Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 234 din 25 mai 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 48 alin. (1) teza intai si ale art. 57 alin. (1) si (3) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 532 din 14 iunie 2004
Nicolae Popa - preşedinte
Costicã Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Lucian Stângu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Florentina Baltã - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 48 alin. (1) teza întâi şi ale <>art. 57 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Asociaţia de Binefacere "Bonis Potra" din Deva în Dosarul nr. 5.324/2002 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia civilã.
La apelul nominal se prezintã, atât în calitate de reprezentant al autorului excepţiei, cât şi în nume personal, Bota Pompiliu, preşedintele Asociaţiei de Binefacere "Bonis Potra". Lipsesc celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Partea Bota Pompiliu a depus la dosar o cerere prin care solicitã tuturor judecãtorilor Curţii Constituţionale înscrişi în Uniunea Avocaţilor din România sã se abţinã de la judecarea excepţiei de neconstituţionalitate ridicatã.
Reprezentantul Ministerului Public, faţã de conţinutul acestei cereri, aratã cã, potrivit dispoziţiilor art. 25 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, o datã legal sesizatã, Curtea procedeazã la examinarea constituţionalitãţii, nefiind aplicabile dispoziţiile referitoare la suspendarea, întreruperea sau stingerea procesului şi nici cele privind recuzarea judecãtorilor, motiv pentru care solicitã respingerea cererii formulate.
Curtea, deliberând, pentru aceleaşi argumente expuse mai sus, respinge cererea autorului excepţiei.
Cauza se aflã în stare de judecatã.
Reprezentantul autorului excepţiei solicitã admiterea acesteia, considerând cã dispoziţiile legale criticate, care prevãd obligaţia tuturor avocaţilor de a se asocia într-un barou unic, şi anume Uniunea Avocaţilor din România, contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 40 alin. (1), referitoare la dreptul de asociere, şi ale art. 41 alin. (1), care consacrã dreptul la muncã. De asemenea, susţine cã, pentru aceleaşi motive, textele legale criticate aduc atingere şi reglementãrilor internaţionale cuprinse în art. 20 pct. 2 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, art. 22 pct. 1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, precum şi ale art. 11 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor şi a libertãţilor fundamentale.
Invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 48 alin. (1) teza întîi şi ale <>art. 57 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 21 octombrie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 5.324/2002, Curtea Supremã de Justiţie Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 48 alin. (1) teza întâi şi ale <>art. 57 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
Excepţia a fost ridicatã de Asociaţia de Binefacere "Bonis Potra" din Deva în dosarul cu numãrul de mai sus având ca obiect soluţionarea unui recurs în anulare promovat de Procurorul general al Parchetului de pe lângã Curtea Supremã de Justiţie, prin care se solicitã casarea Încheierii nr. 31/A din 5 august 2002, pronunţatã de Judecãtoria Deva, încheiere prin care s-a recunoscut, în condiţiile <>Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 , presonalitatea juridicã a Asociaţiei de Binefacere "Bonis Potra".
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã dispoziţiile art. 48 alin. (1) teza întâi şi ale <>art. 57 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 51/1995 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, sunt neconstituţionale, deoarece, prin obligarea tuturor avocaţilor dintr-un judeţ sau din municipiul Bucureşti de a se asocia într-un barou unic şi prin obligarea tuturor avocaţilor din România de a se asocia într-o unicã formã de asociere - Uniunea Avocaţilor din România, se încalcã prevederile constituţionale care consacrã dreptul de asociere şi dreptul la muncã, prevãzute în art. 37 alin. (1) şi art. 38 alin. (1).
Curtea Supremã de Justiţie - Secţia civilã opineazã cã textele legale criticate nu îngrãdesc dreptul la muncã şi dreptul de asociere, drepturi recunoscute constituţional şi prin reglementãrile internaţionale. În acest sens, aratã cã, dimpotrivã, dispoziţiile art. 48 alin. (1) teza întâi şi ale <>art. 57 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 51/1995 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, asigurã apãrarea, exercitarea şi dezvoltarea în interes general şi particular a acestor drepturi fundamentale. În susţinerea acestor argumente, instanţa invocã jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, iar în conformitate cu <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens, aratã cã textele legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale şi reglementãrilor internaţionale invocate de autorul excepţiei. Astfel, în ceea ce priveşte contrarietatea dispoziţiilor art. 48 alin. (1) teza întâi şi <>art. 57 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 51/1995 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, în raport cu art. 40 alin. (1) din Constituţie, republicatã, apreciazã cã nici un considerent privind libertatea individualã, implicit cea de asociere, nu poate fi reţinut pentru înlãturarea dispoziţiilor din <>Legea nr. 51/1995 , care stabilesc modalitãţile organizatorice în cadrul cãrora se poate exercita profesia de avocat.
În susţinerea punctului sãu de vedere, Guvernul invocã <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 2 din 13 ianuarie 1993 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 35 din 18 februarie 1993, prin care s-a statuat cã "dreptul la asociere se poate exercita numai cu respectarea legii şi nu împotriva ei".
Susţinerea privind înfrângerea art. 41 alin. (1) din Constituţie, republicatã, este neîntemeiatã, întrucât avocatura se realizeazã de un corp profesional cu o îndelungatã tradiţie, ale cãrui organizare şi funcţionare sunt reglementate prin lege proprie. De aceea, cei care doresc sã practice avocatura sunt datori sã respecte cerinţele impuse de legea care guverneazã aceastã profesie.
În sfârşit, referitor la înfrângerea art. 11 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care garanteazã libertatea de întrunire şi de asociere, Guvernul apreciazã cã reglementarea de cãtre legiuitor a modalitãţilor organizatorice în cadrul cãrora se poate exercita profesia de avocat nu reprezintã o încãlcare a libertãţii de asociere.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile art. 48 alin. (1) teza I şi ale <>art. 57 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, sunt constituţionale. Astfel, apreciazã cã nu poate fi reţinutã critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor legale criticate faţã de prevederile <>art. 40 din Constituţie, republicatã, întrucât, potrivit Legii nr. 51/1995 , avocaţii se pot constitui atât în asociaţii cu scop lucrativ (cabinete individuale, grupãri de cabinete individuale, societãţi civile profesionale), ale cãror organizare, funcţionare şi constituire sunt reglementate de legislaţia civilã şi <>Legea nr. 51/1995 , cât şi în asociaţii fãrã scop lucrativ, ale cãror organizare şi funcţionare sunt reglementate prin art. 9 şi art. 40 din Constituţie, republicatã, precum şi prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii. Prevederile art. 40 din Constituţie, republicatã, care permit cetãţenilor constituirea în alte forme de asociere, au caracter mijlocit. Pe cale de consecinţã, asociaţiile profesionale fãrã scop lucrativ ale avocaţilor se pot constitui, organiza şi funcţiona doar în condiţiile prevãzute de lege.
În ceea ce priveşte înfrângerea prevederilor constituţionale ale art. 41, Avocatul Poporului aratã cã textele legale criticate, prin instituirea unor condiţii de exercitare a profesiei de avocat, nu îngrãdesc nici dreptul la muncã şi nici libertatea de alegere a profesiei sau a locului de muncã. Ca atare, în situaţia în care o persoanã alege sã exercite profesia de avocat, trebuie sã îndeplineascã condiţiile legale reglementate în acest scop prin <>Legea nr. 51/1995 , printre care pot figura şi cele referitoare la organizarea avocaţilor în structuri profesionale, respectiv barouri şi Uniunea Avocaţilor din România.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauzã de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 48 alin. (1) teza întâi şi ale <>art. 57 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 6 martie 2001, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
Dispoziţiile legale criticate de autorul excepţiei au urmãtorul conţinut:
- Art. 48 alin. (1) teza întâi: "Baroul este constituit din toţi avocaţii dintr-un judeţ sau din municipiul Bucureşti [...]";
- Art. 57: "(1) Uniunea Avocaţilor din România este formatã din toţi avocaţii înscrişi în barouri şi are sediul în municipiul Bucureşti [...]
(3) Nici un barou nu poate funcţiona în afara uniunii."
Autorul excepţiei susţine cã textele legale menţionate încalcã prevederile constituţionale ale art. 37 alin. (1) şi ale art. 38 alin. (1). Dupã aprobarea <>Legii de revizuire a Constituţiei României nr. 429/2003 , prevederile invocate sunt cuprinse în art. 40 alin. (1) şi art. 41 alin. (1), cu urmãtorul conţinut:
- Art. 40 alin. (1): "Cetãţenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate şi în alte forme de asociere.";
- Art. 41 alin. (1): "Dreptul la muncã nu poate fi îngrãdit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncã este liberã."
Autorul excepţiei considerã cã textele legale criticate contravin şi reglementãrilor internaţionale prevãzute de art. 20 pct. 2 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, art. 22 pct. 1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, precum şi celor ale art. 11 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor şi a libertãţilor fundamentale, al cãror conţinut este urmãtorul:
- Art. 20 pct. 2 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului: "Nimeni nu poate fi obligat sã facã parte dintr-o asociaţie.";
- Art. 22 pct. 1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice: "Orice persoanã are dreptul de a se asocia în mod liber cu altele, inclusiv dreptul de a constitui sindicate şi de a adera la ele, pentru ocrotirea intereselor sale.";
- Art. 11 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor şi a libertãţilor fundamentale:
"1. Orice persoanã are dreptul la libertatea de întrunire paşnicã şi la libertatea de asociere, inclusiv dreptul de a constitui cu alţii sindicate şi de a se afilia la sindicate pentru apãrarea intereselor sale.
2. Exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restrângeri decât acelea care, prevãzute de lege, constituie mãsuri necesare, într-o societate democraticã, pentru securitatea naţionalã, siguranţa publicã, apãrarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor, protejarea sãnãtãţii sau a moralei ori pentru protecţia drepturilor şi libertãţilor altora. Prezentul articol nu interzice ca restrângeri legale sã fie impuse exercitãrii acestor drepturi de cãtre membrii forţelor armate, ai poliţiei sau ai administraţiei de stat."
Examinând excepţia, Curtea constatã cã organizarea avocaţilor în barouri şi a barourilor în Uniunea Avocaţilor din România nu contravine nici uneia dintre dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea excepţiei. Organizarea exercitãrii prin lege a profesiei de avocat, ca de altfel a oricãrei alte activitãţi ce prezintã interes pentru societate, este fireascã şi necesarã, în vederea stabilirii competenţei, a mijloacelor şi a modului în care se poate exercita aceastã profesie, precum şi a limitelor dincolo de care s-ar încãlca drepturile altor persoane sau categorii profesionale.
Prin dispoziţiile legale atacate nu se încalcã în nici un fel dreptul la muncã, dreptul la asociere şi, cu atât mai puţin, dreptul la întrunire paşnicã, aşa cum fãrã temei susţine autorul sesizãrii, nimeni nefiind obligat sã profeseze avocatura şi nici împiedicat sã se asocieze, în condiţiile legii, ori sã îşi aleagã locul de muncã.
Ca şi în cazul reglementãrilor specifice altor profesii, cum ar fi cele ale notarilor, medicilor sau experţilor, legea menţionatã, în întregul ei, şi, în particular, dispoziţiile legale care fac obiectul excepţiei sunt menite sã apere libera exercitare a profesiei de avocat de concurenţa nelegitimã din partea unor persoane sau structuri situate în afara cadrului legal şi, pe de altã parte, sã asigure dreptul la apãrare al persoanelor care apeleazã la serviciul avocaţial şi pe calea garanţiilor oferite de organizarea şi exercitarea acestei profesii în limitele stabilite de lege.
În sfârşit, Curtea constatã cã s-a mai pronunţat asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor <>art. 48 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicatã, prin <>Decizia nr. 136 din 23 aprilie 2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 28 iunie 2002. În considerarea aceloraşi raţiuni, Curtea a respins excepţia ca neîntemeiatã.
Deoarece nu au intervenit elemente noi care sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele <>Deciziei nr. 136/2002 îşi pãstreazã valabilitatea şi în acest caz, astfel încât excepţia de neconstituţionalitate invocatã urmeazã a fi respinsã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţia republicatã, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 48 alin. (1) teza întâi şi ale <>art. 57 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Asociaţia de Binefacere "Bonis Potra" din Deva în Dosarul nr. 5.324/2002 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilã.
Definitivã şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 25 mai 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
