Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 232 din 16 noiembrie 2000 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 687 din 21 decembrie 2000
Lucian Mihai - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Ioan Muraru - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Marioara Prodan - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Marian Girleanu în Dosarul nr. 8.778/1999 al Judecãtoriei Focsani, judeţul Vrancea.
La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor (Marian Girleanu şi Nicolae Abagiu), fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca fiind inadmisibila, a exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura penalã, în temeiul <>art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, întrucât prin Decizia nr. 145 din 14 iulie 2000 Curtea Constituţionalã a admis excepţia de neconstituţionalitate referitoare la acelaşi text de lege, constatând ca dispoziţia "numai dacã pedeapsa prevãzutã de lege pentru fapta supusã judecaţii este amenda sau închisoarea de cel mult un an", prevãzutã de acest text, este neconstitutionala.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 31 mai 2000, pronunţatã în Dosarul nr. 8.778/1999, Judecãtoria Focsani a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Marian Girleanu, personal, printr-o cerere scrisã, şi prin apãrãtor, în şedinţa de judecata, într-un proces penal pornit impotriva sa pentru sãvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe.
În motivarea exceptiei autorul acesteia susţine ca dispoziţiile art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura penalã contravin prevederilor art. 24 din Constituţie referitoare la garantarea dreptului la apãrare, întrucât limiteazã posibilitatea reprezentãrii inculpatului în fata primei instanţe.
Judecãtoria Focsani, exprimandu-şi opinia asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate, apreciazã ca aceasta este neîntemeiatã. Se considera ca "Posibilitatea ca inculpatul sa fie reprezentat, doar în condiţiile în care pedeapsa ce urmeazã a fi aplicatã este închisoarea de cel mult un an sau amenda, constituie o garanţie a dreptului la apãrare, prevãzut de dispoziţiile art. 6 şi art. 171 din Codul de procedura penalã. Prezenta personalã a acestuia la judecata creeazã condiţiile pentru buna organizare a apãrãrii, prin propunerea de probe, ridicarea unor excepţii, posibilitatea de a pune întrebãri persoanelor audiate pe parcursul cercetãrii judecãtoreşti [...], nefiind exclusa asistarea de cãtre avocatul desemnat din oficiu sau ales de cãtre inculpat". Instanta mai arata ca art. 24 din Constituţie prevede "dreptul partii implicate într-un proces de a fi asistatã de un apãrãtor ales sau numit din oficiu şi nu dreptul la reprezentare".
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciazã, de asemenea, ca excepţia nu este intemeiata, având în vedere ca "Obligaţia inculpatului de a fi prezent la judecata constituie o garanţie şi nu o atingere a dreptului la apãrare, drept consacrat prin art. 24 din Constituţie, întrucât condiţiile de publicitate, oralitate şi contradictorialitate, în care se desfãşoarã judecata, oferã inculpatului cadrul necesar realizãrii apãrãrii în procesul penal. În plus, prezenta inculpatului oferã instanţei posibilitatea de a investiga direct personalitatea sa, aspect deosebit de important în procesul de individualizare a pedepsei". În susţinerea acestui punct de vedere se invoca şi deciziile Curţii Constituţionale nr. 48/1997 şi nr. 34/1999.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, susţinerile autorului exceptiei, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constata ca a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei îl constituie dispoziţiile art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura penalã, care au urmãtorul conţinut: "În cursul judecaţii inculpatul poate fi reprezentat:
a) la judecarea cauzei în prima instanta ori la rejudecarea ei dupã desfiinţarea hotãrârii în apel sau dupã casare de cãtre instanta de recurs, numai dacã pedeapsa prevãzutã de lege pentru fapta supusã judecaţii este amenda sau închisoarea de cel mult un an."
Autorul exceptiei considera ca aceste dispoziţii care îi interzic dreptul de a fi reprezentat în instanta de cãtre apãrãtorul ales sunt contrare prevederilor art. 24 din Constituţie, conform cãrora: "(1) Dreptul la apãrare este garantat.
(2) În tot cursul procesului, pãrţile au dreptul sa fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ce formeazã obiectul prezentei cauze, Curtea constata, pe de o parte, ca textul de lege criticat nu distinge între cauzele care determina absenta inculpatului, iar pe de alta parte, ca prevederile art. 24 din Constituţie garanteazã necondiţionat dreptul la apãrare, precum şi dreptul pãrţilor de a fi asistate în tot cursul procesului de un avocat, ales sau numit din oficiu. În raport cu aceste prevederi constituţionale, inculpatul nu poate fi determinat sa se prezinte la judecarea cauzei sale prin instituirea unei obligaţii pe care el nu o poate îndeplini, indiferent din ce motive, iar interzicerea reprezentãrii lui în instanta trebuie privitã ca o încãlcare a dreptului sau la apãrare.
Aceste argumente au determinat Curtea sa îşi reconsidere jurisprudenta anterioarã. Astfel, prin Decizia nr. 145 din 14 iulie 2000 Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura penalã şi a decis ca dispoziţia "numai dacã pedeapsa prevãzutã de lege pentru fapta supusã judecaţii este amenda sau închisoarea de cel mult un an" este neconstitutionala.
Cu acel prilej Curtea a reţinut ca, potrivit art. 20 alin. (1) din Constituţie, "Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertãţile cetãţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanta cu Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte". Din aceasta perspectiva Curtea a stabilit ca realizarea dreptului la apãrare al inculpatului în orice proces penal - în sensul prevederilor art. 6 pct. 3 lit. c) din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, asa cum acestea sunt interpretate şi aplicate în jurisprudenta Curţii Europene a Drepturilor Omului - presupune asigurarea posibilitatii reprezentãrii sale de cãtre un avocat în fata tuturor instanţelor judecãtoreşti.
De asemenea, în aceeaşi decizie Curtea a reţinut ca dispoziţiile art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura penalã sunt contrare şi principiului egalitãţii în drepturi a cetãţenilor, prevãzut la art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât inculpatul este singura parte din proces care nu poate fi reprezentatã în toate situaţiile.
Soluţia adoptatã şi considerentele cuprinse în Decizia Curţii Constituţionale nr. 145 din 14 iulie 2000 sunt valabile şi în prezenta cauza.
Întrucât la data sesizãrii Curţii Constituţionale menţionatã decizie nu fusese încã pronunţatã, în speta nu sunt aplicabile prevederile <>art. 23 alin. (3) şi (6) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, referitoare la inadmisibilitatea excepţiilor de neconstituţionalitate având ca obiect dispoziţii legale constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioarã a Curţii Constituţionale. În consecinta, excepţia de neconstituţionalitate ce face obiectul prezentei decizii urmeazã sa fie admisã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu majoritate de voturi,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicatã de Marian Girleanu în Dosarul nr. 8.778/1999 al Judecãtoriei Focsani, judeţul Vrancea, şi constata ca dispoziţia "numai dacã pedeapsa prevãzutã de lege pentru fapta supusã judecaţii este amenda sau închisoarea de cel mult un an", prevãzutã la art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura penalã, este neconstitutionala.
Decizia se comunica celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 16 noiembrie 2000.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Marioara Prodan
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
