Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 231 din 5 iulie 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, astfel cum au fost modificate prin art. 4 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 53/2000 pentru unele masuri privind solutionarea cererilor referitoare la acordarea de despagubiri pentru daune morale
Nicolae Popa - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Nicolae Cochinescu - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Gabriela Ghita - procuror Claudia Miu - magistrat-asistent şef
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. I pct. 5 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1998 , astfel cum a fost aprobatã prin <>Legea nr. 112/1998 , şi ale <>art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, introduse prin aceste acte normative, excepţie ridicatã de Fundaţia Editura Revista "România Mare" şi de Corneliu Vadim Tudor în Dosarul nr. 5.656/1999 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilã. La apelul nominal lipsesc pãrţile, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate ca fiind nefondata, arãtând ca în jurisprudenta sa Curtea Constituţionalã a statuat în mod constant ca dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor art. 16 şi nici celor ale art. 54 din Constituţie. Se mai susţine ca scutirea de taxa judiciarã de timbru, instituitã prin dispoziţiile legale atacate, nu poate determina exercitarea drepturilor procesuale prin abuz de drept, pe lângã alte motive şi pentru acela ca prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 53 din anul 2000 a fost instituitã plata unei cauţiuni care trebuie sa fie plãtitã de cel care introduce acţiune pentru acordarea de despãgubiri pentru daune morale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele: Prin Încheierea din 14 septembrie 2000, pronunţatã în Dosarul nr. 5.656/1999, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. I pct. 5 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1998 , astfel cum a fost aprobatã prin <>Legea nr. 112/1998 , precum şi a dispoziţiilor <>art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, introduse prin aceste acte normative, excepţie ridicatã de Fundaţia Editura Revista "România Mare" şi de Corneliu Vadim Tudor. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca dispoziţiile <>art. I pct. 5 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1998 , astfel cum a fost aprobatã prin <>Legea nr. 112/1998 , precum şi ale <>art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997 , introduse prin aceleaşi acte normative, contravin prevederilor art. 16 alin. (1) şi (2) şi art. 54 din Constituţie, deoarece "se creeazã o categorie de persoane privilegiate care pot sa introducã acţiuni fãrã satisfacerea taxei de timbru precum şi o alta categorie care este supusã cu usurinta abuzurilor procesuale ale reclamanţilor". Se mai susţine ca dispoziţiile criticate impun condiţii de exercitare a drepturilor procesuale care reprezintã un mijloc artificial prin care se acorda înlesniri "pentru introducerea unor acţiuni de o anumitã categorie". Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilã, exprimandu-şi opinia, apreciazã ca dispoziţiile criticate sunt contrare dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi (2), precum şi ale art. 54 din Constituţie. Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca dispoziţiile <>art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997 , astfel cum au fost modificate, nu contravin prevederilor art. 16 alin. (1) şi art. 54 din Constituţie, întrucât scutirea în discuţie "decurge din însãşi natura nepatrimoniala a valorilor ocrotite: onoarea şi demnitatea", iar instituirea unei taxe proporţionale cu valoarea despãgubirilor ar face ineficiente dispoziţiile constituţionale care ocrotesc demnitatea şi onoarea, precum şi datoritã faptului ca legiuitorul poate reglementa excepţii de la obligaţia generalã de plata a taxelor judiciare de timbru. În plus, prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 53/2000 s-a instituit obligaţia reclamantului de a depune o cauţiune, stabilitã la o cota de 5% din valoarea despãgubirilor solicitate, "care poate sa funcţioneze ca o contrapondere a tendintei reclamantului de a solicita sume exorbitante pentru acest tip de daune". Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. I pct. 5 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1998 , astfel cum a fost aprobatã prin <>Legea nr. 112/1998 , se apreciazã ca aceasta a fost ridicatã în mod greşit, întrucât autorii exceptiei au avut în vedere, şi de aceasta data, dispoziţiile art. 15 lit. f^1), iar nu pe cele ale <>art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997 , astfel cum a fost modificatã. Preşedintele Senatului şi preşedintele Camerei Deputaţilor nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale <>art. 2, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã. Prin Încheierea din 14 septembrie 2000 a Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilã, Curtea Constituţionalã a fost sesizatã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. I pct. 5 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1998 , astfel cum a fost aprobatã prin <>Legea nr. 112/1998 , precum şi ale <>art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, introduse prin aceste acte normative. Curtea, analizând cererea privind excepţia de neconstituţionalitate, retine ca aceasta a fost ridicatã numai cu privire la dispoziţiile <>art. 15 lit. f^1), introduse în Legea nr. 146/1997 prin <>art. I pct. 5 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1998 , astfel cum a fost aprobatã prin <>Legea nr. 112/1998 . Se observa însã ca art. 15 lit. f^1) a fost introdus, în realitate, prin dispoziţiile cuprinse în <>art. I pct. 4 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1998 , astfel cum a fost aprobat prin <>Legea nr. 112/1998 , iar nu prin dispoziţiile cuprinse la art. I pct. 5. Prin urmare, Curtea constata ca excepţia, asa cum a fost ridicatã de autori, vizeazã numai dispoziţiile <>art. I pct. 4 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1998 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 40 din 30 ianuarie 1998), astfel cum a fost aprobatã prin <>Legea nr. 112/1998 (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 9 iunie 1998), prin care în <>art. 15 din Legea nr. 146/1997 a fost introdusã dispoziţia prevãzutã la lit. f^1). Aceste dispoziţii se referã la "stabilirea şi acordarea de despãgubiri pentru daunele morale aduse onoarei, demnitãţii sau reputaţiei unei persoane fizice;". Curtea mai constata însã ca şi aceste dispoziţii au fost, la rândul lor, modificate anterior ridicãrii exceptiei de neconstituţionalitate, şi anume prin <>art. 4 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 53/2000 pentru unele mãsuri privind soluţionarea cererilor referitoare la acordarea de despãgubiri pentru daunele morale (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 227 din 23 mai 2000), dispoziţii care au urmãtorul cuprins: "Litera f^1) a articolului 15 din <>Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru se modifica şi va avea urmãtorul cuprins: <<f^1) stabilirea şi acordarea de despãgubiri persoanei fizice pentru daunele morale aduse onoarei, demnitãţii, reputaţiei, vieţii intime, familiale sau private, ori dreptului la imagine;>>" În consecinta, Curtea urmeazã sa se pronunţe asupra constituţionalitãţii acestui text legal în vigoare atât la data ridicãrii exceptiei, cat şi la data soluţionãrii acesteia. Autorii exceptiei susţin ca aceste dispoziţii legale, care formeazã obiectul exceptiei de neconstituţionalitate, astfel determinat, sunt contrare urmãtoarelor prevederi constituţionale: - Art. 16 alin. (1) şi (2): "Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri. (2) Nimeni nu este mai presus de lege."; - Art. 54: "Cetãţenii romani, cetãţenii strãini şi apatrizii trebuie sa-şi exercite drepturile şi libertãţile constituţionale cu buna-credinţa, fãrã sa încalce drepturile şi libertãţile celorlalţi." Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor <>art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997 , conservate prin actele normative modificatoare, în sensul respingerii excepţiilor de neconstituţionalitate ca fiind neintemeiate. Astfel, prin Decizia nr. 173 din 26 septembrie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 5 februarie 2001, Curtea a reţinut ca "instituirea unor excepţii (scutiri de plata taxei) de la regula generalã a plãţii taxelor judiciare de timbru este o prerogativa exclusiva a legiuitorului. Potrivit art. 138 alin. (1) din Constituţie, <<Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurãrilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege>>. Stabilirea unor excepţii de la plata taxelor de timbru trebuie corelata cu prevederile art. 53 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãruia <<Cetãţenii au obligaţia sa contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice>>". De asemenea, prin Decizia nr. 175 din 26 septembrie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 702 din 28 decembrie 2000, Curtea Constituţionalã a statuat ca rãmâne "la latitudinea legiuitorului sa stabileascã scutiri de taxe sau impozite, având în vedere situaţii diferite fãrã ca prin aceasta sa se aducã atingere principiului egalitãţii în drepturi. Plata unor taxe sau impozite nu reprezintã un drept, ci o obligaţie constituţionalã a cetãţenilor, prevãzutã de art. 53 alin. (1) din Legea fundamentalã". În concluzie, nu se poate considera ca prin textul de lege criticat ar fi fost incalcate prevederile art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie. Referitor la susţinerile autorilor exceptiei, potrivit cãrora dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art. 54 din Constituţie, prin aceea ca ele creeazã o categorie de persoane "care este supusã cu usurinta abuzurilor procesuale ale reclamanţilor", Curtea constata ca legiuitorul a instituit prin alte norme juridice o garanţie procesuala a exercitãrii drepturilor fundamentale cu buna-credinţa. Astfel, potrivit prevederilor <>art. 1 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 53/2000 , "Cel care, considerându-se prejudiciat printr-o atingere adusã onoarei, demnitãţii sau reputaţiei sale, vieţii intime, familiale sau private, ori dreptului la imagine, formuleazã cerere la instanta civilã referitoare la stabilirea şi acordarea de despãgubiri pentru daune morale trebuie sa depunã o cauţiune de 5% din valoarea despãgubirilor solicitate". Instituirea acestei garanţii legale are menirea sa salvgardeze ordinea de drept prin descurajarea abuzului de drept. De altfel, cauţiunea se restuie de îndatã reclamantului, dupã rãmânerea irevocabilã a hotãrârii prin care s-a admis acţiunea pentru acordarea despãgubirilor pentru daune morale, ori aceasta, dimpotriva, se elibereazã pârâtului integral, în cazul în care cererea reclamantului a fost respinsã tot printr-o hotãrâre irevocabilã, însã numai cu condiţia ca paratul sa fi solicitat despãgubiri pentru daunele pricinuite de proces şi, dupã caz, cheltuieli de judecata; mai mult decât atât, în acest din urma caz se restituie reclamantului suma ce rezulta din diferenţa dintre valoarea despãgubirilor acordate pârâtului şi valoarea cauţiunii. Având în vedere toate aceste considerente, urmeazã ca excepţia de neconstituţionalitate sa fie respinsã ca nefondata.
Fata de cele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, astfel cum au fost modificate prin <>art. 4 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 53/2000 , excepţie ridicatã de Fundaţia Editura Revista "România Mare" şi de Corneliu Vadim Tudor în Dosarul nr. 5.656/1999 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilã. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 5 iulie 2001.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA
