Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 23 din 17 ianuarie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 385^2 raportat la art. 362 alin. 1 lit. a) cu referire la art. 385^9 alin. 1 pct. 18 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 140 din 1 martie 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincã.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 385^2 raportat la art. 362 alin. 1 lit. a) cu referire la art. 385^9 alin. 1 pct. 18 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Valentin Nedelcu în Dosarul nr. 30.785/3/2005 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 848D/2011. La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 27 iunie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 30.785/3/2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 385^2 raportat la art. 362 alin. 1 lit. a) cu referire la art. 385^9 alin. 1 pct. 18 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Valentin Nedelcu în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unui recurs în materie penalã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale în mãsura în care sunt înţelese în sensul cã procurorul poate declara recurs în defavoarea inculpatului dupã ce acesta a fost achitat în apel, recurs în temeiul cãruia împotriva acestuia s-ar putea pronunţa o soluţie de condamnare în ultimã instanţã şi, ca atare, nesupusã controlului judiciar realizat de o instanţã superioarã celei care a pronunţat hotãrârea de condamnare.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã a susţinut cã prevederile de mai sus au legãturã cu soluţionarea cauzei, dar, contrar dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã, nu şi-a exprimat opinia cu privire la fondul excepţiei astfel invocate.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 385^2 - Persoanele care pot face recurs raportat la art. 362 alin. 1 lit. a) - Persoanele care pot face apel cu referire la art. 385^9 alin. 1 pct. 18 - Cazurile în care se poate face recurs, toate din Codul de procedurã penalã, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 385^2 din Codul de procedurã penalã: "Pot face recurs persoanele arãtate în art. 362, care se aplicã în mod corespunzãtor."; - Art. 362 alin. 1 lit. a) din Codul de procedurã penalã: "Pot face apel:
a) procurorul, în ce priveşte latura penalã şi latura civilã.";
- Art. 385^9 alin. 1 pct. 18 din Codul de procedurã penalã: "Hotãrârile sunt supuse casãrii în urmãtoarele cazuri: [...]
18. când s-a comis o eroare gravã de fapt, având drept consecinţã pronunţarea unei hotãrâri greşite de achitare sau de condamnare."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prevederile legale menţionate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 11 - Dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 15 - Universalitatea, art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 - Accesul liber la justiţie, art. 124 - Înfãptuirea justiţiei, precum şi prevederile art. 2 din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale referitor la Dreptul la douã grade de jurisdicţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului sãu din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţãrii Deciziei nr. 839 din 24 iunie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 476 din 12 iulie 2010, Curtea Constituţionalã a respins ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^9 alin. 1 pct. 18 din Codul de procedurã penalã, statuând cã prevederile legale invocate, reglementând ca motive de casare a unei hotãrâri judecãtoreşti comiterea unei erori grave de fapt, având drept consecinţã pronunţarea unei hotãrâri greşite de achitare sau de condamnare, sunt menite sã garanteze dreptul tuturor pãrţilor de a beneficia de un proces echitabil. O asemenea garanţie este instituitã şi de dispoziţiile referitoare la obligativitatea ascultãrii inculpatului cu ocazia judecãrii recursului. Astfel, scopul acestei cãi de atac constã tocmai în asigurarea unui control judecãtoresc al legalitãţii şi al aflãrii adevãrului în judecarea şi soluţionarea cauzelor penale de prima instanţã sau de instanţa de apel, aspect de naturã sã contribuie la îndeplinirea exigenţelor care condiţioneazã într-o societate democraticã procesul echitabil.
Deoarece pânã în prezent nu au intervenit elemente noi de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziilor mai sus menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
În ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^2 raportat la art. 362 alin. 1 lit. a) din Codul de procedurã penalã, Curtea constatã urmãtoarele:
Dispoziţiile art. 362, precum şi cele ale art. 385^2 din Codul de procedurã penalã, privitoare la persoanele care pot face apel şi, respectiv, recurs, sunt elaborate în conformitate cu prevederile art. 129 din Constituţie, referitoare la folosirea cãilor de atac împotriva hotãrârilor judecãtoreşti în condiţiile legii, adicã aşa cum sunt acestea reglementate prin lege organicã adoptatã de Parlament, ca unicã autoritate legiuitoare a ţãrii. În conformitate cu prevederile art. 131 din Constituţie, în sistemul procesului penal român, cu excepţiile prevãzute de lege, procurorul este titularul acţiunii publice. Fiind singurul în drept, în conformitate cu interesele generale ale societãţii, sã punã în mişcare acţiunea, procurorul poate sã dinamizeze procesul penal prin folosirea cãilor de atac.
Din analiza prevederilor criticate rezultã cã nu conţin nicio dispoziţie de naturã sã încalce dreptul la un proces echitabil, dreptul la apãrare ori principiul egalitãţii în faţa legii a cetãţenilor. Dimpotrivã, normele supuse controlului de constituţionalitate constituie expresia dreptului pãrţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea acestuia într-un termen rezonabil de cãtre o instanţã independentã şi imparţialã, fiind aplicabile tuturor persoanelor ce se aflã în situaţii juridice identice. Astfel, în ceea ce îl priveşte pe inculpat, acesta are posibilitatea pe parcursul întregului proces penal sã expunã toate apãrãrile sale, poate propune instanţei administrarea de probe în apãrarea sa, dacã acestea sunt pertinente, concludente şi utile cauzei.
De asemenea, prevederile legale invocate, reglementând ca motiv de casare a unei hotãrâri judecãtoreşti eroarea gravã de fapt, cu consecinţa pronunţãrii unei hotãrâri greşite de achitare sau de condamnare, sunt menite sã garanteze dreptul tuturor pãrţilor de a beneficia de un proces echitabil. Astfel, scopul exercitãrii acestei cãi de atac constã tocmai în asigurarea unui control judecãtoresc al legalitãţii şi al aflãrii adevãrului în judecarea şi soluţionarea cauzelor penale de prima instanţã sau de instanţa de apel, aspect de naturã sã contribuie la îndeplinirea exigenţelor care condiţioneazã într-o societate democraticã procesul echitabil. O asemenea exigenţã este instituitã chiar de dispoziţiile referitoare la obligativitatea ascultãrii inculpatului cu ocazia judecãrii recursului.
În plus, Curtea constatã cã reglementarea procedurii de judecatã, care cuprinde pe lângã sistemul probator şi obiectul judecãţii în recurs, constituie atributul exclusiv al legiuitorului, fiind aşadar o aplicare a prevederilor art. 126 şi art. 129 din Constituţie. Mai mult, în legislaţia procedural penalã românã, recursul este, de regulã, al treilea grad de jurisdicţie în condiţiile în care art. 2 din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale consacrã doar obligaţia statelor membre de a institui un minimum de douã grade de jurisdicţie.
De asemenea, împrejurarea cã procurorul poate declanşa procedura recursului în pofida faptului cã anterior inculpatul a fost achitat nu este de naturã a afecta prevederile constituţionale invocate, cu atât mai mult cu cât însuşi paragraful 2 al art. 2 din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, invocat în susţinerea excepţiei, instituie anumite excepţii de la principiul dreptului la douã grade de jurisdicţie în materie penalã, respectiv atunci când cel interesat a fost declarat vinovat şi condamnat ca urmare a unui recurs împotriva achitãrii sale.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^2 raportat la art. 362 alin. 1 lit. a) cu referire la art. 385^9 alin. 1 pct. 18 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Valentin Nedelcu în Dosarul nr. 30.785/3/2005 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 17 ianuarie 2012.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
