Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 229 din 3 iunie 2003  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor   art. 127 alin. (1) si (2) din Ordonanta Guvernului nr. 61/2002 privind colectarea creantelor bugetare, aprobata cu modificari si completari prin   Legea nr. 79/2003     Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 229 din 3 iunie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 127 alin. (1) si (2) din Ordonanta Guvernului nr. 61/2002 privind colectarea creantelor bugetare, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 79/2003

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 454 din 26 iunie 2003
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Aurelia Popa - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent şef

Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 127 alin. (1) şi (2) din Ordonanta Guvernului nr. 61/2002 privind colectarea creanţelor bugetare, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 79/2003 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Integral Construct" - S.R.L. din Baia Mare în Dosarul nr. 248/2003.
La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca fiind neîntemeiatã, deoarece prevederile legale a cãror constitutionalitate este criticata nu contravin principiului egalitãţii în fata legii, întrucât art. 16 din Constituţie are în vedere egalitatea cetãţenilor în fata legii, nu egalitatea între persoanele fizice şi persoanele juridice. În ceea ce priveşte invocarea încãlcãrii art. 21 din Constituţie, se considera ca finalitatea principiului constituţional al accesului liber la justiţie consta în prevenirea, în acest caz, a exercitãrii abuzive de cãtre debitori a drepturilor de care beneficiazã în cadrul procedurilor de executare silitã.

CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 5 februarie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 248/2003, Judecãtoria Baia Mare a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 127 alin. (1) şi (2) din Ordonanta Guvernului nr. 61/2002 privind colectarea creanţelor bugetare. Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Integral Construct" - S.R.L. din Baia Mare într-o cauza civilã privind soluţionarea unei contestaţii la executare.
În motivarea exceptiei se susţine ca dispoziţiile de lege criticate contravin art. 16 şi 21 din Constituţie, precum şi art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. În esenta, în motivare se arata ca prin condiţionarea înregistrãrii cererii prin care s-ar contesta executarea silitã de depunerea prealabilã a unei cauţiuni egale cu 20% din cuantumul sumei urmãrite, textul a cãrui neconstituţionalitate se invoca restrânge în mod nejustificat dreptul contestatoarei de a se adresa justiţiei. Se arata, de asemenea, ca prin art. 16 din Constituţie se instituie egalitatea în drepturi a tuturor cetãţenilor în fata legii, egalitate care nu trebuie privitã doar în mod abstract, ci în mod concret, ca prezenta în fata justiţiei şi care priveşte atât persoanele fizice, cat şi persoanele juridice.
Judecãtoria Baia Mare considera ca excepţia de neconstituţionalitate este intemeiata, deoarece dispoziţiile <>art. 127 alin. (1) şi (2) din Ordonanta Guvernului nr. 61/2002 ingradesc accesul liber la justiţie, asa cum este prevãzut de art. 21 din Constituţie. Se arata ca, deşi obligativitatea stabilirii unei cauţiuni şi a limitei minime a cuantumului acesteia în vederea suspendãrii executãrii silite impiedica tendintele debitorilor creanţelor bugetare de tergiversare a executãrii silite, totuşi aceasta condiţie constituie o ingradire a accesului la justiţie, respectiv la realizarea controlului judecãtoresc al unor asemenea acte efectuate cu încãlcarea dispoziţiilor legale în materie.
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece mãsura dispusã prin <>art. 127 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 61/2002 nu aduce atingere principiului egalitãţii în drepturi a cetãţenilor, care se referã la egalitatea în drepturi a acestora în raport cu prevederile legii, iar nu la faptul ca toţi ar beneficia de aceleaşi drepturi. În continuare, Guvernul apreciazã ca depunerea cauţiunii este necesarã numai în cazul persoanelor juridice, atât datoritã numãrului sporit de cauze executionale în care acestea sunt implicate, cat şi din motive de natura economicã. În opinia Guvernului, prin instituirea acestei cauţiuni nu se poate afirma ca este obstructionat accesul liber la justiţie, întrucât s-a avut în vedere tendinta spre abuzul de drept care se manifesta în procedurile de executare silitã, care conduce la tergiversare şi la întârzierea realizãrii drepturilor stabilite în baza unor titluri, în dãuna intereselor creditorilor.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 127 alin. (1) şi (2) din Ordonanta Guvernului nr. 61/2002 privind colectarea creanţelor bugetare, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 79/2003 , prevederi al cãror conţinut este urmãtorul:
- Art. 127 alin. (1) şi alin. (2): "(1) Contestaţia la executare se face cu condiţia depunerii numai de cãtre persoanele juridice a unei cauţiuni egale cu 20% din cuantumul sumei datorate, la unitatea teritorialã a trezoreriei statului.
(2) Dovada privind plata cauţiunii prevãzute la alin. (1) va însoţi în mod obligatoriu contestaţia debitorului, fãrã de care aceasta nu va putea fi înregistratã."
În opinia autorului exceptiei, aceste prevederi contravin art. 16 şi 21 din Constituţie, prevederi potrivit cãrora:
- Art. 16: "(1) Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.
(3) Funcţiile şi demnitãţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate de persoanele care au numai cetãţenia romana şi domiciliul în ţara." ;
- Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept."
De asemenea, mai invoca şi încãlcarea prevederilor art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, potrivit cãrora: "Orice persoana are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de cãtre o instanta independenta şi impartiala, instituitã de lege, care va hotãrî fie asupra încãlcãrii drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricãrei acuzatii în materie penalã îndreptate impotriva sa. Hotãrârea trebuie sa fie pronunţatã în mod public, dar accesul în sala de şedinţa poate fi interzis presei şi publicului pe intreaga durata a procesului sau a unei pãrţi a acestuia în interesul moralitãţii, al ordinii publice ori al securitãţii naţionale într-o societate democratica, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a pãrţilor la proces o impun, sau în mãsura consideratã absolut necesarã de cãtre instanta atunci când, în împrejurãri speciale, publicitatea ar fi de natura sa aducã atingere intereselor justiţiei."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea Constituţionalã retine ca, în esenta, prin aceasta se susţine ca <>art. 127 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 61/2002 , potrivit cãruia numai persoanele juridice care fac contestaţii la executare sunt obligate sa depunã o cauţiune egala cu 20% din cuantumul sumei, incalca prevederile art. 16 şi 21 din Constituţie, precum şi art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Prevederile art. 16 din Constituţie, care consacra "Egalitatea în drepturi", se referã la cetãţeni, instituind egalitatea acestora în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri. În jurisprudenta constanta a Curţii Constituţionale, de exemplu, prin Decizia nr. 102 din 31 octombrie 1995, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 287 din 11 decembrie 1995, s-a statuat ca textul constituţional al art. 16 alin. (1) ar fi aplicabil, în cazul persoanelor colective fata de care s-a promovat un tratament juridic diferenţiat, numai dacã prin aceasta regimul juridic diferit s-ar rasfrange asupra cetãţenilor, implicând inegalitatea lor în fata legii şi a autoritãţilor publice. Asa fiind, dispoziţiile art. 16 din Constituţie nu sunt incidente în cauza.
În ceea ce priveşte critica potrivit cãreia dispoziţiile de lege ce fac obiectul exceptiei de neconstituţionalitate ingradesc accesul liber la justiţie, Curtea observa ca depunerea cauţiunii stabilite prin <>art. 127 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 61/2002 are rolul de a frana acţiunile dilatorii ale persoanelor juridice în cadrul procedurii de executare silitã, fãrã ca prin aceasta sa fie incalcate prevederile art. 21 din Constituţie. Cu privire la constituţionalitatea instituirii unei cauţiuni, ca o condiţie a sesizãrii instanţelor judecãtoreşti, Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat, de exemplu, prin Decizia nr. 236 din 5 iulie 2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 739 din 20 noiembrie 2001, respingandu-se susţinerile privind încãlcarea dreptului de acces la justiţie. Prin aceasta decizie s-a statuat ca accesul liber la justiţie semnifica faptul ca orice persoana poate sesiza instanţele judecãtoreşti în cazul în care considera ca drepturile, libertãţile sau interesele sale legitime au fost incalcate, iar nu faptul ca acest acces nu poate fi supus nici unei conditionari, precum şi ca "aceasta modalitate de reglementare, care reprezintã o opţiune a legiuitorului, este în conformitate cu dispoziţiile constituţionale privind competenta şi procedura în fata instanţelor judecãtoreşti şi exercitarea cu buna-credinţa a drepturilor subiective. Astfel, potrivit art. 125 alin. (3) din Constituţie, "Competenta şi procedura de judecata sunt stabilite de lege", iar conform art. 54, "Cetãţenii romani, cetãţenii strãini şi apatrizii trebuie sa-şi exercite drepturile şi libertãţile constituţionale cu buna-credinţa, fãrã sa încalce drepturile şi libertãţile celorlalţi".
Cele statuate prin decizia menţionatã îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauza, întrucât nu au intervenit elemente noi care sa justifice schimbarea acestei jurisprudente a Curţii Constituţionale.
Curtea urmeazã sa respingã şi critica privind încãlcarea prevederilor art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, întrucât autorul exceptiei nu formuleazã nici un motiv din care sa rezulte contrarietatea dintre textul de lege considerat ca fiind neconstitutional şi textul din convenţie.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al <>art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,

CURTEA
În numele legii
DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 127 alin. (1) şi (2) din Ordonanta Guvernului nr. 61/2002 privind colectarea creanţelor bugetare, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 79/2003 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Integral Construct" - S.R.L. din Baia Mare în Dosarul nr. 248/2003 al Judecãtoriei Baia Mare.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 3 iunie 2003.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent şef,
Gabriela Dragomirescu

-------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016