Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 231 din 9 martie 2010  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 1 si art. 453 alin. 1 din Codul de procedura civila    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 231 din 9 martie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 1 si art. 453 alin. 1 din Codul de procedura civila

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 322 din 17 mai 2010

Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 şi art. 453 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Petrom" - S.A. din Bucureşti, respectiv de Mariana Mustea în Dosarul nr. 4.617/299/2009 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti şi de Societatea Comercialã "Unirea Shopping Center" - S.A. din Bucureşti şi Societatea Comercialã "Astra Nova Security" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 13.915/301/2008 al Judecãtoriei Sectorului 3 Bucureşti.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 6.805D/2009 şi nr. 7.107D/2009, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public considerã cã sunt îndeplinite condiţiile legale pentru conexare.
Curtea, în temeiul prevederilor <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 7.107D/2009 la Dosarul nr. 6.805D/2009, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, invocând jurisprudenţa Curţii în aceastã materie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 22 iulie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 4.617/299/2009, Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 403 alin. 1 şi art. 453 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Petrom" - S.A. din Bucureşti, respectiv de Mariana Mustea.
Prin Decizia civilã nr. 1.337R, pronunţatã în Dosarul nr. 13.915/301/2008, Judecãtoria Sectorului 3 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Unirea Shopping Center" - S.A. din Bucureşti şi Societatea Comercialã "Astra Nova Security" - S.A. din Bucureşti.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia aratã cã, prin posibilitatea acordatã instanţei învestite cu soluţionarea contestaţiei la executare de a dispune cu privire la suspendarea executãrii, dispoziţiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã încalcã accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil prevãzute de art. 21 din Constituţie şi de art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, precum şi prevederile art. 53 din Constituţie referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi. Astfel, este neconstituţionalã reglementarea care, condiţionând suspendarea executãrii silite de plata unei cauţiuni, nu reglementeazã suspendarea de drept a executãrii silite în cazul formulãrii de cãtre debitor a contestaţiei la executare.
În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate, având ca obiect dispoziţiile art. 453 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, se aratã, în esenţã, cã textul de lege criticat este în contradicţie atât cu prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) care consacrã egalitatea în drepturi a cetãţenilor şi ale art. 21 referitoare la liberul acces la justiţie, cât şi cu art. 284 din Codul muncii, care stabileşte competenţa pentru soluţionarea conflictelor de muncã în favoarea tribunalului în circumscripţia cãruia îşi are domiciliul sau reşedinţa reclamantul. La stabilirea acestei competenţe, legiuitorul a avut în vedere înlesnirea liberului acces la justiţie al salariatului. Or, în condiţiile în care titlul executoriu este emis de instanţa în a cãrei circumscripţie îşi are domiciliul sau reşedinţa reclamantul, este nedrept ca executarea acestuia sã se facã la sediul debitorului sau al terţului poprit. Întrucât, în speţã, sediul debitorului este unic, în municipiul Bucureşti, textul criticat limiteazã liberul acces la justiţie al salariaţilor-creditori, care sunt nevoiţi sã se deplaseze la Bucureşti pentru a-şi obţine drepturile.
Pe de altã parte, autorii excepţiei considerã cã reglementarea criticatã favorizeazã organele de executare silitã de la sediul debitorilor.
Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti şi Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilã apreciazã cã excepţia este neîntemeiatã. Mãsura suspendãrii reprezintã o garanţie procesualã pentru ca o executare silitã, în privinţa cãreia existã motive pentru promovarea unei contestaţii la executare şi care ar putea pune în mod serios în discuţie modalitatea de executare sau chiar valabilitatea titlului, sã poatã fi suspendatã pânã ce se va pronunţa soluţia asupra contestaţiei. În funcţie de aspectele contestate, instanţa va aprecia dacã se impune sau nu oprirea activitãţii execuţionale, suspendarea executãrii silite fiind o mãsurã excepţionalã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea şi decizia de sesizare, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 403 alin. 1 şi art. 453 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, cu urmãtorul conţinut:
- Art. 403 alin. 1: "Pânã la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silitã, instanţa competentã poate suspenda executarea, dacã se depune o cauţiune în cuantumul fixat de instanţã, în afarã de cazul în care legea dispune altfel.";
- Art. 453 alin. 1: "Poprirea se înfiinţeazã la cererea creditorului, de executorul judecãtoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terţului poprit."
În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) şi (2), art. 21 alin. (1), (2) şi (3) şi art. 53, precum şi prevederilor art. 6 şi 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, în cadrul unei jurisprudenţe constante, exemplu fiind <>Decizia nr. 540 din 7 iunie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 15 august 2007, a statuat cã, întrucât plata cauţiunii nu constituie o condiţie de admisibilitate a contestaţiei la executare, ci exclusiv pentru a putea solicita suspendarea provizorie a executãrii silite, instituirea acestei obligaţii nu poate fi calificatã ca o modalitate de a împiedica accesul liber la justiţie.
În ceea ce priveşte caracterul facultativ al suspendãrii executãrii silite, Curtea constatã cã, potrivit dispoziţiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, instanţa competentã are posibilitatea sã aprecieze cu privire la oportunitatea dispunerii unei astfel de mãsuri pânã la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silitã, ţinând seama de datele concrete ale cauzei deduse judecãţii. Instanţa se pronunţã asupra cererii de suspendare prin încheiere, care, potrivit dispoziţiilor art. 403 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, poate fi atacatã cu recurs, în mod separat. Aşa fiind, cu prilejul dezbaterilor contradictorii în faţa instanţei de fond sau a celei care judecã recursul, în ipoteza exercitãrii acestei cãi de atac, pãrţile au posibilitatea de a-şi susţine opiniile în sensul necesitãţii suspendãrii executãrii silite sau, dimpotrivã, a lipsei de temei a unei atare cereri.
Prin urmare, Curtea constatã cã dispoziţiile procedurale cuprinse în art. 403 din cod cuprind suficiente garanţii menite sã asigure accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil prin intermediul cãruia pãrţile îşi pot valorifica drepturile consacrate de Legea fundamentalã.
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, Curtea constatã cã acestea au mai fãcut obiectul controlului de constituţionalitate. Astfel, prin <>Decizia nr. 273 din 21 martie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 17 aprilie 2006, Curtea, respingând excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, a statuat cã textul de lege criticat stabileşte competenţa materialã şi teritorialã pentru soluţionarea cererii creditorului de înfiinţare a popririi. Astfel, legea atribuie competenţa materialã de a dispune înfiinţarea popririi executorului judecãtoresc, creditorul având a alege între douã birouri execuţionale deopotrivã competente, cel de la domiciliul sau sediul debitorului, respectiv cel de la domiciliul sau sediul terţului poprit.
Reglementarea criticatã a fost adoptatã de legiuitor în cadrul atribuţiilor sale, astfel cum sunt determinate prin dispoziţiile art. 126 alin. (2) şi ale art. 129 din Constituţie, potrivit cãrora competenţa, procedura de judecatã, inclusiv procedura executãrii silite, precum şi cãile de atac sunt prevãzute numai prin lege.
Curtea a constatat cã textul de lege criticat nu încalcã prevederile art. 16 din Constituţie privind egalitatea în drepturi a cetãţenilor, întrucât reglementarea este aplicabilã tuturor persoanelor aflate în situaţia prevãzutã de ipoteza normei, fãrã nicio distincţie sau în considerarea altor criterii, şi anume creditorii deţinãtori ai unui titlu executoriu, care solicitã executorului judecãtoresc înfiinţarea popririi.
De asemenea, este nefondatã şi critica autorilor excepţiei potrivit cãreia reglementarea dedusã controlului îngrãdeşte accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, în condiţiile în care art. 399 din Codul de procedurã civilã prevede cã împotriva oricãrui act de executare se poate face contestaţie de cãtre cei interesaţi sau vãtãmaţi prin executare, oferind toate garanţiile procesuale pentru realizarea deplinã a acestor drepturi.
Pentru motivele expuse mai sus, Curtea nu poate reţine nici încãlcarea prevederilor internaţionale cuprinse în art. 6 şi 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã a reconsidera jurisprudenţa Curţii Constituţionale, soluţiile şi considerentele acestor decizii îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 şi art. 453 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Petrom" - S.A. din Bucureşti, respectiv de Mariana Mustea în Dosarul nr. 4.617/299/2009 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti şi de Societatea Comercialã "Unirea Shopping Center" - S.A. din Bucureşti şi Societatea Comercialã "Astra Nova Security" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 13.915/301/2008 al Judecãtoriei Sectorului 3 Bucureşti.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 9 martie 2010.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
------------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016