Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 230 din 4 martie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 283 alin. (6) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publica, a contractelor de concesiune de lucrari publice si a contractelor de concesiune de servicii
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 300 din 17 aprilie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 283 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publicã, a contractelor de concesiune de lucrãri publice şi a contractelor de concesiune de servicii, excepţie ridicatã de Asociaţia Frontul Negustoresc Obor în Dosarul nr. 10.467/2/2006 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã asupra cauzei, arãtând cã la dosarul Curţii Constituţionale autorul excepţiei a depus o cerere prin care solicitã acordarea unui termen în vederea pregãtirii apãrãrii.
Reprezentantul Ministerului Public se opune cererii, apreciind cã, întrucât încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale dateazã din 20 septembrie 2007, partea a avut suficient timp sã angajeze un apãrãtor pânã la termenul fixat de instanţã.
Curtea, deliberând, respinge cererea de amânare a judecãţii, deoarece nu sunt întrunite condiţiile prevãzute de art. 156 alin. 1 din Codul de procedurã civilã.
Cauza se aflã în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 20 septembrie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 10.467/2/2006, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 283 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publicã, a contractelor de concesiune de lucrãri publice şi a contractelor de concesiune de servicii, excepţie ridicatã de Asociaţia Frontul Negustoresc Obor.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã, deşi deciziile pronunţate de Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor pot fi atacate în instanţã cu recurs, în condiţiile în care aceastã cale de atac se judecã potrivit dispoziţiilor art. 304^1 din Codul de procedurã civilã, nu li se asigurã pãrţilor dreptul la un recurs efectiv, care poate fi exercitat numai împotriva unei hotãrâri date de o instanţã judecãtoreascã, iar nu de un organism. Deciziile Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, pronunţate în urma unei proceduri sumare, de cãtre persoane care nu fac parte din autoritatea judecãtoreascã, numite dupã criterii administrative, strãine principiilor de independenţã a magistraţilor, reprezintã acte administrative împotriva cãrora ar trebui formulatã plângere la instanţa de fond, iar nu direct recurs, cu toate consecinţele care decurg din aceastã calificare. Aşa fiind, textul de lege criticat constituie o gravã încãlcare a principiului constituţional al separaţiei puterilor în stat şi al dreptului persoanei la un proces echitabil.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, arãtând cã nu sunt încãlcate dispoziţiile art. 1 alin. (4) şi ale art. 126 din Constituţie, întrucât Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor este un organism cu activitate administrativ-jurisdicţionalã care soluţioneazã contestaţiile formulate de pãrţile interesate prin pronunţarea unor decizii ce pot fi cenzurate de instanţa judecãtoreascã, singura autoritate competentã sã înfãptuiascã justiţia. În cadrul procedurii stabilite de lege, instanţa examineazã cauza sub toate aspectele, pãrţile având posibilitatea de a folosi mijloacele şi garanţiile procedurale care condiţioneazã desfãşurarea unui proces echitabil, astfel încât nici critica referitoare la încãlcarea prevederilor art. 21 alin. (3) şi ale art. 129 din Constituţie nu poate fi reţinutã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã, prin instituirea unei jurisdicţii administrative speciale facultative, nu se creeazã o poziţie de inferioritate pentru anumite categorii de persoane, ci o posibilitate pentru acestea de a permite rezolvarea unor litigii în cadrul structurilor de activitate ale celor implicaţi sau interesaţi, aceste proceduri jurisdicţionale prezentând multiple avantaje de ordin social, moral şi juridic, precum rezolvarea litigiului în chiar mediul în care s-a produs, cu participarea celor care sunt în anumite relaţii determinate de specificul muncii, operativitatea în rezolvare, aceste proceduri fiind evident mai simple decât procedurile judecãtoreşti, evitarea unor cheltuieli judiciare ş.a. Ca o garanţie suplimentarã prevãzutã în favoarea pãrţilor, acestea pot renunţa oricând, pe parcursul soluţionãrii plângerii, la jurisdicţia administrativã specialã şi se pot adresa instanţei de contencios administrativ, conform prevederilor <>art. 6 alin.(4) din Legea nr. 554/2004 .
Dispoziţiile <>art. 283 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 34/2006 respectã şi garanţiile dreptului la un proces echitabil, în acord cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, întrucât actul administrativ contestat este supus, într-o ultimã fazã, controlului unei instanţe judecãtoreşti, care întruneşte condiţiile prevãzute de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Pentru motivele expuse, Guvernul considerã excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã.
Avocatul Poporului apreciazã cã prevederile legale criticate, care reglementeazã o cale de atac împotriva deciziilor pronunţate de Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, nu îngrãdesc, ci, dimpotrivã, permit accesul liber la justiţie şi constituie expresia aplicãrii dispoziţiilor art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care reglementeazã dreptul la un recurs efectiv.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin.(2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 283 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publicã, a contractelor de concesiune de lucrãri publice şi a contractelor de concesiune de servicii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 15 mai 2006, aprobatã prin <>Legea nr. 337/2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 20 iulie 2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. Textul de lege are urmãtorul conţinut: "Procedura de soluţionare a plângerii este cea a recursului, potrivit dispoziţiilor art. 304^1 din Codul de procedurã civilã."
Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (4) privind separaţia puterilor în stat, art. 21 alin. (3) care consacrã dreptul la un proces echitabil, art. 124 alin. (2) referitor la înfãptuirea justiţiei şi art. 129 privind folosirea cãilor de atac. De asemenea, sunt considerate a fi încãlcate şi dispoziţiile art. 11 şi 20 referitoare la tratatele internaţionale, coroborate cu prevederile art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care reglementeazã dreptul la un recurs efectiv.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 34/2006 prevede în mod expres, în art. 255 alin. (1), cã "Persoana care se considerã vãtãmatã într-un drept al sãu ori într-un interes legitim printr-un act al autoritãţii contractante, cu încãlcarea dispoziţiilor legale în materia achiziţiilor publice, are dreptul de a contesta actul respectiv pe cale administrativ-jurisdicţionalã, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţã, sau în justiţie, în condiţiile <>Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 , cu modificãrile ulterioare". Astfel, dispoziţiile ordonanţei satisfac pe deplin cerinţa constituţionalã consacratã de art. 21 alin. (4), potrivit cãreia "Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite", persoana vãtãmatã având posibilitatea de a opta între contestarea actului administrativ pe calea administrativ-jurisdicţionalã şi formularea unei acţiuni direct în faţa instanţei judecãtoreşti, în temeiul dreptului comun în materia contenciosului administrativ.
Aşa fiind, Curtea observã cã incidenţa dispoziţiilor <>art. 283 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 34/2006 este subsecventã manifestãrii opţiunii persoanei vãtãmate de a urma calea contestãrii actului administrativ în faţa organului administrativ-jurisdicţional reprezentat de Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor. Împrejurarea cã autorul excepţiei a ales ca litigiul sã fie soluţionat pe aceastã cale, deşi cunoştea sau ar fi trebuit sã cunoascã dispoziţiile legale referitoare la procedura de soluţionare a plângerii împotriva deciziei pronunţate de Consiliu, precum şi regimul juridic aplicabil, nu îl îndreptãţeşte sã se prevaleze de necunoaşterea legii şi deci lipseşte de temei critica reglementãrii în cauzã.
De altfel, în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate referitoare la încãlcarea art. 21 alin. (3) din Constituţie, Curtea face trimitere la <>Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, prin care s-a statuat cã semnificaţia art. 21 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãruia accesul la justiţie nu poate fi îngrãdit prin lege, este aceea cã nu se poate exclude de la exerciţiul drepturilor procesuale nicio categorie sau grup social. Însã legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedurã, precum şi modalitãţi particulare de exercitare a drepturilor procedurale, astfel încât accesul liber la justiţie nu înseamnã accesul în toate cazurile la toate structurile judecãtoreşti şi la toate cãile de atac. De aceea, Curtea Constituţionalã considerã cã instituirea unor reguli speciale privind exercitarea cãilor de atac nu contravine, aşa cum susţine autorul excepţiei de neconstituţionalitate, prevederilor constituţionale cuprinse în art. 21 privind accesul liber la justiţie, atâta timp cât, potrivit celor prevãzute de <>art. 283 alin.(1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 34/2006 , pãrţilor interesate le este asiguratã posibilitatea de a formula plângere împotriva deciziei pronunţate de Consiliu la curtea de apel, secţia de contencios-administrativ şi fiscal pe raza cãreia se aflã sediul autoritãţii contractante. Mai mult, art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãruia "Competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege", precum şi art. 129, care prevede cã, "Împotriva hotãrârilor judecãtoreşti, pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac, în condiţiile legii", atribuie exclusiv legiuitorului prerogativa stabilirii competenţei şi procedurii de judecatã, inclusiv a condiţiilor de exercitare a cãilor de atac. Prin urmare, stabilirea procedurii de soluţionare a plângerii împotriva deciziei pronunţate de Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, potrivit dispoziţiilor art. 304^1 din Codul de procedurã civilã, reprezintã expresia aplicãrii dispoziţiilor constituţionale invocate mai sus.
Faţã de cele arãtate, Curtea constatã cã dispoziţiile <>art. 283 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 34/2006 sunt în concordanţã cu prevederile constituţionale invocate, precum şi cu reglementãrile internaţionale cuprinse în art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care reglementeazã dreptul la un recurs efectiv.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art.11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 283 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publicã, a contractelor de concesiune de lucrãri publice şi a contractelor de concesiune de servicii, excepţie ridicatã de Asociaţia Frontul Negustoresc Obor în Dosarul nr. 10.467/2/2006 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 4 martie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
