Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
*) A se vedea şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 114 din 8 octombrie 1996.
Florin Bucur Vasilescu - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Mihai Constantinescu - judecãtor
Doina Suliman - magistrat-asistent
Completul de judecata, convocat fãrã citarea pãrţilor, potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, examinînd excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^9 din Codul de procedura penalã, invocatã de inculpatii recurenti Abrudan Alexandru, Agud Viorel, Galea Valer şi Mihut Marius, în Dosarul nr. 1.253/1995 al Curţii de Apel Oradea, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 12 decembrie 1995, Curtea de Apel Oradea a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^9 din Codul de procedura penalã, invocatã de inculpatii recurenti sus-mentionati.
În motivarea exceptiei se susţine ca dispoziţiile art. 385^9 din Codul de procedura penalã, întrucît nu permit controlul, în recurs, al individualizarii pedepsei, contravin dispoziţiilor art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 23 alin. (9) privind libertatea individualã, ale art. 24 alin. (1) privind dreptul la apãrare şi ale art. 47 privind dreptul de petiţionare, din Constituţie. De asemenea, se susţine ca aceste dispoziţii sînt contrare şi art. 6 pct. 1, privind dreptul la un proces echitabil, din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Exprimindu-şi opinia, potrivit prevederilor art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, instanta considera ca "prin cele 21 de cazuri reglementate prin art. 385^9 din Codul de procedura penalã se ingradeste totuşi posibilitatea instanţelor şi dreptul pãrţilor de a verifica şi, respectiv, de a ataca deciziile instanţelor de apel pe calea recursurilor sub aspectul individualizarii pedepsei, aspect ce este vizat cu precãdere de recurenti".
CURTEA,
avînd în vedere încheierea de sesizare, raportul întocmit în cauza şi dispoziţiile art. 385^9 din Codul de procedura penalã, raportate la prevederile constituţionale, retine urmãtoarele:
În temeiul dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 23 şi urmãtoarele din Legea nr. 47/1992, competenta soluţionãrii exceptiei de neconstituţionalitate ridicate aparţine Curţii Constituţionale.
Articolul 385^9 din Codul de procedura penalã, care prevede limitativ şi expres cazurile în care hotãrîrile judecãtoreşti sînt supuse casãrii, nu a instituit şi individualizarea pedepsei ca motiv de recurs.
În sesizare se apreciazã ca aceasta omisiune contravine liberului acces la justiţie, prevãzut de art. 21 din Constituţie, invocindu-se, în acest sens, "gradul de selectivitate al recursului".
Asa cum s-a statuat însã prin Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, liberul acces la justiţie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care justiţia se înfãptuieşte, cu respectarea competentei şi cãilor de atac stabilite de legiuitor, care poate institui reguli deosebite, în considerarea unor situaţii diferite, potrivit art. 125 alin. (3) şi art. 128 din Constituţie.
De aceea, dispoziţia alin. (2) al art. 21 din Constituţie, în sensul ca nici o lege nu poate îngrãdi accesul la justiţie, are ca semnificatie numai faptul ca legiuitorul nu poate exclude de la exercitarea drepturilor procedurale pe care le-a instituit nici o categorie sau grup social.
În sesizare se considera ca omisiunea de a se reglementa individualizarea pedepsei ca motiv de recurs este contrarã prevederilor art. 23 alin. (9) din Constituţie, potrivit cãrora "nici o pedeapsa nu poate fi stabilitã sau aplicatã decît în condiţiile şi în temeiul legii".
Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 54 din 29 mai 1995, rãmasã definitiva prin Decizia nr. 76 din 12 septembrie 1995, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 2 octombrie 1995, s-a statuat, în ce priveşte constituţionalitatea prevederilor art. 385^9 din Codul de procedura penalã, ca nereglementarea individualizarii pedepsei ca temei de recurs nu poate constitui un motiv de neconstituţionalitate a acestei dispoziţii legale, deoarece controlul de constitutionalitate poate privi numai textele legale în vigoare şi nu omisiunile legiuitorului. Altminteri, Curtea Constituţionalã s-ar transforma într-un legislator pozitiv, ce este de natura rolului şi funcţiei Parlamentului ca unica autoritate legiuitoare a tarii, potrivit prevederilor art. 58 alin. (1) din Constituţie.
De aceea, ar fi contrar prevederilor art. 23 alin. (9) din Constituţie numai aplicarea unei pedepse cu încãlcarea regulilor procedurale, inclusiv de competenta, instituite prin lege, pentru judecarea infracţiunii, nu şi împrejurarea ca legiuitorul a reglementat anumite motive de recurs şi nu altele.
Prin excepţia invocatã se considera ca textul art. 385^9 din Codul de procedura penalã, limitind motivele de recurs, ar incalca dreptul la apãrare garantat de prevederile art. 24 alin. (1) din Constituţie.
Potrivit Deciziei Curţii Constituţionale nr. 64 din 2 iunie 1994, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 12 iulie 1994, dreptul la apãrare este în serviciul realizãrii efective a dreptului constituţional al cetãţenilor de a se adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, libertãţilor şi intereselor lor legitime. De aceea, acest drept se exercita cu respectarea regulilor procedurale instituite şi nu implica, în mod necesar, controlul instanţei de recurs asupra individualizarii pedepsei, cu atît mai mult cu cît acest aspect a fãcut obiectul controlului judecãtoresc în etapele anterioare ale procesului, în fata primei instanţe şi a instanţei de apel.
Nereglementarea individualizarii pedepsei ca motiv de recurs se considera, în sesizare, ca incalca prevederile art. 47 din Constituţie privind dreptul la petiţionare, potrivit cãruia "cetãţenii au dreptul sa se adreseze autoritãţilor publice prin petiţii formulate numai în numele semnatarilor". Asa cum s-a statuat, însã, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 39 din 7 iulie 1993, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 179 din 27 iulie 1993, dreptul de petiţionare se concretizeazã în cereri, reclamaţii, sesizãri şi propuneri în legatura cu rezolvarea unor probleme personale sau de grup ce nu presupun calea justiţiei. De aceea dreptul de petiţionare nu priveşte exercitarea unor cai de atac, care, potrivit art. 128 din Constituţie, nu poate avea loc decît în condiţiile prevãzute de lege.
Avînd în vedere practica jurisdicţionalã a Curţii Constituţionale sus-menţionate, rezulta ca motivele de neconstituţionalitate întemeiate pe prevederile art. 21, art. 23 alin. (9), art. 24 alin. (1) şi art. 47 din Constituţie nu pot fi reţinute, în temeiul art. 145 alin. (2) din Constituţie şi întrucît nu exista nici un motiv care sa justifice îndepãrtarea Curţii de la aceasta practica.
În motivarea exceptiei se susţine ca prevederile art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale impun, în aplicarea dreptului persoanei la "judecarea în mod echitabil", accesul acesteia la toate gradele de jurisdicţie pentru toate aspectele procesului. Sub acest din urma aspect este avutã în vedere necesitatea ca instanta de recurs sa se pronunţe şi asupra individualizarii pedepsei. Ca temei constituţional sînt invocate, în sensul celor arãtate, prevederile art. 20 din Constituţie, potrivit cãrora dispoziţiile constituţionale referitoare la drepturile şi libertãţile cetãţenilor trebuie interpretate şi aplicate în concordanta cu pactele şi cu tratatele privitoare la drepturile omului, care au prioritate în caz de neconcordanta cu reglementãrile interne.
Interpretarea data în sesizare prevederilor art. 6 pct. 1 din convenţia sus-menţionatã nu poate fi reţinutã pentru urmãtoarele motive:
- astfel cum s-a statuat prin Decizia din 6 mai 1980 a Comisiei europene pentru drepturile omului (Colecţia de decizii nr. 20/1980, pag. 179-180), dispoziţiile art. 6 pct. 1 din convenţie nu interzic pãrţilor contractante, adicã ţãrilor ce au aderat la convenţie, sa instituie reglementãri specifice privind accesul justitiabililor la o jurisdicţie în recurs; în acest sens sînt prevederile art. 385^9 din Codul de procedura penalã referitoare la cazurile în care se exercita controlul instanţei de recurs.
- conform art. 2 alin. 1 din Protocolul nr. 7/1984, adiţional la convenţie, "Orice persoana declarata vinovata de o infracţiune de cãtre un tribunal are dreptul sa ceara examinarea declaraţiei de vinovãţie sau a condamnãrii de cãtre o jurisdicţie superioarã", iar exercitarea acestui drept, inclusiv motivele pentru care poate fi exercitat, se stabilesc prin lege; aceasta prevedere este aplicabilã procesului în cadrul cãruia s-a invocat excepţia, iar exigenţele reglementãrii internaţionale sînt îndeplinite cît timp prin jurisdicţia superioarã a instanţei de apel, care are un caracter devolutiv, intreaga problematica ce a fãcut obiectul jurisdicţiei primei instanţe a fost supusã controlului judecãtoresc; de aceea nu se poate invoca, în temeiul art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, accesul deplin la încã un alt grad de jurisdicţie, prevederile acestui articol neputind fi disociate de cele ale art. 2 din Protocolul adiţional nr. 7/1984.
Pentru considerentele arãtate, avînd în vedere dispoziţiile art. 385^9 din Codul de procedura penalã, în temeiul art. 21, al art. 23, al art. 24, al art. 47, al art. 144 lit. c) şi al art. 145 din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 alin. (2) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^9 din Codul de procedura penalã, invocatã de Abrudan Alexandru, Agud Viorel, Galea Valer şi Mihut Marius în Dosarul nr. 1.253/1995 al Curţii de Apel Oradea.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunţatã la data de 29 februarie 1996.
PREŞEDINTE,
conf. univ. dr. Florin Bucur Vasilescu
Magistrat-asistent,
Doina Suliman
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
