Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 23 din 12 mai 2008 privind examinarea recursului in interesul legii, cu privire la aplicarea dispozitiilor art. 40 si 41 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale si a altor drepturi ale functionarilor publici pe anul 2005, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 76/2005 , ale art. 42 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale si a altor drepturi ale functionarilor publici pentru anul 2006, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 417/2006 , si ale art. 41 din Ordonanta Guvernului nr. 6/2007 privind unele masuri de reglementare a drepturilor salariale si a altor drepturi ale functionarilor publici pana la intrarea in vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare si alte drepturi ale functionarilor publici, precum si cresterile salariale care se acorda functionarilor publici in anul 2007, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 232/2007 , referitor la posibilitatea functionarilor publici din cadrul instantelor si parchetelor de a beneficia, incepand cu data de 1 ianuarie 2005, de anumite drepturi banesti reglementate de legislatia specifica personalului auxiliar de specialitate
EMITENT: INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE - SECTIILE UNITE - PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 895 din 30 decembrie 2008
Dosar nr. 6/2008
Sub preşedinţia domnului profesor universitar dr. Nicolae Popa, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, s-au întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la aplicarea dispoziţiilor <>art. 40 şi 41 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici pe anul 2005, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 76/2005 , ale <>art. 42 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici pentru anul 2006, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 417/2006 , şi ale <>art. 41 din Ordonanţa Guvernului nr. 6/2007 privind unele mãsuri de reglementare a drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici pânã la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare şi alte drepturi ale funcţionarilor publici, precum şi creşterile salariale care se acordã funcţionarilor publici în anul 2007, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 232/2007 , referitor la posibilitatea funcţionarilor publici din cadrul instanţelor şi parchetelor de a beneficia, începând cu data de 1 ianuarie 2005, de anumite drepturi bãneşti reglementate de legislaţia specificã personalului auxiliar de specialitate.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor <>art. 34 din Legea nr. 304/2004 , republicatã, fiind prezenţi 88 de judecãtori din totalul de 115 aflaţi în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Antoaneta Florea.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia în sensul de a se stabili cã funcţionarii publici din cadrul instanţelor şi parchetelor nu beneficiazã de drepturile bãneşti reglementate de legislaţia specificã personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor şi al parchetelor de pe lângã acestea.
SECŢIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul legii, constatã urmãtoarele:
Prin recursul în interesul legii nr. 4.214/c/814/2007 din 26 februarie 2008, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, se învedereazã cã în practica judiciarã nu existã un punct de vedere unitar cu privire la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor <>art. 40 şi 41 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici pe anul 2005, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 76/2005 , ale <>art. 42 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici pentru anul 2006, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 417/2006 , şi ale <>art. 41 din Ordonanţa Guvernului nr. 6/2007 privind unele mãsuri de reglementare a drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici pânã la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare şi alte drepturi ale funcţionarilor publici, precum şi creşterile salariale care se acordã funcţionarilor publici, în anul 2007, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 232/2007 , referitor la posibilitatea funcţionarilor publici din cadrul instanţelor şi parchetelor de a beneficia, începând cu data de 1 ianuarie 2005, de anumite drepturi bãneşti reglementate de legislaţia specificã personalului auxiliar de specialitate.
În acest sens se precizeazã:
I. Unele instanţe de judecatã au considerat cã, în aplicarea prevederilor <>art. 40 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 92/2004 , funcţionarii publici sunt îndreptãţiţi sã beneficieze de sporurile sau de alte drepturi salariale prevãzute de legislaţia specificã autoritãţii sau instituţiei publice în care îşi desfãşoarã activitatea.
Totodatã, s-a apreciat cã acest text de lege are caracter obligatoriu şi vine în completarea drepturilor generale stabilite pentru toate categoriile de funcţionari publici, în considerarea unui tratament nediscriminatoriu, în condiţiile aceluiaşi loc de muncã.
II. Potrivit altei practici, acţiunile reclamanţilor - funcţionari publici au fost admise numai în parte, fiindu-le acordate doar acele sporuri sau drepturi bãneşti care sunt prevãzute exclusiv de legislaţia care reglementeazã salarizarea personalului auxiliar din instanţe şi parchete şi care nu se regãsesc în legislaţia specificã funcţionarilor publici.
În motivarea acestui punct de vedere s-a considerat cã, în cazul în care legislaţia care reglementeazã drepturile salariale ale funcţionarilor publici prevede sporuri sau drepturi care au acelaşi conţinut cu cele prevãzute de legislaţia specificã autoritãţii sau instituţiei publice în care îşi desfãşoarã activitatea, acestea nu se vor putea acorda decât o singurã datã, respectiv în temeiul legislaţiei care reglementeazã drepturile salariale ale funcţionarilor publici, şi nu în temeiul legislaţiei specifice autoritãţii publice în care îşi desfãşoarã activitatea, deoarece în caz contrar s-ar realiza o discriminare pozitivã, în sensul cã funcţionarilor publici le-ar fi acordate mai multe drepturi decât personalului auxiliar care funcţioneazã în cadrul acelei autoritãţi, ceea ce este inadmisibil.
III. În fine, alte instanţe au respins acţiunile reclamanţilor funcţionari publici din cadrul instanţelor şi parchetelor, iar în motivare s-a argumentat cã, începând cu anul 2005, drepturile salariale cuvenite funcţionarilor publici au fost reglementate de <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 92/2004 , aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 76/2005 .
Aceste din urmã instanţe au interpretat şi au aplicat corect dispoziţiile legii.
În cadrul instanţelor judecãtoreşti şi al parchetelor de pe lângã acestea funcţioneazã, de regulã, magistraţi, personal auxiliar de specialitate, funcţionari publici şi personal contractual (care desfãşoarã activitãţi administrative, de gospodãrire, întreţinere-reparaţii şi de deservire).
Potrivit <>art. 31 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, republicatã: "(1) Pentru activitatea desfãşuratã funcţionarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a) salariul de bazã;
b) sporul pentru vechime în muncã;
c) suplimentul postului;
d) suplimentul corespunzãtor treptei de salarizare.
(2) Funcţionarii publici beneficiazã de prime şi de alte drepturi salariale, în condiţiile legii.
(3) Salarizarea funcţionarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcţionarii publici."
Aceastã dispoziţie legalã consacrã, deci, principiul sistemului unitar de salarizare pentru funcţionarii publici, indiferent de autoritatea, instituţia publicã sau unitatea bugetarã în care îşi desfãşoarã activitatea.
În aceste condiţii, funcţionarii publici din cadrul instanţelor judecãtoreşti şi al parchetelor de pe lângã acestea nu pot fi salarizaţi diferit de funcţionarii publici din celelalte autoritãţi şi instituţii bugetare.
Prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 245/2000 privind stabilirea sistemului unitar de salarizare a funcţionarilor publici, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 640 din 8 decembrie 2000, s-a stabilit un sistem de salarizare pentru funcţionarii publici, inclusiv pentru funcţionarii publici care aveau statute proprii, aprobate prin legi speciale, în mãsura în care acestea nu dispuneau altfel.
S-a urmãrit crearea unui sistem unitar de salarizare aplicabil tuturor funcţionarilor publici, necesitatea restrângerii costurilor administraţiei publice, crearea unei ierarhii a sistemului de salarizare, pe categorii, clase şi grade, şi stabilirea unui raport just între partea fixã şi partea variabilã a salariului, care sã ţinã seama de activitatea depusã şi de importanţa ei.
Pentru activitatea depusã funcţionarii publici aveau dreptul la salariu care se compunea dintr-o parte fixã, reprezentând salariul de bazã pe categorii, clase şi grade profesionale, şi o parte variabilã, compusã din sporuri şi indemnizaţii la salariul de bazã.
De asemenea, funcţionarii publici beneficiau de premii, recompense, stimulente şi alte drepturi menţionate la cap. IV şi V ale actului normativ respectiv.
<>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 245/2000 a fost însã abrogatã prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 33/2001 privind unele mãsuri referitoare la salarizarea funcţionarilor publici şi a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum şi a personalului din organele autoritãţii judecãtoreşti, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 386/2001 , şi apoi respinsã prin <>Legea nr. 725/2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 794 din 13 decembrie 2001.
Prin <>art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 33/2001 s-a prevãzut cã salariul de bazã şi celelalte drepturi salariale ale funcţionarilor publici se stabilesc, în continuare, potrivit prevederilor <>Legii nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariului de bazã în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoane care ocupã funcţii de demnitate publicã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, ale <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bazã pentru personalul contractual din sistemul bugetar, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi, dupã caz, ale altor acte normative în vigoare, aplicabile în sistemul bugetar.
Drepturile de naturã salarialã ale funcţionarilor publici au fost ulterior reglementate prin mai multe acte normative, cum ar fi: <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 192/2002 privind reglementarea drepturilor de naturã salarialã ale funcţionarilor publici, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 228/2003 , <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 123/2003 privind creşterile salariale ce se vor acorda personalului din sectorul bugetar, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 164/2004 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 10/2004 privind Statutul personalului vamal, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 243/2004 , <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 82/2004 privind unele mãsuri în domeniul funcţiei publice, aprobatã prin <>Legea nr. 9/2005 , <>Legea nr. 161/2003 privind unele mãsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnitãţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificãrile şi completãrile ulterioare etc.
De asemenea, au fost adoptate o serie de ordonanţe ale Guvernului referitoare la creşteri salariale pentru funcţionarii publici din diverse domenii de activitate.
Începând cu anul 2005, salarizarea funcţionarilor publici s-a fãcut potrivit prevederilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 92/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.091 din 23 noiembrie 2004, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 76/2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 18 aprilie 2005.
Conform art. 1 alin. (2) din acest act normativ, adoptarea sistemului de salarizare a funcţionarilor publici a avut în vedere crearea premiselor pentru implementarea din anul 2006 a sistemului unitar de salarizare a funcţionarilor publici, crearea unei ierarhizãri a sistemului de salarizare pe categorii, clase, grade profesionale şi salarizarea în raport cu activitatea depusã, cu importanţa şi complexitatea atribuţiilor şi responsabilitãţilor prevãzute în fişa postului.
Sistemul de salarizare cuprindea salariile de bazã, sporurile, premiile, stimulentele şi alte drepturi.
Salariile de bazã au fost stabilite în funcţie de nivelul studiilor necesare exercitãrii funcţiei publice şi în raport cu categoria şi, dupã caz, cu gradul profesional al funcţiei publice, precum şi în raport cu nivelul la care se presta activitatea, respectiv la nivel central sau local, pentru fiecare grad profesional al funcţiei publice de execuţie existând 3 trepte de salarizare.
Funcţionarii publici beneficiau de: indemnizaţii de conducere, salarii de merit, spor de vechime în muncã, spor pentru activitatea desfãşuratã în timpul nopţii, spor pentru orele prestate peste durata normalã a timpului de lucru, spor pentru titlul ştiinţific de doctor, dacã îşi desfãşurau activitatea în domeniul pentru care aveau titlul ştiinţific respectiv, premii lunare şi un premiu anual, stimulente pentru activitatea de confiscare, valorificare de bunuri şi încasarea de penalitãţi, un concediu de odihnã plãtit în raport cu vechimea în muncã, concedii plãtite în cazul unor evenimente familiale deosebite, indemnizaţii de delegare şi detaşare, indemnizaţii de instalare, concedii de studii etc. Totodatã, unii funcţionari publici beneficiau de un spor de confidenţialitate pentru activitatea prestatã în cadrul unor anumite instituţii ale administraţiei publice centrale.
Potrivit <>art. 40 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 92/2004 , funcţionarii publici beneficiau de sporurile sau de alte drepturi salariale prevãzute de legislaţia specificã autoritãţii sau instituţiei publice în care îşi desfãşoarã activitatea.
Aceste dispoziţii au fost preluate de <>art. 42 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2006 , aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 417/2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 951 din 24 noiembrie 2006, precum şi de <>art. 41 din Ordonanţa Guvernului nr. 6/2007 , aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 232/2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 474 din 16 iulie 2007.
Începând cu anul 2006, funcţionarii publici au beneficiat, în plus faţã de drepturile salariale prevãzute în <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 92/2004 , de sporuri pentru condiţii vãtãmãtoare şi sporuri pentru condiţii periculoase de muncã, iar cei din cadrul Oficiului pentru Migraţia Forţei de Muncã, care participã la selecţia şi recrutarea forţei de muncã pentru lucrul în strãinãtate, de un spor de pânã la 5% din salariul de bazã.
În ceea ce priveşte salarizarea personalului puterii judecãtoreşti, aceasta a fost stabilitã iniţial prin <>Legea nr. 52/1991 cu privire la salarizarea personalului din organele judecãtoreşti.
Dispoziţii referitoare la salarizarea acestui personal se gãseau şi în <>Legea nr. 56/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecãtorilor Curţii Supreme de Justiţie, ale magistraţilor asistenţi şi ale celorlalte categorii de personal, modificatã şi completatã prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 55/1997 , aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 126/2000 .
Un nou sistem de salarizare pentru autoritatea judecãtoreascã s-a stabilit prin <>Legea nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autoritãţii judecãtoreşti, modificatã şi completatã prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 83/2000 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 1 septembrie 2000, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 339/2001 .
Acest act normativ avea mai multe capitole, el reglementând şi salarizarea personalului din laboratoarele de expertizã criminalisticã, a personalului Institutului Naţional al Magistraturii, personalului din serviciile de reintegrare socialã şi supraveghere, precum şi a personalului din Direcţia Generalã a Penitenciarelor, din unitãţile subordonate acesteia, din Serviciul Independent de Protecţie şi Anticorupţie, din Direcţia medicalã şi unitãţile sanitare subordonate, precum şi a personalului din Ministerul Justiţiei care coordona şi controla aceste instituţii.
Capitolul I al legii avea mai multe secţiuni, una reglementând salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor, iar alta salarizarea personalului auxiliar de specialitate şi a altor categorii de personal, drepturile salariale, precum şi alte drepturi comune întregului personal fiind prevãzute în cap. V al actului normativ respectiv.
Începând cu anul 2003, salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor au fost stabilite prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 347/2003 , personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor judecãtoreşti şi parchetelor de pe lângã acestea continuând sã fie salarizat conform <>Legii nr. 50/1996 şi <>Legii nr. 56/1996 .
Prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecãtorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 45/2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 169 din 9 martie 2007, s-au reglementat salarizarea şi alte drepturi ale membrilor Consiliului Superior al Magistraturii, ale judecãtorilor de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de la curţile de apel, tribunale şi judecãtorii, ale procurorilor de la parchetele de pe lângã aceste instanţe, ale magistraţilor asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ale personalului de specialitate juridicã asimilat judecãtorilor şi procurorilor, potrivit <>Legii nr. 303/2004 privind statutul judecãtorilor şi procurorilor, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, precum şi salarizarea şi unele drepturi ale asistenţilor judiciari.
Potrivit art. 2 din acest act normativ, salarizarea şi celelalte drepturi ale judecãtorilor, ale procurorilor, ale personalului asimilat acestora şi ale magistraţilor asistenţi se stabilesc ţinându-se seama de locul şi rolul justiţiei în statul de drept, de rãspunderea, complexitatea şi riscurile funcţiei, de incompatibilitãţile şi interdicţiile prevãzute de lege pentru aceste categorii de personal.
Potrivit <>art. 59 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecãtoreşti şi al parchetelor de pe lângã acestea, stabilirea drepturilor şi îndatoririlor personalului auxiliar se face ţinându-se seama de locul şi rolul acestuia în desfãşurarea activitãţii de justiţie, de rãspunderea şi complexitatea fiecãrei funcţii, de interdicţiile şi incompatibilitãţile prevãzute de lege pentru persoanele care sunt încadrate în instituţiile publice.
De asemenea, conform art. 60 din acelaşi act normativ: "(1) Pentru activitatea desfãşuratã personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecãtoreşti şi al parchetelor de pe lângã acestea are dreptul la o salarizare stabilitã în raport cu nivelul instanţei sau parchetului, cu funcţia deţinutã, cu vechimea în muncã şi în specialitate, precum şi cu alte criterii prevãzute de lege."
(2) Abrogat
"(3) Personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecãtoreşti şi al parchetelor de pe lângã acestea beneficiazã de salarii de bazã, spor de vechime, prime şi de alte drepturi salariale, în condiţiile legii.
(4) Salarizarea personalului auxiliar de specialitate, a funcţionarilor publici şi a personalului contractual din cadrul instanţelor judecãtoreşti, parchetelor de pe lângã acestea, precum şi din cadrul Ministerului Justiţiei, Institutului Naţional al Magistraturii şi Şcolii Naţionale de Grefieri se stabileşte prin lege specialã.
(5) Pânã la intrarea în vigoare a legii speciale de salarizare, rãmân aplicabile în continuare dispoziţiile legale referitoare la salarizarea personalului prevãzut la alin. (4)."
Începând cu anul 2007, salarizarea personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor judecãtoreşti şi al parchetelor de pe lângã acestea a fost stabilitã prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 8/2007 , aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 247/2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 485 din 19 iulie 2007.
Aceastã ordonanţã reglementeazã salarizarea şi alte drepturi ale personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor judecãtoreşti şi al parchetelor de pe lângã acestea, astfel cum este definit la <>art. 3 din Legea nr. 567/2004 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, respectiv grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentarişti, grefieri arhivari, grefieri registratori, grefieri informaticieni, agenţi procedurali, aprozi şi şoferi.
În ceea ce priveşte salarizarea personalului contractual al instanţelor judecãtoreşti şi al parchetelor de pe lângã acestea ea este reglementatã de actele normative privind sistemul de stabilire a salariilor de bazã din sectorul bugetar.
Se observã, deci, voinţa legiuitorului de a stabili în cadrul puterii judecãtoreşti sisteme de salarizare pe categorii de personal, unul pentru magistraţi şi altul pentru personalul auxiliar de specialitate, funcţionarii publici şi personalul contractual fiind retribuit în baza unor acte normative care se aplicã, în general, în toate domeniile de activitate unde este încadrat un astfel de personal.
Totodatã, chiar dacã pânã în prezent nu a fost adoptatã o lege a sistemului unitar de salarizare a funcţionarilor publici, este evidentã intenţia legiuitorului de a salariza dupã aceleaşi criterii aceastã categorie de personal, indiferent de autoritatea, instituţia publicã sau unitatea bugetarã în care îşi desfãşoarã activitatea.
Pentru ca sporurile sau alte drepturi salariale sã fie specifice unei autoritãţi sau instituţii publice, trebuie ca aceste drepturi sã fie acordate numai personalului autoritãţii respective şi de ele sã beneficieze întregul personal.
Drept urmare, actele normative care reglementeazã salarizarea doar a unei anumite categorii de personal, cum ar fi magistraţii sau personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecãtoreşti şi parchetelor de pe lângã acestea, nu îndeplinesc cerinţa de a constitui o "legislaţie specificã autoritãţii sau instituţiei publice" în care funcţionarii publici îşi desfãşoarã activitatea.
Aceste acte normative fiind de strictã interpretare, dispoziţiile lor sunt aplicabile numai categoriei de personal la care se referã şi nu întregului personal, astfel încât, în lipsa unei prevederi exprese, nu pot fi extinse şi la alte categorii de personal din cadrul autoritãţii sau instituţiei publice.
Pe de altã parte, marea majoritate a sporurilor şi altor drepturi salariale acordate magistraţilor sau personalului auxiliar de specialitate sunt prevãzute şi de legislaţia care reglementeazã salarizarea funcţionarilor publici, astfel încât ele nu mai pot fi acordate încã o datã acestei categorii de personal sau în procentele din salariul de bazã specificate pentru magistraţi ori personalul auxiliar.
Este de necontestat faptul cã atribuţiile, condiţiile de încadrare şi specificul muncii personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecãtoreşti şi parchetelor sunt total diferite de cele ale funcţionarilor publici, astfel încât aceştia din urmã nu pot beneficia de aceleaşi sporuri sau drepturi salariale acordate în mod expres de lege numai unei anumite categorii de personal a puterii judecãtoreşti.
Ca atare, prin <>art. 40 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 92/2004 , aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 76/2005 , <>art. 42 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2006 , aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 417/2006 , şi <>art. 41 din Ordonanţa Guvernului nr. 6/2007 , aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 232/2007 , legiuitorul nu a înţeles sã completeze salarizarea funcţionarilor publici cu drepturile salariale prevãzute de lege pentru o anumitã categorie de personal din sistemul judiciar.
În consecinţã, în baza dispoziţiilor <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, şi ale art. 329 alin. 2 şi 3 din Codul de procedurã civilã, urmeazã a se admite recursul în interesul legii şi a se stabili cã dispoziţiile legale menţionate mai sus se interpreteazã în sensul cã funcţionarii publici din cadrul instanţelor judecãtoreşti şi al parchetelor de pe lângã acestea nu beneficiazã de drepturile bãneşti reglementate de legislaţia specificã personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor şi al parchetelor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
În numele legii
DECID:
Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Dispoziţiile <>art. 40 şi 41 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici pe anul 2005, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 76/2005 , ale <>art. 42 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici pentru anul 2006, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 417/2006 , şi ale <>art. 41 din Ordonanţa Guvernului nr. 6/2007 privind unele mãsuri de reglementare a drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici pânã la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare şi alte drepturi ale funcţionarilor publici, precum şi creşterile salariale care se acordã funcţionarilor publici în anul 2007, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 232/2007 , se interpreteazã în sensul cã:
Funcţionarii publici din cadrul instanţelor şi parchetelor nu beneficiazã de drepturile bãneşti reglementate de legislaţia specificã personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor şi al parchetelor de pe lângã acestea.
Obligatorie, potrivit art. 329 alin. 3 din Codul de procedurã civilã.
Pronunţatã în şedinţã publicã astãzi, 12 mai 2008.
PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Prim-magistrat-asistent,
Victoria Maftei
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
