Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 228 din 13 martie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 12 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 283 din 27 aprilie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 12 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie invocatã de Societatea Comercialã "P.D. Gemma Com" - S.R.L. din Oraviţa în Dosarul nr. 5.285/115/2006 al Tribunalului Caraş-Severin.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publicã din 6 martie 2007 şi au fost consemnate în încheierea de la acea datã, iar, în urma deliberãrilor, Curtea a dispus amânarea pronunţãrii pentru data de 13 martie 2007.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 29 septembrie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 5.285/115/2006, Tribunalul Caraş-Severin a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 12 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor. Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "P.D. Gemma Com" - S.R.L. din Oraviţa într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unui recurs formulat împotriva unei sentinţe civile prin care s-a respins o contestaţie la executare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã textul de lege criticat contravine prevederilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) consacrate principiului neretroactivitãţii legii, art. 16 alin. (1) referitoare la principiul egalitãţii, art. 44 alin. (1) şi (2) teza întâi privind dreptul de proprietate şi ale art. 53 alin. (1) referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi. Astfel, se aratã cã, în mãsura în care sintagma "nu se mai sancţioneazã", cuprinsã în dispoziţiile de lege atacate, nu priveşte şi executarea sancţiunii, aceasta limitându-se strict şi textual numai la aplicarea acesteia de cãtre organul constatator, se creeazã o discriminare vãditã şi nejustificatã între "situaţia celui faţã de care a fost luatã mãsura sancţionãrii contravenţionale, sancţiunea nu a fost executatã, dar se pune în executare, iar ulterior fapta nu mai este consideratã contravenţie, şi situaţia celui care, deşi a comis aceeaşi faptã, la aceeaşi datã, nu a fost descoperit de organul constatator spre a fi sancţionat decât dupã ce fapta nu mai este consideratã contravenţie." În vechea reglementare în domeniu respectiv <>art. 12 alin. (1) din Legea nr. 32/1968 - o astfel de situaţie era reglementatã explicit, aşa cum este aceasta prevãzutã şi de dispoziţiile art. 12 din Codul penal, referitoare la retroactivitatea legii penale mai favorabile.
Tribunalul Caraş-Severin apreciazã cã dispoziţiile <>art. 12 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor nu încalcã prevederile constituţionale invocate.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens, aratã cã prevederile art. 12 alin. (1) din ordonanţa atacatã sunt în deplinã concordanţã cu art. 15 alin. (2) din Legea fundamentalã, referitor la neretroactivitatea legii, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile. De asemenea, textul de lege criticat nu instituie privilegii sau discriminãri între persoane aflate în situaţii identice, astfel cã nu se poate reţine contrarietatea acestuia faţã de art. 16 alin. (1) din Constituţie, şi nici nu conţine vreo dispoziţie prin care s-ar putea restrânge exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi, în condiţiile art. 53 din Legea fundamentalã. Totodatã, considerã cã dispoziţiile art. 44 din Constituţie nu au incidenţã în cauza de faţã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 12 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobatã prin <>Legea nr. 180/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002. Textul de lege criticat are urmãtorul conţinut: "(1)Dacã printr-un act normativ fapta nu mai este consideratã contravenţie, ea nu se mai sancţioneazã, chiar dacã a fost sãvârşitã înainte de data intrãrii în vigoare a noului act normativ."
În motivarea excepţiei, autorul acesteia susţine încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) consacrate principiului neretroactivitãţii legii, art. 16 alin. (1) referitoare la principiul egalitãţii, art. 44 alin. (1) şi (2) teza întâi privind dreptul de proprietate şi ale art. 53 alin. (1) referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea Constituţionalã constatã cã, în esenţã, autorul acesteia considerã cã dispoziţiile <>art. 12 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor sunt neconstituţionale în mãsura în care sintagma "nu se mai sancţioneazã" din cuprinsul textului nu include şi executarea sancţiunii şi se limiteazã strict şi textual numai la aplicarea acesteia de cãtre agentul constatator. Prin acest text se creeazã o discriminare vãditã şi nejustificatã între "situaţia celui faţã de care a fost luatã mãsura sancţionãrii contravenţionale, sancţiunea nu a fost executatã, dar se pune în executare, iar ulterior fapta nu mai este consideratã contravenţie şi situaţia celui care, deşi a comis aceeaşi faptã, la aceeaşi datã, nu a fost descoperit de organul constatator spre a fi sancţionat decât dupã ce fapta nu mai este consideratã contravenţie". În consecinţã, se apreciazã cã dispoziţiile acestui text contravin prevederilor art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 44 alin. (1) şi (2) teza întâi şi ale art. 53 alin. (1) din Constituţie.
În legãturã cu susţinerile autorului excepţiei se impune ca, în prealabil, sã fie fãcute unele precizãri.
În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţionalã a respins excepţiile de neconstituţionalitate având ca obiect dispoziţiile <>art. 12 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 , prin raportare la art. 15 alin. (2) din Constituţie. În considerentele deciziilor, Curtea a reţinut cã "între dispoziţia legalã criticatã şi textul constituţional invocat nu existã incompatibilitate. În realitate, autorul excepţiei nu ridicã o problemã de constituţionalitate, ci o problemã de aplicare a legii, de competenţa instanţei de judecatã, eventual de completare a acesteia, ceea ce depãşeşte competenţa Curţii Constituţionale, întrucât, potrivit dispoziţiilor <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , «Curtea Constituţionalã se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã, fãrã a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului»" (deciziile nr. 537/2004 şi nr. 456/2005).
Curtea Constituţionalã urmeazã sã îşi reconsidere jurisprudenţa şi sã constate cã dispoziţiile <>art. 12 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 contravin dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Legea fundamentalã în sensul celor ce se vor arãta în continuare.
Legiuitorul, ţinând seama de unele schimbãri intervenite în relaţiile sociale, precum şi de datele referitoare la fenomenul contravenţional, poate decide la un moment dat cã anumite fapte antisociale, care erau calificate şi sancţionate drept contravenţii, dar care prezintã un pericol social redus, sã fie scoase din domeniul contravenţional.
Potrivit textului de lege criticat, dacã printr-un act normativ fapta nu mai este consideratã contravenţie, ea nu se mai sancţioneazã, chiar dacã a fost sãvârşitã înainte de data intrãrii în vigoare a noului act normativ. Aceste prevederi au ca obiect dezincriminarea cu titlu general a faptelor sãvârşite şi produc efecte pentru viitor începând cu momentul intrãrii în vigoare a actului normativ nou şi, prin urmare, efectele care s-au produs sub imperiul actului normativ anterior înceteazã de la data apariţiei noului act normativ.
Aplicarea legii noi care nu mai prevede şi nu mai sancţioneazã contravenţional fapta trebuie analizatã prin raportare la momentul intrãrii în vigoare a acesteia şi la stadiul derulãrii cauzei. Totodatã, contravenţia, ca fapt antisocial, trebuie privitã atât sub aspectul sãvârşirii şi constatãrii acesteia, cât şi sub aspectul aplicãrii şi executãrii sancţiunii. Din acest punct de vedere sintagma "nu se mai sancţioneazã" trebuie înţeleasã în sensul cã, prin intrarea în vigoare a legii care nu mai prevede fapta drept contravenţie, sancţiunile contravenţionale nu se mai aplicã, iar în cazul celor aplicate, dar aflate în curs de executare la data intrãrii în vigoare a noii legi, sancţiunile nu se mai executã.
Efectele legii noi se aplicã tuturor sancţiunilor contravenţionale aplicate şi neexecutate pânã la data intrãrii sale în vigoare. A reduce aplicarea legii noi, care nu mai prevede şi nu mai sancţioneazã fapta, doar la situaţia neaplicãrii sancţiunii echivaleazã cu deturnarea intenţiei legiuitorului asupra efectelor pe care legea dezincriminatoare le are asupra sancţiunilor aplicate şi neexecutate pânã la data intrãrii în vigoare a noului act normativ, în sensul cã acestea nu se mai executã.
O sancţiune aplicatã în baza unei legi pentru o faptã dezincriminatã printr-un nou act normativ urmeazã sã nu mai fie executatã, chiar dacã procedura de executare a acesteia a început.
În concluzie, Curtea reţine cã prin textul de lege care formeazã obiectul excepţiei se creeazã discriminãri între persoanele care se gãsesc în aceeaşi situaţie de contravenienţi, ceea ce este contrar prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie. Diferenţierea de tratament juridic în cadrul aceleiaşi categorii de subiecte de drept este permisã numai dacã se justificã prin raţiuni obiective şi rezonabile. În cazul de faţã, însã, persoane aflate obiectiv în aceeaşi situaţie juridicã beneficiazã de tratament juridic diferit, în funcţie de anumite condiţii subiective şi aleatorii, ceea ce contrazice exigenţele principiului constituţional al egalitãţii în drepturi.
În ceea ce priveşte afirmaţia autorului excepţiei cã dispoziţiile <>art. 12 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 sunt neconstituţionale prin raportare la art. 15 alin. (2) din Legea fundamentalã, aceasta nu poate fi primitã, întrucât textul constituţional în redactarea actualã - datã în urma revizuirii Constituţiei - permite, alãturi de legea penalã, retroactivitatea şi în cazul legilor contravenţionale mai favorabile.
Textul constituţional al art. 15 nu este încãlcat atât timp cât dispoziţiile criticate fac referire la nesancţionarea faptelor ce nu mai sunt calificate drept contravenţie, fãrã a se face distincţie dacã aceastã nesancţionare priveşte aplicarea sau executarea sancţiunii. Or, dispoziţiile de lege atacate reafirmã, în cadrul <>Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, principiul constituţional al aplicãrii legii contravenţionale mai favorabile, pretins a fi încãlcat.
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate faţã de prevederile art. 44 alin. (1) şi (2) teza întâi din Constituţie, Curtea contatã cã acestea nu au incidenţã în cauzã.
Referitor la critica de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 12 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 faţã de art. 53 din Constituţie, Curtea constatã cã acestea nu conţin nicio dispoziţie care sã conducã la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi consacrate de Legea fundamentalã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (1) şi (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), al art. 29 şi al <>art. 31 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Admite excepţia de neconstituţionalitate şi constatã cã dispoziţiile <>art. 12 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor sunt neconstituţionale în mãsura în care prin sintagma "nu se mai sancţioneazã" prevãzutã în text se înţelege doar aplicarea sancţiunii contravenţionale, nu şi executarea acesteia. Excepţia a fost invocatã de Societatea Comercialã "P.D. Gemma Com" - S.R.L. din Oraviţa în Dosarul nr. 5.285/115/2006 al Tribunalului Caraş-Severin.
Definitivã şi general obligatorie.
Decizia se comunicã celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 13 martie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi
_________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
