Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 231 din 21 aprilie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 184 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 442 din 25 mai 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Florentina Baltã - procuror
Claudia Margareta Niţã - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstitu-ţionalitate a dispoziţiilor <>art. 184 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Forsaga" - S.R.L. din Suceava în Dosarul nr. 3.300/2004 al Judecãtoriei Câmpulung Moldovenesc.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece apreciazã cã dispoziţiile legale criticate nu contravin normelor constituţionale invocate. Astfel, se aratã cã reglementarea suspendãrii facultative, şi nu de drept, a executãrii unui act administrativ fiscal contestat are în vedere soluţionarea cu celeritate a cauzelor specifice acestui domeniu şi nu este de naturã a încãlca regimul constituţional al protecţiei proprietãţii private, consacrat de art. 44 din Legea fundamentalã. Mai mult, se precizeazã cã suspendarea solicitatã poate fi acordatã în condiţiile în care organul competent apreciazã aceastã cerere ca fiind temeinic justificatã.
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor legale atacate faţã de art. 23 alin. (11) din Constituţie, se aratã cã acestea nu au incidenţã în cauzã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 13 decembrie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 3.300/2004, Judecãtoria Câmpulung Moldovenesc a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 179 din Codul de procedurã fiscalã. Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Forsaga" - S.R.L. din Suceava într-o cauzã având ca obiect o contestaţie la executare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile art. 179 din Codul de procedurã fiscalã încalcã normele constituţionale ale art. 23 alin. (11), referitoare la prezumţia de nevinovãţie, precum şi pe cele ale art. 44 alin. (2) şi ale art. 136 alin. (5) din Constituţie, privind protecţia proprietãţii private. Astfel, se precizeazã cã, potrivit dispoziţiilor criticate, "o eventualã contestaţie a unei persoane împotriva unui act constatator prin care s-au stabilit obligaţii fiscale în favoarea statului nu suspendã executarea actului respectiv", ceea ce reprezintã o gravã încãlcare a dreptului de proprietate privatã. Se mai susţine cã un act constatator ilegal poate fi executat înainte ca organele competente în materie sã pronunţe o decizie definitivã de soluţionare a contestaţiei împotriva acelui act. În continuare, autorul excepţiei face referiri cu privire la circumstanţele de fapt ale cauzei, arãtând, în esenţã, cã organele fiscale de control abuzeazã de prevederile criticate, tergiversând soluţionarea contestaţiilor şi provocând, în cele din urmã, prin imobilizarea sumelor ilegal reţinute, incapacitatea de platã şi, în consecinţã, falimentul firmelor executate.
Judecãtoria Câmpulung Moldovenesc apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este nefondatã, întrucât textele de lege criticate nu contravin dispoziţiilor din Constituţie invocate. Precizând mai întâi cã, în urma republicãrii Codului de procedurã fiscalã, art. 179 a devenit art. 184, aratã cã art. 23 alin. (11) din Constituţie, invocat de autorul excepţiei în motivarea sa, nu are incidenţã în domeniul dreptului civil sau fiscal, deoarece acest articol reglementeazã un principiu fundamental al procesului penal, gãsindu-şi, prin urmare, aplicabilitatea doar în materia dreptului penal şi procesual penal. De asemenea, textele de lege criticate nu încalcã nici prevederile constituţionale ale art. 44 alin. (2), întrucât, în temeiul art. 184 alin. (2) din Codul de procedurã fiscalã, organul de soluţionare a contestaţiei poate dispune suspendarea executãrii, dacã cererea este apreciatã ca justificatã. Se mai menţioneazã cã legiuitorul a prevãzut în aceste cazuri o suspendare facultativã, şi nu de drept a executãrii, cu scopul de a restrânge posibilitatea exercitãrii cu rea-credinţã a contestaţiei la executare, formulatã exclusiv în scopul tergiversãrii executãrii.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Preşedintele Camerei Deputaţilor considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Se apreciazã cã suspendarea facultativã prevãzutã de textele de lege criticate reprezintã tocmai o mãsurã de prevenire şi limitare a eventualelor abuzuri în exercitarea cu rea-credinţã a contestaţiei la executare. Însã, potrivit alin. (2) al <>art. 184 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 , dacã cererea de suspendare este temeinic justificatã, organul de soluţionare a contestaţiei poate dispune, în funcţie de cazul individual, suspendarea executãrii, astfel cã dispoziţiile atacate sunt în deplin acord cu normele constituţionale invocate.
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate faţã de art. 23 alin. (11) din Constituţie, se aratã cã acesta reglementeazã un principiu fundamental al procesului penal, neavând incidenţã în speţa dedusã judecãţii.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, pentru urmãtoarele argumente:
În legãturã cu pretinsa încãlcare a art. 23 alin. (11) din Constituţie, se aratã cã aceste prevederi nu au incidenţã în cauzã, fiind aplicabile numai în domeniul dreptului penal şi numai persoanelor fizice.
Dispoziţiile art. 184 alin. (2) din actul normativ criticat consacrã suspendarea facultativã a executãrii actului administrativ fiscal în scopul evitãrii abuzurilor de drept şi exercitãrii cu rea-credinţã a contestaţiei, o eventualã suspendare de drept a executãrii actului administrativ fiscal determinând amânarea realizãrii creanţelor fiscale. Aşa fiind, textele de lege criticate nu contravin art. 44 alin. (2) din Constituţie, "cu atât mai mult cu cât din interpretarea sistematicã a dispoziţiilor Legii fundamentale rezultã cã limitele şi conţinutul dreptului de proprietate sunt stabilite de lege". În plus, se aratã cã, potrivit art. 2 alin. (3) din Codul de procedurã fiscalã şi în lipsa dispoziţiilor exprese ale acestuia, suspendarea executãrii se poate solicita în condiţiile art. 403 din Codul de procedurã civilã.
Cât priveşte susţinerile autorului excepţiei referitoare la încãlcarea dreptului de proprietate prin faptul cã, în cazul admiterii contestaţiei debitorului fiscal, Ministerul Finanţelor Publice nu restituie sumele executate, se apreciazã cã acestea reprezintã chestiuni de aplicare a legii asupra cãrora se pronunţã numai instanţa de judecatã, şi nu cea de contencios constituţional.
În sprijinul acestor argumente sunt invocate deciziile nr. 176 din 20 aprilie 2004 şi nr. 409 din 12 octombrie 2004, prin care Curtea Constituţionalã a mai analizat textele de lege criticate în prezenta cauzã, stabilind cã acestea nu contravin normelor şi principiilor constituţionale.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile <>art. 184 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã sunt constituţionale. Astfel, se aratã cã textele de lege criticate nu contravin sub nici un aspect dreptului la proprietate privatã, consacrat de art. 44 alin. (2) din Constituţie. În acest sens se susţine cã "legiuitorul ordinar este competent sã reglementeze cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea principalã conferitã de Constituţie, în aşa fel încât sã nu vinã în coliziune cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel nişte limitãri rezonabile cu valorificarea acestuia ca drept subiectiv garantat". În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate faţã de dispoziţiile art. 23 alin. (11) din Legea fundamentalã, se apreciazã cã aceasta nu poate fi reţinutã, deoarece invocarea prezumţiei de nevinovãţie nu are relevanţã în cauza de faţã.
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sãu de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor, Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 184 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 24 iunie 2004. Aceste prevederi au urmãtorul conţinut:
- Art. 184: Suspendarea executãrii actului administrativ fiscal
"(1) Introducerea contestaţiei pe calea administrativã de atac nu suspendã executarea actului administrativ fiscal.
(2) Organul de soluţionare a contestaţiei poate suspenda executarea actului administrativ atacat pânã la soluţionarea contestaţiei, la cererea temeinic justificatã a contestatorului.
(3) Dacã se suspendã executarea unei decizii referitoare la baza de impunere, atunci se va suspenda şi executarea deciziei de impunere ulterioare.
(4) Organele de soluţionare pot dispune instituirea mãsurilor asigurãtorii de cãtre organul fiscal competent în condiţiile prezentului cod."
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate ridicate autorul invocã încãlcarea normelor constituţionale ale art. 23 alin. (11), ale art. 44 alin. (2) teza întâi, precum şi pe cele ale art. 136 alin. (5), care au urmãtorul conţinut:
- Art. 23 alin. (11): "Pânã la rãmânerea definitivã a hotãrârii judecãtoreşti de condamnare, persoana este consideratã nevinovatã.";
- Art. 44 alin. (2) teza întâi: "Proprietatea privatã este garantatã şi ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular.";
- Art. 136 alin. (5): "Proprietatea privatã este inviolabilã, în condiţiile legii organice."
Examinând textul de lege criticat, raportat la normele constituţionale invocate, Curtea constatã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã şi urmeazã a fi respinsã pentru urmãtoarele considerente:
Critica de neconstituţionalitate vizeazã caracterul facultativ al suspendãrii executãrii unui act administrativ fiscal constatator de impunere, suspendare solicitatã o datã cu introducerea contestaţiei împotriva respectivului act. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, suspendarea prevãzutã de dispoziţiile art. 184 din ordonanţa criticatã, având caracter facultativ, şi nu obligatoriu, de drept, încalcã în mod grav atât prezumţia de nevinovãţie, prevãzutã de art. 23 alin. (11) din Constituţie, cât şi regimul constituţional de protecţie a proprietãţii private, consacrat în art. 44 şi în art. 136 alin. (5) din aceasta. Se susţine cã, în condiţiile în care sumele reţinute prin actul constatator al organului de control fiscal sunt imobilizate cel puţin pânã la momentul pronunţãrii deciziei definitive cu privire la contestaţia formulatã de debitor împotriva acelui act administrativ fiscal, existã riscul declanşãrii stãrii de incapacitate de platã sau de faliment al societãţii comerciale executate, fiind afectat astfel dreptul de proprietate al acestora.
Examinându-se excepţia de neconstituţionalitate, raportat la normele constituţionale invocate, se constatã cã dispoziţiile de lege criticate stabilesc procedura de soluţionare a contestaţiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale, precum şi posibilitatea suspendãrii, la cererea temeinic justificatã a contestatorului, a executãrii actului constatator atacat. Totodatã, se observã cã, deşi autorul excepţiei invocã neconstituţionalitatea <>art. 184 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 , critica formulatã priveşte doar dispoziţiile alin. (1) al acestui articol, care stabilesc, cu titlu de regulã generalã, faptul cã simpla introducere a unei contestaţii pe calea administrativã de atac nu suspendã, în mod automat, executarea acelui act administrativ fiscal. Examinându-se însã şi celelalte dispoziţii ale art. 184 - pe care autorul excepţiei omite a le avea în vedere -, se constatã cã la alin. (2) este prevãzutã şi excepţia de la regula stabilitã în alin. (1), respectiv posibilitatea suspendãrii executãrii actului administrativ fiscal pânã la soluţionarea contestaţiei, dacã organul competent sã soluţioneze contestaţia apreciazã cererea ca temeinic justificatã. Pe de altã parte, debitorul în cauzã are posibilitatea de a se adresa instanţei judecãtoreşti pentru a solicita suspendarea executãrii în cadrul procedurii prevãzute în art. 403 din Codul de procedurã civilã. În consecinţã, susţinerile autorului excepţiei privind consecinţele grave aduse patrimoniului unei societãţi comerciale executate, ca urmare a refuzului de plano al suspendãrii executãrii actului administrativ fiscal contestat pânã la pronunţarea deciziei definitive de cãtre organul competent, sunt, pentru cele arãtate mai sus, lipsite de temei legal şi, cu atât mai mult, lipsite de temei constituţional.
Caracterul facultativ şi nu obligatoriu, de drept, al suspendãrii executãrii unui act administrativ fiscal contestat are în vedere tocmai soluţionarea cu celeritate a unor cauze specifice acestui domeniu, prin evitarea exercitãrii cu rea-credinţã a dreptului de a contesta un astfel de act. Legiuitorul a prevãzut însã şi posibilitatea ca, examinând cererile formulate şi apreciindu-le ca temeinic justificate, organul competent sã acorde suspendarea executãrii actului administrativ fiscal contestat, prevenindu-se astfel situaţii care, în practicã, ar putea prejudicia în mod grav patrimoniul societãţii comerciale executate.
În ceea ce priveşte invocarea de cãtre autorul excepţiei a art. 23 alin. (11) din Constituţie, se constatã cã aceste dispoziţii nu au incidenţã în cauza de faţã, întrucât prezumţia de nevinovãţie este un principiu ce guverneazã procesul penal, fãrã a se aplica, deci, şi procedurii contencioase fiscale sau administrative.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 184 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Forsaga" - S.R.L. din Suceava în Dosarul nr. 3.300/2004 al Judecãtoriei Câmpulung Moldovenesc.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 21 aprilie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. unv. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia Margareta Niţã
_____________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
