Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 233 din 20 martie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 89 alin. (1) lit. e) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strainilor in Romania
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 266 din 20 aprilie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Valentina Bãrbãţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 89 alin. (1) lit. e) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie ridicatã de Majid Latif în Dosarul nr. 2.531/2/2006 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate, considerând cã textul de lege criticat este în deplinã concordanţã cu prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 13 septembrie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 2.531/2/2006, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 89 alin. (1) lit. e) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie ridicatã de Majid Latif într-o cauzã având ca obiect soluţionarea contestaţiei formulate împotriva respingerii de cãtre Autoritatea pentru strãini a cererii de acordare a regimului de tolerare pe teritoriul României.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã prevederile <>art. 89 alin. (1) lit. e) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 sunt susceptibile de o interpretare arbitrarie cu privire la natura şi conţinutul pedepselor şi tratamentelor inumane sau degradante. De asemenea, se aratã cã textul de lege criticat nu este suficient de accesibil şi precis, astfel încât nu îndeplineşte criteriul de calitate consacrat atât de Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, cât şi de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Precizeazã cã nu constituie o criticã de neconstituţionalitate "faptul cã în practicã, în privinţa returnãrii, pot exista situaţii de aplicare deficitarã". Mai aratã cã riscul de torturã este amplu reglementat în <>Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 , conform criteriilor prevãzute de art. 3 alin. 2 din Convenţia împotriva torturii, şi, de aceea, nu este necesar ca şi <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 sã cuprindã astfel de detalieri.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, arãtând, în acest sens, cã textul de lege criticat reprezintã tocmai asumarea de cãtre stat a obligaţiei sale pozitive de a oferi o formã de protecţie persoanei care ar fi expusã pericolului ca, în situaţia în care ar fi returnatã în ţara de origine, sã sufere o vãtãmare a drepturilor sale, constând în torturã, tratamente sau pedepse inumane ori degradante.
Avocatul Poporului considerã cã prevederile <>art. 89 alin. (1) lit. e) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 sunt conforme prevederilor Legii fundamentale prin care se consfinţeşte dreptul la viaţã şi la integritate fizicã şi psihicã, precum şi cu reglementãrile internaţionale invocate. Precizeazã cã determinarea circumstanţelor specifice fiecãrei situaţii în parte, interpretarea şi aplicarea textului de lege criticat excedeazã controlului de constituţionalitate, acestea fiind atribute ale organelor competente în aceastã materie sau ale instanţei de judecatã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 89 alin. (1) lit. e) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 8 martie 2004, modificatã şi completatã prin <>Legea nr. 482/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.116 din 27 noiembrie 2004. Textele de lege criticate au urmãtorul cuprins:
- Art. 89 alin. (1) lit. e): "(1) Returnarea este interzisã în urmãtoarele cazuri: (...)
e) existã temeri justificate cã viaţa îi este pusã în pericol ori cã va fi supus la torturi, tratamente inumane sau degradante în statul în care urmeazã sã fie returnat strãinul;".
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine dispoziţiilor art. 22 alin. (2) din Constituţie şi ale art. 3 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, ambele referitoare la interzicerea torturii.
În plus, autorul invocã şi prevederile art. 3 din Convenţia împotriva torturii şi altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, adoptatã la New York la 10 decembrie 1984, la care România a aderat prin <>Legea nr. 19/1990 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 112 din 10 octombrie 1990. Cuprinsul acestora este urmãtorul:
- Art. 3: "1. Niciun stat parte nu va expulza, nu va reîntoarce, nici nu va extrãda o persoanã cãtre un alt stat în care existã motive serioase de a crede cã acolo ea riscã sã fie supusã la torturã.
2. Pentru a stabili dacã existã asemenea motive, autoritãţile competente vor ţine seama de toate consideraţiile pertinente, inclusiv, dacã este cazul, de existenţa, în statul vizat, a unui ansamblu de violãri sistematice ale drepturilor omului, grave, flagrante sau de proporţii."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine urmãtoarele:
Textul de lege criticat stabileşte unul dintre cazurile în care, în scopul protejãrii vieţii şi a integritãţii sale fizice şi psihice, strãinul nu poate fi returnat în ţara de origine. Astfel cum prevede art. 89 alin. (1) lit. e) din ordonanţã, returnarea acestuia este interzisã atunci când existã temeri justificate cã viaţa îi este pusã în pericol ori cã va fi supus la torturi, tratamente inumane sau degradante în statul în care urmeazã sã fie returnat. Aşa fiind, criticile formulate de autorul excepţiei nu pot fi reţinute, întrucât dispoziţiile <>art. 89 alin. (1) lit. e) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 nu numai cã nu încalcã prevederile din Constituţia României şi din celelalte documente internaţionale invocate în motivarea criticii, ci, dimpotrivã, le dau expresie prin transpunerea lor în reglementarea aplicabilã regimului strãinilor în România.
Curtea constatã, de asemenea, cã nu existã neconcordanţe între textul ce formeazã obiect al excepţiei şi dispoziţiile art. 22 alin. (2) din Legea fundamentalã, potrivit cãrora nimeni nu poate fi supus torturii şi niciunui fel de pedeapsã sau de tratament inuman ori degradant. Art. 89 alin. (1) lit. e), criticat ca fiind neconstituţional, respectã interdicţia impusã de Constituţie şi de art. 3 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, preluând dispoziţiile cuprinse în acestea.
De fapt, critica autorului vizeazã, în realitate, chestiuni de interpretare şi aplicare a textului de lege supus controlului de constituţionalitate, datorate lipsei de precizie, claritate şi accesibilitate. Or, acestea sunt probleme care nu intrã în competenţa instanţei de contencios constituţional.
De altfel, contrar acestor susţineri, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat, în mai multe cauze, de exemplu Hertel împotriva Elveţiei, 1998, şi Rekvιny împotriva Ungariei, 1999, cã previzibilitatea legii nu trebuie neapãrat sã fie însoţitã de certitudini absolute. De asemenea, Curtea de la Strasbourg a precizat cã certitudinea, chiar dacã este de dorit, este însoţitã câteodatã de o rigiditate excesivã, or dreptul trebuie sã ştie sã se adapteze schimbãrilor de situaţie. În plus, în cauza Sunday Times împotriva Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, 1979, Curtea de la Strasbourg a reţinut cã existã multe legi care se servesc, prin forţa lucrurilor, de formule mai mult sau mai puţin vagi ale cãror interpretare şi aplicare depind de practicã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 89 alin. (1) lit. e) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie ridicatã de Majid Latif în Dosarul nr. 2.531/2/2006 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 20 martie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bãrbãţeanu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
