proces echitabil (art. 6), la legalitatea incriminãrii şi a pedepsei (art. 7) şi altele sunt pe deplin aplicabile şi în cazul contravenţiilor. În perspectiva integrãrii României în Comunitatea Europeanã, aceste diferenţe de reglementare, în special atunci când este vorba de respectarea drepturilor fundamentale ale omului, pot constitui dificultãţi în soluţionarea unor probleme de drept în relaţiile dintre state şi de aceea ele trebuie sa fie inlaturate sau sensibil diminuate.
B. Asemanarile care exista între infracţiuni şi contravenţii, sub aspectul naturii lor juridice, impun un tratament juridic asemãnãtor, atât în privinta sancţiunilor, cat şi a principiilor de aplicare şi executare a acestora. Ca şi infracţiunile, contravenţiile sunt fapte interzise şi sancţionate prin lege datoritã pericolului pe care ele îl prezintã pentru valorile sociale, în special pentru regulile de convieţuire normalã în societate. Sancţiunile prevãzute de lege pentru contravenţii, întocmai ca şi pedepsele prevãzute pentru infracţiuni, au ca unica ratiune şi finalitate prevenirea sãvârşirii din nou a faptelor ilicite respective. Ele trebuie sa rãspundã acestei necesitaţi, iar atunci când aceasta necesitate dispare sau se schimba, este firesc sa dispara sau sa se modifice şi reglementãrile legale respective. Dacã o lege noua nu mai incrimineaza o fapta consideratã pana atunci ca fiind contravenţie sau infracţiune, sau, deşi continua sa le interzicã, prevede, pentru aceleaşi fapte, sancţiuni mai uşoare sau instituie noi moduri de executare a sancţiunilor, care sunt mai favorabile infractorului sau contravenientului, este firesc ca legea noua sa retroactiveze. Sub acest aspect, nu se justifica soluţii diferite dupã cum legea se referã la infracţiuni ori la contravenţii.
Trebuie menţionat ca în dreptul roman, dupã scoaterea contravenţiilor din Codul penal, în 1955, şi considerarea lor ca forme de ilicit administrativ, s-a simtit nevoia sanctionarii cu închisoare a unor contravenţii considerate ca prezentând un pericol social aparte, cum sunt contravenţiile la regulile de cãlãtorie cu trenul sau încãlcarea unor norme de convieţuire socialã. În mod firesc, a trebuit sa fie elaborate norme speciale de competenta şi de procedura în legatura cu constatarea, judecarea şi sancţionarea acestor contravenţii. S-a evidenţiat, cu acest prilej, existenta unei subramuri a dreptului administrativ şi anume dreptul contraventional, denumita uneori şi drept administrativ penal, sugerandu-se apropierea acestuia de domeniul dreptului penal.
Pornind de la aceste particularitãţi ale contravenţiilor, consideram ca este posibila o regandire a soluţiilor privitoare la aplicarea în timp a legilor prin care se instituie sau se sancţioneazã contravenţii, în sensul asimilarii acestora cu legile penale, ori de câte ori este vorba de apãrarea drepturilor omului.

prof.univ.dr. Costica Bulai,
judecãtor al Curţii Constituţionale

──────────────

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Curtea Constitutionala, DECIZIE nr. 236 din 20 decembrie 1999

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"