Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 229 din 10 septembrie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 27 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societatilor comerciale, aprobata prin Legea nr. 44/1998 si modificata prin Legea nr. 99/1999 privind unele masuri pentru accelerarea reformei economice
Nicolae Popa - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Gabriela Ghita - procuror Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 27 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societãţilor comerciale, aprobatã prin <>Legea nr. 44/1998 şi modificatã prin <>Legea nr. 99/1999 privind unele mãsuri pentru accelerarea reformei economice, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Romarta" - S.A. Bucureşti (în calitate de succesor universal al Societãţii Comerciale "Optimex" - S.A.) în Dosarul nr. 1.830/2001 al Curţii de Apel Bucureşti Secţia a VI-a comercialã. La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã. Se arata ca dispoziţiile <>art. 27 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 au mai fost supuse controlului de constitutionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 186/2001 Curtea Constituţionalã a statuat ca prevederile legale criticate nu contravin dispoziţiilor art. 41 şi de art. 135 alin. (1) şi (6) din Constituţie.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele: Prin Încheierea din 28 februarie 2002 Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 27 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societãţilor comerciale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Romarta" - S.A. Bucureşti (în calitate de succesor universal al Societãţii Comerciale "Optimex" - S.A.) în Dosarul nr. 1.830/2001. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca textul criticat prevede posibilitatea înstrãinãrii unui bun impotriva voinţei proprietarului, deşi, potrivit Constituţiei, singurul caz în care acest lucru este posibil este exproprierea pentru utilitate publica. Se considera de cãtre autorul exceptiei ca sunt astfel incalcate dispoziţiile art. 41 alin. (1) şi (3), precum şi ale art. 135 alin. (1) din Constituţie. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, "deoarece dispoziţiile <>art. 27 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societãţilor comerciale nu stabilesc o obligaţie în sarcina societãţilor comerciale la care statul este acţionar de a vinde activele cãtre cei care au efectuat investiţii, prevãzând doar posibilitatea acestora de a le vinde cãtre investitori", astfel ca nu se poate "retine ca au fost incalcate dispoziţiile art. 41 alin. (1) şi (3) şi ale art. 135 din Constituţia României". Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate. Preşedintele Camerei Deputaţilor considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, referindu-se şi la jurisprudenta Curţii Constituţionale. Guvernul considera, de asemenea, ca excepţia este neîntemeiatã. În fundamentarea acestui punct de vedere se arata ca textul criticat a mai fost supus controlului de constitutionalitate, Curtea Constituţionalã stabilind prin mai multe decizii ca acesta nu contravine dispoziţiilor art. 41 alin. (1) şi (2), precum şi ale art. 135 alin. (1) şi (6) din Constituţie. Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al preşedintelui Camerei Deputaţilor şi cel al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 27 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societãţilor comerciale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 din 29 decembrie 1997, aprobatã prin <>Legea nr. 44/1998 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 25 februarie 1998, şi modificatã prin <>Legea nr. 99/1999 privind unele mãsuri pentru accelerarea reformei economice, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 236 din 27 mai 1999, text care are urmãtorul cuprins: "(1) Societãţile comerciale şi regiile autonome, care au în derulare contracte de locatie de gestiune, de închiriere sau de asociere în participaţiune, pot vinde sau încheia contracte de leasing imobiliar cu clauza irevocabilã de vânzare, prin negociere directa cu locatarii sau asociaţii în situaţiile în care aceştia au efectuat investiţii în activele pe care le utilizeazã reprezentând mai mult de 15% din valoarea acestor active. În acest caz, din preţul de vânzare se scade valoarea investiţiilor pe baza de raport de evaluare acceptat de pãrţi. (2) Vânzarea se desfãşoarã cu acordul instituţiei publice implicate." Critica de neconstituţionalitate se bazeazã pe susţinerea potrivit cãreia textul în cauza contravine dispoziţiilor art. 41 alin. (1) şi (3), precum şi ale art. 135 alin. (1) din Constituţie, întrucât stabileşte înstrãinarea unui bun impotriva voinţei proprietarului sau. Textele constituţionale invocate au urmãtorul cuprins: - Art. 41 alin. (1) şi (3): "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege. [...] (3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauza de utilitate publica, stabilitã potrivit legii, cu dreapta şi prealabilã despãgubire."; - Art. 135 alin. (1): "Statul ocroteşte proprietatea." Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca textul de lege criticat a mai fost supus controlului de constitutionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 186 din 19 iunie 2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 570 din 12 septembrie 2001, s-a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 27 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 , aprobatã prin <>Legea nr. 44/1998 şi modificatã prin <>Legea nr. 99/1999 . Pentru a pronunţa aceasta soluţie Curtea, referindu-se şi la soluţia pronunţatã prin Decizia nr. 8 din 9 februarie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 15 aprilie 1999, a reţinut, în esenta, ca textul în cauza "reglementeazã un segment din procesul de privatizare, component esenţial al reformei economice şi inevitabil în creara unei adevãrate economii de piata". S-a mai reţinut ca "este firesc ca statul sa stabileascã prin acte normative situaţia partii sale din patrimoniu şi sa dea mandat în acest sens instituţiei care îl reprezintã, pentru apãrarea intereselor sociale şi economice generale, fãrã ca prin acestea sa se aducã atingere dreptului de proprietate al altor persoane". Curtea a reţinut, de asemenea, ca "utilizarea de cãtre legiuitor în conţinutul art. 27 a cuvantului <<pot>>, atunci când se referã la vânzarea unor active sau la încheierea contractelor de leasing imobiliar, creeazã o posibilitate, iar nu o obligaţie ferma, de natura sa aducã atingere prerogativelor dreptului de proprietate al societãţilor comerciale la care se referã textul". Întrucât în cauza de fata nu se invoca elemente noi, de natura sa conducã la reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, soluţia de respingere a exceptiei urmeazã a fi menţinutã de Curte.
Fata de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 12, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 27 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societãţilor comerciale, aprobatã prin <>Legea nr. 44/1998 şi modificatã prin <>Legea nr. 99/1999 privind unele mãsuri pentru accelerarea reformei economice, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Romarta" - S.A. Bucureşti (în calitate de succesor universal al Societãţii Comerciale "Optimex" - S.A.) în Dosarul nr. 1.830/2001 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 10 septembrie 2002.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent, Mihai Paul Cotta
───────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
