Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 230 din 25 mai 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 21 alin. (4), art. 26 alin. (4), art. 51 alin. (4) si ale art. 52 alin. (2) din Legea partidelor politice nr. 14/2003
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 28 iulie 2004
Nicolae Popa - preşedinte
Costicã Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Lucian Stângu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Florentina Baltã - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (4), art. 26 alin. (4), art. 51 alin. (4) şi ale <>art. 52 alin. (2) din Legea partidelor politice nr. 14/2003 , excepţie ridicatã de Partidul Solidaritãţii Democratice pentru Şanse Egale şi o Societate mai Bunã în Dosarul nr. 4/P/2000 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilã.
La apelul nominal rãspund autorul excepţiei, prin reprezentant, Ion Antonescu, Ştefan Oprea şi Livia Dima. Lipsesc Elena Lupu şi Steluţa Safta Lambru, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent învedereazã completului de judecatã cã Steluţa Safta Lambru a depus o cerere prin care solicitã amânarea judecãrii cauzei, deoarece, pentru motive medicale, este în imposibilitate de a se prezenta.
Având cuvântul asupra cererii de amânare, formulatã de Steluţa Safta Lambru, pãrţile prezente sunt de acord cu admiterea cererii. Reprezentantul Ministerului Public se opune acordãrii unui nou termen, întrucât judecarea cauzei a mai fost amânatã pentru aceleaşi motive, invocate de aceeaşi parte.
Curtea, deliberând asupra cererii de amânare, având în vedere art. 156 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, respinge cererea de amânare.
Având cuvântul pe fond, reprezentantul autorului excepţiei, într-o formulare cu pronunţate accente propagandistice, cu ample referiri la conţinutul cererilor depuse la dosar, solicitã, în esenţã, admiterea excepţiei, susţinând cã textele de lege criticate încalcã prevederile constituţionale invocate, în special pe cele referitoare la dreptul de asociere şi la dreptul la un nivel de trai decent, precum şi dispoziţii din pactele, tratatele şi convenţiile internaţionale referitoare la drepturile omului şi libertãţile fundamentale, ratificate de România şi care, potrivit art. 20 din Constituţie, fac parte din dreptul intern.
Celelalte pãrţi prezente solicitã, de asemenea, admiterea excepţiei, invocând încãlcarea aceloraşi prevederi constituţionale arãtate de reprezentantul autorului excepţiei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca nefondatã, întrucât dispoziţiile criticate din <>Legea partidelor politice nr. 14/2003 sunt constituţionale. De altfel, dispoziţiile legale criticate au mai format obiect al controlului de constituţionalitate exercitat de Curte, iar aceasta, printr-o decizie recent pronunţatã, a respins excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 27 august 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 4/P/2000, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 51 alin. (4) şi ale <>art. 52 alin. (2) din Legea partidelor politice nr. 14/2003 , excepţie ridicatã de Partidul Solidaritãţii Democratice pentru Şanse Egale şi o Societate mai Bunã într-o cauzã având ca obiect soluţionarea cererii de reînregistare a acestui partid politic.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã dispoziţiile criticate ale art. 21 alin. (4) şi ale <>art. 26 alin. (4) din Legea nr. 14/2003 sunt neconstituţionale, întrucât contravin dispoziţiilor art. 1 alin. (3), art. 4, art. 8 alin. (1), art. 11, 15, 16, 20, 21, 24, 35, 37, 51, 123, 125, 128 şi 144 din Constituţie.
În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 51 alin. (4) şi ale <>art. 52 alin. (2) din Legea nr. 14/2003 , autorul excepţiei susţine cã acestea, prevãzând "publicarea în Monitorul Oficial al României, în mod selectiv, numai a hotãrârilor Tribunalului Bucureşti pentru partidele înregistrate, fãrã a publica şi hotãrârile pentru partidele refuzate a fi înregistrate, în condiţiile în care acestea nu au acces nici la dosare şi se refuzã chiar şi eliberarea unor copii legalizate de pe aceste hotãrâri, reprezintã o discriminare care contravine flagrant cu dispoziţiile Constituţiei României, art. 1 alin. (3), art. 4 alin. (1) şi (2), art. 11, 15, 16, 20, 24, art. 31 alin. (1) şi (2), art. 35, 37, art. 45 alin. (5), art. 47 alin. (1), (2) şi (4), art. 50, 51, 54, art. 123 alin. (2), art. 125 alin. (1), art. 130 alin. (1), art. 131 alin. (1), art. 128 ş.a".
În acelaşi timp, referindu-se la dispoziţiile "<>art. 26 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 ", republicatã, autorul excepţiei cere Curţii Constituţionale, în memoriul depus la instanţã, "de a analiza constituţionalitatea tuturor prevederilor <>Legii nr. 14 din 9 ianuarie 2003 , în general", şi în special a dispoziţiilor: <>art. 2, care, "faţã de Legea nr. 27/1996 , renunţã la valori reale şi interzice sau prescrie dreptul partidelor politice de a «organiza iniţiativa legislativã a cetãţenilor», ceea ce ne situeazã sub standardele lumii civilizate"; art. 19 alin. (2), "prin care se încearcã intimidarea românilor cu drept de vot care doresc sã se asocieze în partide politice - pe calea ameninţãrii cu Codul penal, art. 292 - ceea ce contravine grav Constituţiei României şi standardelor lumii civilizate [...]"; art. 21 alin. (4) (menţionat şi prin excepţia formulatã); art. 26 alin. (4) (menţionat şi prin excepţia formulatã); art. 37, 38, 40, 41, 42 şi 43, "prin care se ameninţã grav pluralismul politic - ceea ce contravine Constituţiei României şi standardelor lumii civilizate"; art. 46 alin. (1), art. 47 alin. (1) şi (2), art. 48 alin. (1) şi (2), art. 49, 50, art. 53 alin. (3), art. 54 alin. (2) şi (4) şi art. 55.
Cu privire la ansamblul legii şi la textele indicate "în special", autorul excepţiei evocã "dispoziţiile Constituţiei României, art.: 21; 24; 50; 51; 54; 123; 125 alin. (1), în general, şi art. 128 şi 144 c), în special, raportate la Codul de procedurã civilã, inclusiv pactele, tratatele şi convenţiile internaţionale semnate de România ca parte şi ratificate de Parlamentul ţãrii noastre - toate acestea fãcând parte din dreptul intern".
De asemenea, autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi protocoalele la aceasta, pactele şi convenţiile ratificate de România (enumerate la pag. 3-5 şi 7-8 din memoriul depus la instanţã), care, conform art. 11 din Constituţie, fac parte din dreptul intern.
Referindu-se la textele de lege criticate şi la aplicarea acestora de cãtre Tribunalul Bucureşti, autorul excepţiei aratã, în esenţã, cã "au fost şi sunt afectaţi zeci de mii de români cu drept de vot". De asemenea, susţine cã s-a refuzat "abuziv de a fi judecate şi soluţionate cererile de recurs pentru reînregistrarea Partidului Solidaritãţii Democratice pentru Şanse Egale şi o Societate mai Bunã [...], a fost anulatã egalitatea între cetãţeni [...], a fost ştirbit pluralismul politic [...], au fost încãlcate cu premeditare drepturile şi libertãţile fundamentale ale cetãţenilor români care nu au avut acces la şanse egale în ultimul deceniu al secolului XX şi în primii doi ani ai mileniului III [...]".
Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilã considerã cã prevederile Legii partidelor politice "sunt conforme Legii fundamentale a României [...]".
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Guvernul considerã cã "excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã". În argumentarea acestui punct de vedere se susţine cã "obiecţiunile ridicate de semnatarul excepţiei se întemeiazã, de fapt, pe respingerea cererii de înregistrare a partidului politic reprezentat de petent, constituind, în primul rând, o problemã de aplicare a textelor de lege".
În legãturã cu invocarea încãlcãrii prin dispoziţiile de lege criticate a prevederilor art. 21 din Constituţie, Guvernul aratã cã, în opinia sa, "conţinutul dispoziţiilor criticate nu aduce o atingere accesului la justiţie, ci, dimpotrivã, reprezintã o expresie a aplicãrii principiilor constituţionale invocate". Totodatã se subliniazã cã "din perspectiva art. 125 alin. (3) din Constituţie, potrivit cãruia «competenţa şi procedura de judecatã sunt stabilite de lege», precum şi a art. 128 din Constituţie, în temeiul cãruia «Împotriva hotãrârilor judecãtoreşti, pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac, în condiţiile legii», se reţine cã Legea fundamentalã a lãsat la latitudinea legiuitorului reglementarea «competenţei», a «procedurii», precum şi a «cãilor de atac». Astfel, normele conţinute de articolele criticate care stabilesc procedura de judecatã a contestaţiilor menţionate [...] şi cãile de atac posibile potrivit legii constituie, în ansamblul lor, expresia aplicãrii dispoziţiilor constituţionale citate". În acelaşi timp, Guvernul apreciazã cã "nici susţinerea potrivit cãreia textele criticate încalcã prevederile art. 123 alin. (1) din Legea fundamentalã, conform cãrora «Justiţia se înfãptuieşte în numele legii», nu poate fi primitã". În punctul de vedere prezentat Guvernul susţine cã "textele în discuţie nu reprezintã o încãlcare a principiilor referitoare la elementele definitorii ale statului român sau la transpunerea în practicã a dispoziţiilor constituţionale privind drepturile, libertãţile şi îndatoririle fundamentale ale cetãţenilor, ci asigurã exercitarea, cu bunã-credinţã, a drepturilor şi obligaţiilor procesuale ale pãrţilor, asigurând, în mod real, accesul liber la justiţie şi respectarea dreptului la apãrare, în condiţiile legii". Guvernul face referire şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale, care a statuat cã "accesul liber la justiţie nu presupune în toate cazurile accesul la toate structurile judecãtoreşti - judecãtorii, tribunale, curţi de apel, Curtea Supremã de Justiţie şi la toate cãile de atac prevãzute de lege, deoarece competenţa şi cãile de atac sunt stabilite exclusiv de legiuitor, care poate institui reguli deosebite, în considerarea unor situaţii diferite". Sunt citate în acest sens deciziile Curţii Constituţionale nr. 129/1995, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 23 mai 1996, şi nr. 38/1998, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 13 mai 1998.
În legãturã cu invocarea neconstituţionalitãţii dispoziţiilor art. 51 alin. (4) şi ale <>art. 52 alin. (2) din Legea partidelor politice nr. 14/2003 , Guvernul considerã cã "publicarea în Monitorul Oficial numai a înregistrãrii, radierii partidelor politice, nu şi a deciziilor prin care sunt respinse cererile de înregistrare a acestora, nu constituie o problemã de constituţionalitate, ci reprezintã o chestiune de oportunitate, ce a fost lãsatã la latitudinea legiuitorului".
Avocatul Poporului considerã cã "excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. (4) şi <>art. 26 alin. (4) din Legea nr. 14/2003 , în raport cu dispoziţiile art. 21 şi art. 128 din Constituţie, nu este întemeiatã, deoarece dispoziţiile legale criticate prevãd procedura de soluţionare a cererilor pentru înregistrarea partidului politic, respectiv pentru modificarea statutului partidului politic". În continuare se aratã cã "împotriva hotãrârii de respingere a cererilor menţionate, persoana interesatã poate face contestaţie în termen de 5 zile de la data comunicãrii hotãrârii Tribunalului Bucureşti, soluţionarea acesteia fiind de competenţa Curţii de Apel Bucureşti". În legãturã cu aceastã reglementare se precizeazã cã "în jurisprudenţa Curţii Constituţionale s-a statuat, în mod constant, cã accesul liber la justiţie nu presupune în toate cazurile accesul la toate structurile judecãtoreşti - judecãtorii, tribunale, curţi de apel, Curtea Supremã de Justiţie şi la toate cãile de atac prevãzute de lege, deoarece stabilirea naturii, a numãrului şi a condiţiilor concrete de exercitare a cãilor de atac se face prin reglementãri procedurale a cãror elaborare intrã în competenţa legiuitorului, potrivit dispoziţiilor art. 125 din Constituţie. Totodatã, Constituţia nu conţine nici o dispoziţie cu privire la gradele de jurisdicţie, pe care trebuie sã le parcurgã procesele pânã la adoptarea soluţiei finale".
În ceea ce priveşte neconstituţionalitatea prevederilor art. 51 alin. (4) şi ale <>art. 52 alin. (2) din Legea nr. 14/2003 , Avocatul Poporului apreciazã cã "aceste critici sunt nerelevante pentru soluţionarea excepţiei de faţã, neavând incidenţã în cauzã".
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile pãrţilor prezente şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , republicatã, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulatã explicit în memoriul depus la instanţã de cãtre autorul excepţiei, îl constituie dispoziţiile art. 21 alin. (4), art. 26 alin. (4), art. 51 alin. (4) şi ale <>art. 52 alin. (2) din Legea partidelor politice nr. 14 din 9 ianuarie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 25 din 17 ianuarie 2003.
Dispoziţiile legale din <>Legea nr. 14/2003 , cu privire la care excepţia de neconstituţionalitate este formulatã şi motivatã în mod explicit, au urmãtorul cuprins:
- Art. 21 alin. (4): "Decizia Curţii de Apel Bucureşti este definitivã şi irevocabilã.";
- Art. 26 alin. (4): "Curtea de Apel Bucureşti se pronunţã în termen de 15 zile de la înregistrarea contestaţiei, iar hotãrârea sa este definitivã şi irevocabilã.";
- Art. 51 alin. (4): "Înregistrarea şi radierea partidelor politice, operate în Registrul partidelor politice, se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I.";
- Art. 52 alin. (2): "Prevederile art. 51 alin. (2)-(4) se aplicã în mod corespunzãtor."
Dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt: art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern; art. 20 privind tratatele internaţionale referitoare la drepturile omului; art. 21 privind accesul liber la justiţie; art. 24 privind dreptul la apãrare; art. 128, devenit, dupã revizuirea şi republicarea Constituţiei, art. 129, referitor la folosirea cãilor de atac.
De asemenea, mai sunt menţionate ca fiind încãlcate, în legãturã cu "publicarea în Monitorul Oficial al României, în mod selectiv, numai a hotãrârilor Tribunalului Bucureşti pentru partidele înregistrate, fãrã a publica şi hotãrârile pentru partidele refuzate a fi înregistrate", şi alte dispoziţii constituţionale: art. 1 alin. (3) privind statul român; art. 4 alin. (1) şi (2) privind unitatea poporului şi egalitatea între cetãţeni; art. 15 privind universalitatea; art. 16 privind egalitatea în drepturi; art. 31 alin. (1) şi (2) privind dreptul la informaţie; art. 35, devenit art. 37, privind dreptul de a fi ales; art. 37, devenit art. 40, privind dreptul la asociere; art. 45 alin. (5), devenit art. 49 alin. (5), privind protecţia copiilor şi a tinerilor; art. 47 alin. (1), (2) şi (4), devenit art. 51 alin. (1), (2) şi (4), privind dreptul de petiţionare; art. 130 alin. (1), devenit art. 131 alin. (1), privind Ministerul Public; art. 131 alin. (1), devenit art. 132 alin. (1), privind statutul procurorilor.
În cauzã, autorul excepţiei invocã şi încãlcarea prevederilor unui mare numãr de documente internaţionale - tratate, convenţii, pacte, protocoale etc., ratificate de România, între care Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului şi Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Din examinarea memoriului depus la dosarul instanţei care judecã cererea de înregistrare a unui partid politic rezultã, de asemenea, cã autorul excepţiei - Partidul Solidaritãţii Democratice pentru Şanse Egale şi o Societate mai Bunã este nemulţumit de modul în care instanţa i-a soluţionat în trecut cereri cu acelaşi obiect, precum şi de faptul cã instanţa "îi refuzã în mod abuziv" eliberarea unor copii legalizate de pe hotãrârile pronunţate în cele 17 dosare de reînregistrare a partidului politic.
Curtea reţine cã prin excepţia formulatã şi motivatã a fost sesizatã cu neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 21 alin. (4), art. 26 alin. (4), art. 51 alin. (4) şi ale <>art. 52 alin. (2) din Legea nr. 14/2003 .
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã dispoziţiile legale criticate nu încalcã prevederile constituţionale, precum şi pe cele din documentele internaţionale invocate de autorul excepţiei. Menţiunile din art. 21 alin. (4) şi <>art. 26 alin. (4) din Legea nr. 14/2003 , care se referã la caracterul definitiv şi irevocabil al deciziei, respectiv al hotãrârii Curţii de Apel Bucureşti, sunt în deplinã concordanţã cu dispoziţiile art. 129 din Constituţie, republicatã, referitoare la folosirea cãilor de atac, în condiţiile legii. Textele legale respective reglementeazã calea de atac împotriva hotãrârii Tribunalului Bucureşti. Or, potrivit dispoziţiilor constituţionale, reglementarea cãilor de atac împotriva hotãrârilor judecãtoreşti este atributul exclusiv al legiuitorului.
De asemenea, este neîntemeiatã susţinerea autorului excepţiei în sensul cã sunt neconstituţionale dispoziţiile art. 51 alin. (4) şi cele ale <>art. 52 alin. (2) din Legea nr. 14/2003 , întrucât nu prevãd publicarea în Monitorul Oficial al României, şi a hotãrârilor judecãtoreşti prin care se respinge cererea de înregistrare sau de radiere a partidelor politice ori, dupã caz, a alianţelor politice. Raţiunea publicãrii în Monitorul Oficial al României, Partea I, a înregistrãrii şi radierii partidelor politice sau, în mod corespunzãtor, a alianţelor politice, legal constituite, care rezidã în asigurarea publicitãţii necesare cu privire la apariţia unui nou subiect în viaţa politicã a ţãrii, nu subzistã şi în cazul în care cererea de înregistrare sau de radiere este respinsã de instanţa competentã, pentru cã nu sunt îndeplinite condiţiile prevãzute de lege. În consecinţã, nu se poate pune problema încãlcãrii principiului egalitãţii, invocatã de autorul excepţiei, situaţiile fiind deosebite, ceea ce justificã, raţional şi obiectiv, un tratament juridic deosebit.
Referitor la constituţionalitatea dispoziţiilor art. 21 alin. (4), art. 26 alin. (4), art. 51 alin. (4) şi ale <>art. 52 alin. (2) din Legea nr. 14/2003 , Curtea s-a pronunţat într-o cauzã în care acelaşi autor - Partidul Solidaritãţii Democratice pentru Şanse Egale şi o Societate mai Bunã - a ridicat excepţia de neconstituţionalitate cu invocarea încãlcãrii aceloraşi prevederi din Constituţie şi din documentele internaţionale indicate şi în prezentul dosar şi, în esenţã, cu o motivare identicã. Prin <>Decizia nr. 65 din 24 februarie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 216 din 11 martie 2004, Curtea a respins ca nefondatã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. În considerentele acestei decizii Curtea a reţinut cu privire la textele criticate cã "Aceste prevederi de lege menţin soluţia de principiu cuprinsã în art. 19 alin. (4) şi <>art. 23 alin. (4) din Legea partidelor politice nr. 27/1996 , cu modificãrile ulterioare, care a fost abrogatã, cu excepţia cap. VI - Finanţarea partidelor politice, prin <>art. 56 din Legea nr. 14/2003 .
Or, cu privire la constituţionalitatea textelor menţionate din <>Legea nr. 27/1996 , Curtea s-a pronunţat într-o cauzã în care acelaşi autor - Partidul Solidaritãţii Democratice pentru Şanse Egale şi o Societate mai Bunã - a ridicat excepţia de neconstituţionalitate cu invocarea încãlcãrii aceloraşi prevederi din Constituţie şi din documentele internaţionale indicate şi în prezentul dosar şi, în esenţã, pentru aceleaşi considerente.
Astfel, prin <>Decizia nr. 268 din 17 octombrie 2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 815 din 11 noiembrie 2002, Curtea, respingând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, a statuat, în esenţã, urmãtoarele: caracterul «definitiv» al deciziei Curţii de Apel Bucureşti nu numai cã nu încalcã prevederile constituţionale ale art. 128 (devenit art. 129), privind folosirea cãilor de atac, în condiţiile legii, ci sunt în deplinã concordanţã cu acestea, în sensul cã reglementeazã contestaţia împotriva hotãrârii Tribunalului Bucureşti ca o cale de atac. Or, potrivit dispoziţiilor constituţionale, reglementarea cãilor de atac împotriva hotãrârilor judecãtoreşti este atributul exclusiv al legiuitorului, ceea ce se întâmplã în cazul de faţã, întrucât reglementarea este cuprinsã în lege; susţinerile referitoare la încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 sunt neîntemeiate, întrucât accesul liber la justiţie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care justiţia se înfãptuieşte, dar nu înseamnã cã el trebuie asigurat la toate structurile judecãtoreşti şi la toate cãile de atac. Aceasta deoarece, potrivit art. 125 alin. (3) din Constituţie [devenit art. 126 alin. (2)] şi jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale, competenţa şi procedura de judecatã sunt stabilite exclusiv de legiuitor, care poate institui reguli deosebite în considerarea unor situaţii diferite; art. 24 din Constituţie, care garanteazã dreptul la apãrare, nu este încãlcat, întrucât textele de lege criticate nu conţin dispoziţii de naturã sã îngrãdeascã drepturile procesuale ale pãrţilor ori dreptul de a fi asistate de un avocat în tot cursul procesului.
De asemenea, prin aceeaşi decizie, pronunţându-se cu privire la contrarietatea dintre textele de lege criticate şi dispoziţii din documente internaţionale ratificate de România, Curtea a reţinut cã, în legãturã cu acestea, ca şi în cauza de faţã, nu sunt formulate motive de neconstituţionalitate. Aşa fiind, s-a constatat cã prevederile constituţionale ale art. 20, referitoare la «Tratatele internaţionale privind drepturile omului», nu sunt incidente în cauzã.
Având în vedere cã, aşa cum s-a arãtat deja, dispoziţiile art. 51 alin. (4), art. 52 alin. (2), art. 21 alin. (4) şi <>art. 26 alin. (4) din Legea partidelor politice nr. 14/2003 menţin soluţia de principiu cuprinsã în art. 19 alin. (4) şi <>art. 23 alin. (4) din Legea partidelor politice nr. 27/1996 , cu modificãrile ulterioare, aceleaşi considerente care au justificat <>Decizia Curţii nr. 268 din 17 octombrie 2002 impun respingerea prezentei excepţii de neconstituţionalitate.
De altfel, chiar în legãturã cu dispoziţiile <>art. 26 alin. (4) din Legea partidelor politice nr. 14/2003 , sub aspectul caracterului definitiv şi irevocabil al hotãrârilor Curţii de Apel Bucureşti, Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat prin <>Decizia nr. 119 din 25 martie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 246 din 10 aprilie 2003, în sensul constituţionalitãţii acestora.
În plus, în acest dosar, autorul excepţiei invocã şi încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 50 devenit art. 54 «Fidelitatea faţã de ţarã», art. 51 devenit art. 1 alin. (5) «În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie», art. 54 devenit art. 57 «Exercitarea drepturilor şi a libertãţilor», art. 123 alin. (1) devenit art. 124 alin. (1) «Justiţia se înfãptuieşte în numele legii» şi art. 144 devenit art. 146 «Atribuţiile» Curţii Constituţionale. Curtea constatã cã textele din Constituţie menţionate nu sunt incidente în cauzã, [...]."
Soluţiile adoptate prin deciziile menţionate şi considerentele care au stat la baza acestora sunt aplicabile şi în prezenta cauzã, întrucât nu au intervenit elemente noi de naturã a modifica jurisprudenţa Curţii.
În ceea ce priveşte referirea autorului excepţiei la dispoziţiile <>art. 26 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, în baza cãrora, fãrã a formula explicit o excepţie de neconstituţionalitate, se solicitã Curţii, într-o manierã neuzualã, sã analizeze constituţionalitatea tuturor prevederilor <>Legii nr. 14/2003 , în general, Curtea reţine cã textul art. 25 alin. (2) [indicat greşit de autorul excepţiei ca fiind <>art. 26 alin. (2)] din Legea nr. 47/1992 , republicatã, nu este aplicabil în cauzã, întrucât acesta prevede cã, "În caz de admitere a excepţiei, Curtea se va pronunţa şi asupra constituţionalitãţii altor prevederi din actul atacat, de care, în mod necesar şi evident, nu pot fi disociate prevederile menţionate în sesizare".
Dispoziţiile <>art. 25 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sunt inaplicabile în cauzã, întrucât se referã la ipoteza admiterii excepţiei cu privire la unele texte criticate în condiţiile în care acestea s-ar afla într-o legãturã indisociabilã cu alte texte care nu formeazã obiect al excepţiei. Nici una dintre aceste condiţii nu este întrunitã în cauzã.
Curtea reţine, pe de altã parte, cã dispoziţiile <>Legii nr. 14/2003 nu încalcã prevederile constituţionale indicate de autorul excepţiei, unele dintre acestea neavând, de altfel, nici o legãturã cu dreptul de asociere în partide politice sau cu alte motive formulate explicit în memoriul depus în faţa instanţei.
Faţã de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (4), art. 26 alin. (4), art. 51 alin. (4) şi ale <>art. 52 alin. (2) din Legea partidelor politice nr. 14/2003 , excepţie ridicatã de Partidul Solidaritãţii Democratice pentru Şanse Egale şi o Societate mai Bunã în Dosarul nr. 4/P/2000 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilã.
Definitivã şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 25 mai 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
