Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 233 din 21 noiembrie 2000 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Decretului Consiliului de Stat nr. 251/1978 privind pensiile si alte drepturi de asigurari sociale ale avocatilor, modificat prin Legea nr. 28/1990
Lucian Mihai - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Ioan Muraru - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Florin Bucur Vasilescu - judecãtor Romul Petru Vonica - judecãtor Gabriela Ghita - procuror Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Decretului Consiliului de Stat nr. 251/1978 privind pensiile şi alte drepturi de asigurãri sociale ale avocaţilor, modificat prin <>Legea nr. 28/1990 , excepţie ridicatã de Aurel Mastacan în Dosarul nr. 2.367/1999 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia de contencios administrativ. La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor (Aurel Mastacan şi Direcţia generalã de munca şi protecţie socialã a judeţului Buzau), fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei, considerând ca prin dispoziţiile legale criticate nu se incalca prevederile art. 16 alin. (1) şi nici ale art. 43 alin. (2) din Constituţie, întrucât şi alte categorii socioprofesionale beneficiazã de reglementãri speciale privind drepturile de asigurãri sociale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele: Prin Încheierea din 9 februarie 2000, pronunţatã în Dosarul nr. 2.367/1999, Curtea Suprema de Justiţie Secţia de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Decretului Consiliului de Stat nr. 251/1978 privind pensiile şi alte drepturi de asigurãri sociale ale avocaţilor, excepţie ridicatã de Aurel Mastacan. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arata ca prin dispoziţiile criticate se incalca prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece pensiile şi celelalte drepturi de asigurãri sociale pentru salariaţi sunt stabilite potrivit <>Legii nr. 3/1977 privind pensiile de asigurãri sociale de stat şi asistenta socialã. În opinia autorului exceptiei <>Legea nr. 3/1977 ar trebui sa se aplice şi în ceea ce priveşte pensiile şi alte drepturi de asigurãri sociale ale avocaţilor, deoarece considera ca "<>Legea nr. 51/1995 privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat asimileazã pe avocaţi cu salariaţii în ceea ce priveşte stabilirea drepturilor la pensie". Autorul invoca, de asemenea, reglementãrile internaţionale în domeniu - fãrã însã a le mentiona, considerând ca neaplicarea acestor reglementãri contravine prevederilor art. 20 din Constituţie. De asemenea, afirma ca dispoziţiile <>Decretului Consiliului de Stat nr. 251/1978 contravin şi art. 43 alin. (2) din Constituţie, fãrã însã a motiva în ce consta aceasta încãlcare. Curtea Suprema de Justiţie - Secţia de contencios administrativ, exprimandu-şi opinia, arata ca excepţia este nefondata, întrucât existenta unui sistem de pensionare propriu unei anumite categorii socioprofesionale nu contravine principiului constituţional al egalitãţii cetãţenilor în fata legii şi a autoritãţilor publice. Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate. Guvernul, în punctul sau de vedere, arata ca <>Decretul nr. 251/1978 cuprinde reglementãri privind pensiile avocaţilor, constituind o lege specialã în domeniu. Faptul ca o anumitã categorie socioprofesionala, şi anume cea a avocaţilor, beneficiazã de un sistem de pensionare propriu nu contravine prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie. În continuare Guvernul arata ca dispoziţiile criticate nu contravin nici prevederilor art. 43 alin. (2) din Legea fundamentalã, deoarece prin acest act normativ sunt reglementate drepturile ce se cuvin avocaţilor privind asigurãrile sociale; în concluzie, se susţine ca reglementarea acestor drepturi printr-o lege specialã constituie tocmai o aplicare a prevederilor constituţionale potrivit cãrora formele de asistenta socialã sunt prevãzute de lege. Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, susţinerile autorului exceptiei, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã. Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>Decretului Consiliului de Stat nr. 251/1978 privind pensiile şi alte drepturi de asigurãri sociale ale avocaţilor, modificat prin <>Legea nr. 28/1990 , dispoziţii care, în opinia autorului exceptiei, ar contraveni prevederilor art. 16 alin. (1) şi ale art. 43 alin. (2) din Constituţie. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observa ca asupra unor dispoziţii din <>Decretul nr. 251/1978 s-a pronunţat anterior prin Decizia nr. 32 din 13 aprilie 1994, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 15 septembrie 1994, prin care: - a admis în parte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 5 alin. 1 teza a doua din Decretul Consiliului de Stat nr. 251/1978 , constatând ca aceste dispoziţii referitoare la interdicţia primirii în avocatura a pensionarilor din alte sectoare de activitate sunt abrogate potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie, fiind contrare art. 38, 43 şi 49 din Constituţie; - a respins excepţia de neconstituţionalitate referitoare la art. 49 din acelaşi decret. Având în vedere prevederile <>art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, conform cãrora "Nu pot face obiectul exceptiei [...] prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioarã a Curţii Constituţionale", rezulta ca, potrivit alin. (6) al aceluiaşi articol, excepţia referitoare la dispoziţiile <>art. 5 alin. 1 teza a doua din Decretul Consiliului de Stat nr. 251/1978 privind pensiile şi alte drepturi de asigurãri sociale ale avocaţilor urmeazã sa fie respinsã ca fiind inadmisibila. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a celorlalte dispoziţii ale <>Decretului Consiliului de Stat nr. 251/1978 , Curtea constata urmãtoarele: I. O prima critica de neconstituţionalitate se referã la faptul ca dispoziţiile <>Decretului Consiliului de Stat nr. 251/1978 contravin prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãrora "Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri". Se considera ca dispoziţiile criticate incalca principiul constituţional al egalitãţii în drepturi, întrucât pensiile şi celelalte drepturi de asigurãri sociale pentru salariaţi sunt stabilite prin <>Legea nr. 3/1977 , act normativ care, în opinia autorului exceptiei, ar trebui aplicat şi avocaţilor. Curtea Constituţionalã constata ca acest motiv de neconstituţionalitate nu poate fi reţinut, deoarece existenta sistemului propriu de asigurãri sociale ale avocaţilor, diferit de cel al asigurãrilor sociale de stat, reprezintã o soluţie bazatã pe opţiunea legiuitorului, care are la baza diferenţele existente, pe de o parte, între statutul avocaţilor care exercita o profesie libera şi independenta, cu o organizare şi funcţionare independente, şi, pe de alta parte, statutul salariatului ale cãrui raporturi juridice cu unitatea care l-a angajat sunt reglementate de Codul muncii. Sub acest aspect nu poate fi primitã susţinerea autorului exceptiei potrivit cãreia <>Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat îi asimileazã pe avocaţi cu salariaţii în ceea ce priveşte stabilirea drepturilor de pensie. Potrivit <>art. 28 din Legea nr. 51/1995 avocatul este îndreptãţit la asigurare socialã în condiţiile prevãzute de legea Casei de Asigurãri a Avocaţilor, care, potrivit <>art. 70 din Legea nr. 51/1995 , are scopul stabilirii şi acordãrii pensiilor şi ajutoarelor sociale cuvenite avocaţilor şi urmaşilor acestora, cu drepturi proprii la pensie, în condiţiile prevãzute de legea specialã. Curtea Constituţionalã, în jurisprudenta sa referitoare la principiul egalitãţii în fata legii şi al nediscriminarii, a stabilit constant, în deplin acord cu jurisprudenta în materie a Curţii Europene a Drepturilor Omului, ca principiul egalitãţii nu este sinonim cu uniformitatea şi ca pentru situaţii diferite poate exista un tratament juridic diferit, recunoscandu-se dreptul la diferenţa. Astfel sunt, de exemplu: Decizia nr. 70 din 15 decembrie 1993, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 27 decembrie 1993, şi Decizia nr. 139 din 19 noiembrie 1996, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 7 din 20 ianuarie 1997. În acelaşi sens Curtea Constituţionalã, dând curs dispoziţiilor art. 11 şi 20 din Constituţie, referitoare la raportul dintre reglementãrile interne şi cele internaţionale, constata ca principiul egalitãţii îşi gãseşte expresia în numeroase acte internaţionale, printre care unul dintre cele mai recente este Carta socialã europeanã revizuitã, adoptatã la Strasbourg la 3 mai 1996 şi ratificatã de România prin <>Legea nr. 74 din 3 mai 1999 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 4 mai 1999. II. Cea de-a doua critica de neconstituţionalitate se referã la încãlcarea prevederilor art. 43 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãrora "Cetãţenii au dreptul la pensie [...] şi la alte forme de asistenta socialã prevãzute de lege". În opinia autorului exceptiei existenta sistemului propriu de asigurãri sociale ale avocaţilor ar reprezenta o privare a acestor persoane de dreptul la pensie ori la alte forme de asigurare socialã. Curtea constata ca nici acest motiv de neconstituţionalitate nu poate fi reţinut, întrucât alin. (2) al art. 43 din Constituţie trebuie înţeles în sensul ca formele de asistenta socialã fiind prevãzute de lege, este la latitudinea legiuitorului organizarea sistemului sau a sistemelor în cadrul cãrora cetãţenii îşi realizeazã drepturile de asigurãri sociale. Or, prevederile legale criticate sunt menite sa asigure tocmai realizarea acestui drept. Aceasta nu are însã semnificatia ca un sistem unic de pensionare nu ar fi posibil, cu condiţia, bineînţeles, ca el sa fie stabilit prin lege; într-adevãr Constituţia nu cuprinde prevederi privind organizarea formelor de asigurãri sociale ori de asistenta socialã, lãsând aceasta pe seama legii. În acest sens este soluţia adoptatã prin <>Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, care consacra principiul unicitatii sistemului public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, principiu potrivit cãruia statul organizeazã şi garanteazã sistemul public bazat pe aceleaşi norme de drept [art. 2 lit. a) din lege].
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, CURTEA În numele legii DECIDE: 1. Respinge, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 5 alin. 1 teza a doua din Decretul Consiliului de Stat nr. 251/1978 privind pensiile şi alte drepturi de asigurãri sociale ale avocaţilor, modificat prin <>Legea nr. 28/1990 , excepţie ridicatã de Aurel Mastacan în Dosarul nr. 2.367/1999 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia de contencios administrativ. 2. Respinge excepţia de neconstituţionalitate privind celelalte dispoziţii ale <>Decretului nr. 251/1978 , excepţie ridicatã de acelaşi autor. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 21 noiembrie 2000.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent, Maria Bratu
────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
