Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 231 din 10 septembrie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 40 din Ordonanta Guvernului nr. 55/1999 privind executarea silita a creantelor bancare neperformante preluate la datoria publica interna si ale art. 25 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 409/2001
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 847 din 25 noiembrie 2002
Nicolae Popa - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Gabriela Ghita - procuror
Laurentiu Cristescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 40 din Ordonanta Guvernului nr. 55/1999 şi ale <>art. 25 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 , aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 409/2001 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "ITIA" - S.A. Bucureşti în Dosarul nr. 2.222/2001 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a V-a comercialã.
La apelul nominal rãspunde Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare, prin avocat Luciana Capusan, lipsind autorul exceptiei, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Autoritãţii pentru Valorificarea Activelor Bancare arata ca excepţia este inadmisibila în ceea ce priveşte dispoziţiile <>art. 40 din Ordonanta Guvernului nr. 55/1999 , întrucât acestea au fost abrogate prin <>Legea nr. 409/2001 , şi nefondata în ceea ce priveşte dispoziţiile <>art. 25 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 , deoarece aceste dispoziţii nu sunt relevante în soluţionarea cauzei. Considera ca principiul constituţional al accesului liber la justiţie nu este încãlcat, iar autorul exceptiei, sustinand aceasta, face, de fapt, confuzie "între stabilirea condiţiilor în care se poate exercita un drept (în asa fel încât sa împiedice abuzul de drept) şi însuşi accesul la justiţie".
Raportarea la dispoziţiile art. 48 alin. (1) din Constituţie, pe care o face autorul exceptiei, este nefondata, deoarece prevederile criticate se referã la posibilitatea contestarii mãsurilor dispuse de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare, în timp ce dispoziţiile Legii fundamentale se referã la recunoaşterea dreptului pretins.
Cat priveşte încãlcarea dispoziţiilor art. 134 alin. (1) şi (2) din Constituţie, arata ca libertatea comerţului nu înseamnã exonerarea agenţilor economici de plata datoriilor, iar "economia de piata nu înseamnã pãstrarea dezechilibrului dintre veniturile publice şi datoria publica în dãuna colectivitãţii şi în beneficiul debitorilor rau-platnici".
Referitor la încãlcarea dispoziţiilor art. 135 alin. (1) din Constituţie, arata ca scopul cauţiunii este acelaşi din dreptul comun în materia executãrii silite, adicã acela de a garanta creditorului de buna-credinţa a debitorului contestator şi de a-l asigura pe cel dintâi ca eventualele prejudicii rezultate din întârzierea în executare pot fi acoperite.
Reprezentantul Ministerului Public arata ca dispoziţiile criticate nu incalca nici una dintre dispoziţiile constituţionale invocate de autor. Ele instituie o procedura specialã de recuperare a creditelor neperformante. Cauţiunea instituitã prin dispoziţiile <>art. 25 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 nu incalca principiul accesului liber la justiţie, ci, din contra, este o mãsura de protecţie a creditorului fata de reaua-credinţa a debitorului. Solicita respingerea exceptiei, ca inadmisibila, pentru dispoziţiile <>art. 40 din Ordonanta Guvernului nr. 55/1999 , arãtând ca aceasta ordonanta a fost abrogatã prin <>Legea nr. 409/2001 , şi ca neîntemeiatã pentru dispoziţiile <>art. 25 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 .
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 16 noiembrie 2001, pronunţatã în Dosarul nr. 2.222/2001, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a V-a comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 40 din Ordonanta Guvernului nr. 55/1999 şi ale <>art. 25 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 , aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 409/2001 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "ITIA" - S.A. într-un litigiu având ca obiect recuperarea unei creanţe bancare.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul susţine ca prevederile legale atacate contravin dispoziţiilor art. 21 din Constituţie, deoarece stabilirea unei cauţiuni de 20% din valoarea creanţei, pentru contestarea în justiţie a mãsurilor luate de AVAB, impiedica accesul efectiv la justiţie, debitorul neavând posibilitatea sa plãteascã o cauţiune atât de mare. Astfel, mãsurile abuzive luate de AVAB nu pot fi atacate în contenciosul administrativ, fiind astfel incalcate dispoziţiile art. 48 din Legea fundamentalã. Prin dispoziţiile legale criticate se incalca dispoziţiile constituţionale privind obligaţia statului de a ocroti libertatea comerţului, de a proteja concurenta loiala şi de a crea cadrul favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie, asa cum s-a statuat prin art. 134 din Legea fundamentalã. În fine continuarea executãrii silite de cãtre AVAB, în condiţiile arãtate, incalca dreptul de proprietate al societãţii debitoare consacrat de art. 135 din Constituţie.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a V-a comercialã arata ca excepţia de neconstituţionalitate este nefondata din urmãtoarele considerente:
Dispoziţiile legale invocate sunt constituţionale deoarece accesul liber la justiţie nu este îngrãdit prin faptul ca s-au stabilit condiţii pentru soluţionarea anumitor cauze deduse judecaţii. Stabilirea cauţiunii potrivit dispoziţiilor <>Legii nr. 409/2001 nu impiedica accesul liber la justiţie.
"Faptul ca dispoziţiile legale au stabilit plata unei cauţiuni demonstreaza ca, în condiţiile unei economii de piata, statul asigura valorificarea creanţelor şi recuperarea acestora de cãtre creditori.
În ce priveşte respectarea dispoziţiilor art. 48 din Constituţia României, acestea nu au fost incalcate prin stabilirea unei cauţiuni în condiţiile <>Legii nr. 409/2001 , deoarece reclamanta are posibilitatea recunoaşterii dreptului pretins, anularea acţiunii şi repararea pagubei, dacã sunt îndeplinite condiţiile legale.
În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 135 din Constituţia României, şi anume faptul ca statul ocroteşte proprietatea, aceste dispoziţii sunt respectate, deoarece plata cauţiunii s-a stabilit tocmai pentru a se acoperi prejudiciul ce ar putea fi suferit de cãtre o persoana fizica sau juridicã prin neexecutarea drepturilor sale legitime.
În speta, reclamanta are obligaţia sa achite creditul datorat, potrivit titlului executoriu existent în cauza."
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedintele Camerei Deputaţilor considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, arãtând ca "ordonanta instituie o procedura specialã, derogatorie de la dreptul comun, în vederea realizãrii creanţelor bancare neperformante preluate de AVAB şi a asigurãrii principiului celeritatii în soluţionarea litigiilor şi a oricãror cereri în legatura cu activele bancare supuse valorificãrii potrivit acestui act normativ".
Autorul exceptiei face confuzie între stabilirea unor condiţii legale privitoare la exercitarea unor drepturi, precum plata unei cauţiuni, care nu contravin accesului liber la justiţie şi care urmãresc sa împiedice abuzul de drept şi sa asigure celeritatea procedurii judecãtoreşti, şi încãlcarea accesului la justiţie (reglementat prin art. 21 din Legea fundamentalã). Faptul ca în speta cauţiunea are o valoare de aproximativ 26 miliarde lei, iar societatea nu dispune de resursele financiare necesare nu constituie o problema de constitutionalitate.
Fata de susţinerea ca dispoziţiile <>art. 25 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 ar incalca prevederile art. 48 din Legea fundamentalã, se apreciazã ca aceasta nu poate fi susţinutã, având în vedere ca nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei dispoziţii constituţionale. De altfel, potrivit prevederilor <>Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990 , persoana vãtãmatã într-un drept al sau se poate adresa instanţei de judecata, în vederea recunoaşterii dreptului pretins, a anulãrii actului administrativ contestat şi repararii pagubei.
Din analiza dispoziţiilor legale criticate rezulta ca acestea nu incalca prevederile art. 134 şi nici ale art. 135 din Constituţie. Unul dintre scopurile <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 este de a asigura recuperarea de la debitori a creanţelor bancare, corespunzãtor obligaţiei constituţionale a statului de a proteja, în cadrul economiei de piata, interesele naţionale în activitatea economico-financiarã, în condiţiile ocrotirii egale şi nediscriminatorii a proprietãţii, indiferent de titular. Dispoziţia înscrisã în art. 134 trebuie interpretatã în strânsã legatura cu prevederea art. 101 alin. (1) din Legea fundamentalã, conform cãreia Guvernul asigura realizarea politicii interne a tarii.
Guvernul apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, arãtând ca reglementarea "privind plata unei cauţiuni, pentru evitarea relei-credinţe în exercitarea drepturilor este prevãzutã şi de unele dispoziţii din Codul de procedura civilã, de exemplu art. 279, 280, 384, 392, 403 şi 420, şi nu contravine art. 21 din Constituţie privind accesul liber la justiţie şi nici art. 48 din Constituţie cu privire la recunoaşterea dreptului pretins, întrucât orice drept poate fi recunoscut şi exercitat numai în condiţiile şi cu respectarea condiţiilor legale.
În ce priveşte criticile de neconstituţionalitate raportate la art. 134 şi 135 din Constituţie, apar inadmisibile, întrucât aceste dispoziţii nu sunt incidente în cauza."
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al preşedintelui Camerei Deputaţilor şi al Guvernului, raportul judecãtorului-raportor, susţinerile partii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 40 din Ordonanta Guvernului nr. 55/1999 privind executarea silitã a creanţelor bancare neperformante preluate la datoria publica interna, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 411 din 27 august 1999, şi ale <>art. 25 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 15 decembrie 1998, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 409/2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 398 din 19 iulie 2001, dispoziţii legale ce au urmãtorul cuprins:
<>Art. 40 din Ordonanta Guvernului nr. 55/1999 : "Debitorii pot contesta în justiţie mãsurile dispuse de Agenţia de Valorificare a Activelor Bancare potrivit prezentei ordonanţe şi pot face contestaţie la executare, numai cu depunerea unei cauţiuni egale cu jumãtate din valoarea activului bancar supus valorificãrii."
<>Art. 25 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 , introdus prin <>Legea nr. 409/2001 : "Debitorii pot contesta în justiţie mãsurile dispuse de AVAB potrivit prezentei ordonanţe de urgenta şi pot face contestaţie la executare numai dupã depunerea unei cauţiuni egale cu 20% din valoarea activului bancar supus valorificãrii."
Autorul exceptiei susţine ca prevederile legale criticate sunt contrare dispoziţiilor art. 21, art. 48, art. 134 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) şi celor ale art. 135 alin. (1) din Constituţia României, al cãror conţinut este urmãtorul:
Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept."
Art. 48: "(1) Persoana vãtãmatã într-un drept al sau de o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este indreptatita sa obţinã recunoaşterea dreptului pretins, anularea actului şi repararea pagubei.
(2) Condiţiile şi limitele exercitãrii acestui drept se stabilesc prin lege organicã.
(3) Statul rãspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare sãvârşite în procesele penale."
Art. 134 alin. (1) şi alin. (2) lit. a): (1) "Economia României este economie de piata.
(2) Statul trebuie sa asigure:
a) libertatea comerţului, protecţia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie;"
Art. 135 alin. (1): "Statul ocroteşte proprietatea."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca dispoziţiile <>Ordonanţei Guvernului nr. 55/1999 , deci şi ale art. 40, au fost abrogate prin <>art. 35 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 , dispoziţii introduse prin <>Legea nr. 409/2001 , lege intrata în vigoare la data de 19 iulie 2001, anterior datei de 16 noiembrie 2001, data la care instanta a sesizat Curtea cu excepţia de neconstituţionalitate a acestora, situaţie în care instanta avea datoria ca, printr-o încheiere motivatã, sa respingã excepţia privind aceste dispoziţii legale.
În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 25 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 Curtea constata urmãtoarele:
Prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, s-a stabilit cadrul juridic pentru valorificarea unor active ale bãncilor la care statul este acţionar majoritar, în vederea pregãtirii acestora pentru începerea procedurii de privatizare, în scopul creşterii gradului de solvabilitate şi a credibilitatii interne şi externe sau reglementãrii problemelor de natura financiarã ale acestora pentru menţinerea viabilitatii sistemului bancar, precum şi pentru accelerarea procedurilor de recuperare a debitelor restante.
În vederea atingerii acestui obiectiv, prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 s-a instituit o procedura specialã, derogatorie de la dreptul comun, în vederea realizãrii creanţelor bancare neperformante preluate de AVAB şi a asigurãrii celeritatii în soluţionarea litigiilor şi a oricãror cereri în legatura cu activele bancare supuse valorificãrii potrivit acestui act normativ.
Instituirea, prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 , a obligaţiei la plata unei cauţiuni nu contravine prevederilor constituţionale invocate de autorul exceptiei, dat fiind ca debitorului nu i se închide accesul la justiţie pentru apãrarea unui drept subiectiv, ci i se limiteazã posibilitatea abuzului judiciar, asigurându-se celeritatea soluţionãrii cauzei.
Nu sunt incalcate nici prevederile art. 134 şi nici cele ale art. 135 din Constituţie, deoarece executarea obligaţiei de plata - fie şi pe calea executãrii silite - corespunde principiilor economiei de piata şi, totodatã, garantarii dreptului de proprietate, indiferent de titular.
Curtea, prin Decizia nr. 126 din 4 iulie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 447 din 11 septembrie 2000, a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 55/1999 , retinand, între altele, ca, în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate, "se face o confuzie între, pe de o parte, stabilirea unor condiţii privind exercitarea unor drepturi prevãzute în ordonanta, care nu contravin principiului accesului liber la justiţie, condiţii de natura sa împiedice abuzul de drept şi, în acelaşi timp, sa asigure celeritatea procedurii de realizare a creanţelor prevãzute de ordonanta, şi, pe de alta parte, îngrãdirea accesului la justiţie. În realitate cele doua condiţii prevãzute în textele de lege criticate sunt justificate în contextul mãsurilor derogatorii prevãzute de ordonanta şi nu constituie îngrãdiri ale accesului liber la justiţie. De altfel, în ceea ce priveşte obligarea la cauţiune, Curtea constata ca art. 401 din Codul de procedura civilã, în materia contestaţiei la executare, prevede o asemenea mãsura chiar în cadrul procedurii obişnuite". Având în vedere asemanarea dintre cele doua texte: <>art. 40 din Ordonanta Guvernului nr. 55/1999 şi <>art. 25 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 , considerentele şi soluţia din acea decizie sunt valabile şi în cauza de fata.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca devenitã inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 40 din Ordonanta Guvernului nr. 55/1999 privind executarea silitã a creanţelor bancare neperformante preluate la datoria publica interna, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "ITIA" - S.A. în Dosarul nr. 2.222/2001 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a V-a comercialã.
2. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a <>art. 25 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 409/2001 , excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 10 septembrie 2002.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Lucretiu Cristescu
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
