Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Vasile Gionea - preşedinte
Viorel Mihai Ciobanu - judecãtor
Ion Filipescu - judecãtor
Ioan Muraru - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Raul Petrescu - procuror
Constantin Burada - magistrat-asistent
Pe rol soluţionarea recursului declarat de Dragan Ovidiu impotriva <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 41 din 4 mai 1994 .
La apelul nominal a rãspuns recurentul, asistat de avocatul Safta Eugen Romano. Celelalte pãrţi, cu care procedura de citare a fost legal îndeplinitã, au lipsit.
Cauza fiind în stare de judecata, preşedintele completului acorda cuvintul pãrţilor.
Dragan Ovidiu, prin avocatul Safta Eugen Romano, solicita admiterea recursului şi modificarea deciziei atacate în sensul admiterii exceptiei. Recurentul susţine, în esenta, ca nici o prevedere din Decretul-lege nr. 61/1990 nu interzice înstrãinarea cãtre populaţie a locuinţelor din fondul locativ al statului, situaţie în care, fãrã temei legal, prima instanta a reţinut ca pot fi vîndute numai locuintele construite din fondurile statului. Ca atare, apreciazã ca dispoziţiile art. 19 alin. 1 din Legea nr. 85/1992, potrivit cãrora contractele încheiate cu încãlcarea dispoziţiilor Decretului-lege nr. 61/1990 sînt lovite de nulitatea absolutã, incalca principiul neretroactivitatii legii, consacrat în art. 15 alin. (2) din Constituţie, precum şi în art. 1 din Codul civil. Recurentul considera, de asemenea, ca nulitatea absolutã nu se prezuma, ci trebuie expres prevãzutã de lege, iar motivatia reţinutã în decizie, în sensul ca soluţionarea procesului depinde numai de aprecierea instanţei cu privire la nulitatea înstrãinãrii unei locuinţe ce nu intra sub incidenta Decretului-lege nr. 61/1990, este nejuridica şi contrazice considerentul prin care se retine ca astfel de înstrãinãri sînt lovite de nulitatea absolutã.
Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea recursului, sustinind ca problema ce se ridica în speta urmeazã a fi rezolvatã potrivit principiului tempus regit actum. Decretul-lege nr. 61/1990 prevede în art. 1 ca întreprinderile pentru vînzarea locuinţelor şi oficiile specializate pot vinde cãtre populaţie locuintele construite din fondurile statului, în condiţiile stabilite de decretul-lege respectiv. Rezulta deci, în raport cu aceste prevederi, ca înstrãinãrile fãcute cu încãlcarea acestor dispoziţii sînt lovite de nulitatea absolutã. Întrucît ulterior au apãrut legile nr. 15/1990 privind reorganizarea unitãţilor economice de stat ca regii autonome şi societãţi comerciale şi nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, a fost necesarã adoptarea Legii nr. 85/1992 care, prin art. 19 alin. 1, menţine nulitatea prevãzutã în Decretul-lege nr. 61/1990. În concluzie, apreciazã ca decizia instanţei de fond este temeinica şi legalã, iar recursul este nefondat.
Preşedintele completului declara închise dezbaterile în acest dosar.
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,
avînd în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:
Prin Decizia nr. 41 din 4 mai 1994, Curtea Constituţionalã a respins excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 19 din Legea nr. 85/1992, retinind, în esenta, ca sancţionarea cu nulitatea absolutã a instrainarilor de cãtre stat a locuinţelor ce nu au fost construite din fondurile proprii se întemeiazã pe insesi prevederile Decretului-lege nr. 61/1990, situaţie în care dispoziţiile art. 19 alin. 1 din Legea nr. 85/1992, care au preluat o nulitate anterioarã, nu retroactiveaza.
Examinînd decizia atacatã, motivele invocate de recurenti, art. 19 din Legea nr. 85/1992, prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, constata ca recursul nu este fondat.
Primul motiv de recurs, prin care se susţine ca nulitatea absolutã a vinzarii locuinţelor, altele decît cele care intra sub incidenta Decretului-lege nr. 61/1990, nu rezulta din reglementãrile legale privind vînzarea de locuinţe proprietatea statului, nu este întemeiat.
Conform art. 43 din Legea nr. 4/1973, vinzarile de locuinţe din fondul locativ de stat se pot face numai din locuintele aflate pe lista aprobatã de Guvern. Decretul-lege nr. 61/1990 constituind o reglementare specialã a derogat de la prevederile art. 43 din Legea nr. 4/1973. Din aceasta cauza constituind o excepţie, reglementarea prevãzutã de Decretul-lege nr. 61/1990 este de stricta interpretare, tuturor celorlalte locuinţe, fiindu-le aplicabile dispoziţiile art. 43 din Legea nr. 4/1973. Întrucît prevederile acestui text de lege sînt imperative, încãlcarea lor, în mod necesar, atrage nulitatea absolutã a actului respectiv. Aceasta consecinta nu este condiţionatã neapãrat de prevederea expresã a nulitãţii, întrucît ea rezulta din insesi exigenţele juridice ale regimului normei imperative. Pe de alta parte, cerinta prevãzutã de art. 43 din Legea nr. 4/1973 nu poate fi suplinita prin aprobarea prefectului, asa cum se susţine de recurent, întrucît, potrivit art. 122 alin. (2) din Constituţie, deşi acesta este reprezentantul Guvernului pe plan local, el nu se poate substitui Guvernului în exercitarea atribuţiilor constituţionale şi legale instituite în sarcina acestuia, nici o norma legalã neacordindu-i asemenea împuterniciri.
Fata de cele arãtate, rezulta ca art. 19 alin. 1 din Legea nr. 85/1992 menţine în fond nulitatea existenta anterior, astfel încît textul nu are caracter retroactiv.
Ultima critica formulatã de recurent, de asemenea, nu poate fi reţinutã, deoarece, potrivit art. 145 alin. (2) din Constituţie, deciziile Curţii Constituţionale sînt obligatorii, astfel încît, în speta, instanta de fond este ţinuta numai de respectarea interpretãrii date cu privire la constituţionalitatea art. 19 din Legea nr. 85/1992. Desigur, alte aspecte decît cele privind constituţionalitatea acestui articol sînt de competenta exclusiva a aprecierii judecãtorului a quo.
Pentru considerentele menţionate, avînd în vedere şi prevederile art. 144 lit. c) şi art. 145 alin. (2) din Constituţie, ale art. 1, art. 3, art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi ale art. 25 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Dragan Ovidiu impotriva <>Deciziei nr. 41 din 4 mai 1994 a Curţii Constituţionale.
Definitiva.
Pronunţatã în şedinţa publica din 1 martie 1995.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. dr. VASILE GIONEA
Magistrat-asistent,
Constantin Burada
-----------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
