Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 231 din 5 iunie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 pentru modificarea si completarea Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, aprobata si modificata prin Legea nr. 82/2003
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 429 din 18 iunie 2003
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Aurelia Popa - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent şef
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. III din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 82/2003 , excepţie ridicatã de Raiffeisen Bank - S.A. - Sucursala Constanta în Dosarul nr. 1.120/COM/2002 al Curţii de Apel Constanta - Secţia comercialã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public, considerând ca textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituţionale invocate, pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 26 septembrie 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 1.120/COM/2002, Curtea de Apel Constanta - Secţia comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. III din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, excepţie ridicatã de Raiffeisen Bank - S.A. - Sucursala Constanta.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca dispoziţiile <>art. III din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 aduc atingere prevederilor constituţionale ale art. 21 raportate la cele ale art. 49, art. 123 alin. (2) şi art. 134 alin. (2) lit. a), întrucât creditorii nu se mai pot adresa justiţiei pentru recuperarea creanţelor lor datoritã faptului ca prin declanşarea procedurii reorganizãrii judiciare şi a falimentului se suspenda toate acţiunile judiciare şi extrajudiciare îndreptate impotriva debitorului sau averii sale.
Curtea de Apel Constanta - Secţia comercialã apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este nefondata.
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, textul de lege criticat fiind în concordanta cu prevederile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauza de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. III din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 2 februarie 2002, ordonanta aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 82/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 194 din 26 martie 2003.
Aceste dispoziţii legale au urmãtoarea redactare:
- Art. III: "(1) Exerciţiul acţiunilor sau, dupã caz, efectuarea procedurilor prevãzute de <>Legea nr. 64/1995 se suspenda, la cererea instituţiei publice implicate, fata de societãţile comerciale la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale deţine majoritatea din capitalul social, care înregistreazã obligaţii bugetare de peste jumãtate din totalul datoriilor înscrise în evidenta contabila, aflate în proces de privatizare, cuprinse în programe speciale care sa conducã la creşterea atractivitatii acestora pentru privatizare ori pentru care s-au înregistrat scrisori de intenţie pentru achiziţionarea pachetului de acţiuni.
(2) Suspendarea va fi pronunţatã de instanta competenta pentru o perioada de un an, care va putea fi prelungitã, în cazuri temeinic justificate, cu maximum un an.
(3) În termen de 15 zile de la pronunţarea hotãrârii de suspendare, administratorul sau, dupã caz, lichidatorul va fi obligat sa prezinte instituţiei publice implicate un raport cu privire la ansamblul operaţiunilor efectuate în cursul procedurii de lichidare judiciarã.
(4) În urma privatizãrii societãţii prin vânzarea pachetului majoritar de acţiuni, judecãtorul-sindic va pronunţa, la cererea instituţiei publice implicate, o încheiere prin care va dispune închiderea procedurii în temeiul prevederilor contractului de vânzare a acţiunilor."
În susţinerea neconstitutionalitatii acestui text de lege autorul exceptiei invoca încãlcarea urmãtoarelor prevederi constituţionale:
- Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept.";
- Art. 49: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor; desfãşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrangerea trebuie sa fie proporţionalã cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenta dreptului sau a libertãţii.";
- Art. 123 alin. (2): "Judecãtorii sunt independenţi şi se supun numai legii.";
- Art. 134 alin. (2) lit. a): "Statul trebuie sa asigure:
a) libertatea comerţului, protecţia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie;".
Examinând excepţia, Curtea constata ca dispoziţiile <>art. III din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 au mai fost supuse controlului Curţii Constituţionale, care a statuat ca sunt constituţionale. Astfel, prin Decizia nr. 211 din 10 iulie 2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 782 din 28 octombrie 2002, Curtea a constatat ca textul de lege criticat nu contravine principiului liberului acces la justiţie, consacrat de art. 21 din Constituţie. Acest principiu include dreptul oricãrei persoane de a se adresa instanţei judecãtoreşti competente, precum şi dreptul de a stãrui în continuarea procesului judiciar declansat, pana la soluţionarea definitiva a acestuia printr-o hotãrâre judecãtoreascã irevocabilã, inclusiv exercitarea cãilor de atac prevãzute de lege, drept care, în speta, este numai suspendat, nu suprimat. În condiţiile în care mãsura suspendãrii nu opereazã de drept, ci în cadrul unei proceduri judiciare, creditorii şi toate celelalte persoane interesate au posibilitatea sa înfãţişeze instanţei punctul lor de vedere cu privire la existenta tuturor condiţiilor prevãzute de lege pentru a se dispune suspendarea acţiunilor sau, dupã caz, a procedurilor prevãzute de lege.
De asemenea, Curtea a mai reţinut ca titularii drepturilor de creanta, care au solicitat deschiderea procedurii fata de societatea comercialã ajunsã în incapacitate de plata, au posibilitatea ca la închiderea procedurii speciale prevãzute de <>art. III din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 sa îşi recupereze creanţele pe baza prevederilor contractului de privatizare sau, în condiţiile dreptului comun, de la succesorii societãţii privatizate.
Asadar, atât mãsura suspendãrii, cat şi închiderea procedurii prevãzute de lege au loc în cadru judiciar, în fata instanţei competente, neputându-se retine, în consecinta, ca prin textul de lege care formeazã obiectul exceptiei de neconstituţionalitate s-ar restrânge exerciţiul dreptului sau însuşi dreptul de liber acces la justiţie.
Pentru aceleaşi considerente Curtea nu a primit nici susţinerea potrivit cãreia dispoziţiile <>art. III din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 ar fi contrare prevederilor art. 49 din Constituţie deoarece s-ar restrânge dreptul creditorilor de a-şi realiza creanţele pe care le au asupra societãţilor comerciale cu capital majoritar de stat. S-a reţinut ca textul de lege criticat este un text de procedura, deci fãrã efect cu privire la dreptul substanţial al creditorilor, iar potrivit art. 125 alin. (3) din Constituţie, reglementarea procedurilor judiciare este de competenta legiuitorului.
Curtea a apreciat ca neîntemeiatã şi critica privind infrangerea prevederilor constituţionale ale art. 134 alin. (2) lit. a), retinand ca mãsura suspendãrii rãspunde tocmai exigenţei formulate de Constituţie, fiind menita sa salveze societãţile comerciale în dificultate pentru ca acestea sa îşi poatã îndeplini în continuare funcţiile economice pentru care au fost create, precum şi toate obligaţiile ce decurg din aceste funcţii, inclusiv aceea de a-şi achitã obligaţiile fata de creditori.
Deoarece nu au intervenit elemente noi de natura sa justifice schimbarea acestei jurisprudente, cele statuate anterior îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauza.
În sfârşit, Curtea constata ca nu se poate retine pentru soluţionarea exceptiei nici o legatura semnificativã între dispoziţiile legale criticate şi prevederile constituţionale ale art. 123 alin. (2) referitoare la independenta judecãtorilor.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi (6) şi al <>art. 25 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu majoritate de voturi,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. III din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 82/2003 , excepţie ridicatã de Raiffeisen Bank - S.A. - Sucursala Constanta în Dosarul nr. 1.120/COM/2002 al Curţii de Apel Constanta - Secţia comercialã.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 5 iunie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent şef,
Doina Suliman
--------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
