Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 227 din 7 martie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 pct. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor in Romania
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 311 din 6 aprilie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Valentina Bãrbãţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 5 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, excepţie ridicatã de Ahmad Samer, Mohana Somia, Ahmad Durid, Ahmad Sara, Ahmad Rita, Chen Chongsheng, Ye Lifeng, He Tiaohong, Farfour Ali şi Zhou Tianfeng în dosarele nr. 6.492/RF/2005, nr. 2.904/RF/2005, nr. 6.056/RF/2005, nr. 5.667/RF/2005 şi nr. 7.119/RF/2005 ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã, asigurãri sociale, contencios administrativ şi fiscal, cauze înregistrate la Curtea Constituţionalã sub nr. 941D/2005, nr. 943D/2005, nr. 944D/2005, nr. 1.020D/2005 şi nr. 1.022D/2005.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publicã din data de 28 februarie 2006, când Curtea a dispus conexarea dosarelor nr. 943D/2005, nr. 944D/2005, nr. 1.020D/2005 şi nr. 1.022D/2005 la Dosarul nr. 941D/2005, care a fost primul înregistrat, şi amânarea pronunţãrii pentru data de 7 martie 2006, pentru motivele arãtate în încheierea de la acea datã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele:
Prin încheierile din 10 noiembrie 2005, 17 noiembrie 2005 şi 8 decembrie 2005, pronunţate în dosarele nr. 6.492/RF/2005, nr. 2.904/RF/2005, nr. 6.056/RF/2005, nr. 5.667/RF/2005 şi nr. 7.119/RF/2005, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã, asigurãri sociale, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1), art. 5 lit. b) şi <>art. 5 alin. (1) pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România. Excepţiile au fost ridicate de Ahmad Samer, Mohana Somia, Ahmad Durid, Ahmad Sara, Ahmad Rita, Chen Chongsheng, Ye Lifeng, He Tiaohong, Farfour Ali şi Zhou Tianfeng în cauze civile având ca obiect soluţionarea recursurilor introduse împotriva unor sentinţe prin care le-au fost respinse plângerile formulate împotriva hotãrârilor Oficiului Naţional pentru Refugiaţi de respingere a cererilor de acordare a statutului de refugiat.
În motivãrile excepţiilor de neconstituţionalitate având un conţinut similar se susţine cã textele de lege criticate sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 22 alin. (2), celor ale art. 3 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, precum şi jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului. Se considerã cã acestea nu îndeplinesc criteriul de calitate prevãzut de Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, nefiind suficient de accesibile şi precise încât sã înlãture orice risc de arbitrariu. Se aratã cã lipsa de claritate a textelor de lege criticate genereazã confuzii între principiile şi regulile de soluţionare a cererii de recunoaştere a statutului de refugiat şi cele specifice cererii de acordare a protecţiei umanitare condiţionate. De asemenea, se susţine cã lipsa de claritate a dispoziţiilor de lege criticate permite interpretãri eronate cu privire la natura şi conţinutul pedepselor şi tratamentelor inumane ori degradante, astfel cum au fost definite în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã, asigurãri sociale, contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã excepţiile de neconstituţionalitate sunt neîntemeiate.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţiile de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 5 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 este neîntemeiatã. Menţioneazã, în motivarea acestei opinii, jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile <>art. 5 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 sunt constituţionale. Invocã, în acest sens, cele reţinute de Curtea Constituţionalã în considerentele deciziilor nr. 151/2003 şi nr. 478/2005 prin care a respins ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Faţã de obiectul excepţiei de neconstituţionalitate menţionat în încheierile de sesizare, Curtea constatã cã, în urma republicãrii <>Ordonanţei Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.136 din 1 decembrie 2004, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, în realitate, prevederile art. 5 pct. 2 care au urmãtorul conţinut:
- Art. 5 pct. 2: "Protecţia umanitarã condiţionatã se poate acorda strãinului care nu îndeplineşte condiţiile prevãzute la art. 2 alin. (1) şi cu privire la care existã motive serioase sã se creadã cã, dacã va fi returnat în ţara de origine, riscã sã sufere o vãtãmare a drepturilor sale, constând în: (...)
2. torturã, tratamente sau pedepse inumane ori degradante;".
În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate textul de lege criticat contravine dispoziţiilor art. 22 alin. (2) din Constituţie şi celor ale art. 3 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la interzicerea torturii şi a pedepselor şi tratamentelor inumane ori degradante, precum şi jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului în materie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã prevederile de lege criticate au mai format, în repetate rânduri, obiect al controlului de constituţionalitate, cu o motivare similarã şi prin raportare la aceleaşi prevederi constituţionale şi convenţionale ca şi în cauza de faţã. Astfel, de exemplu, prin <>Decizia nr. 21 din 12 ianuarie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 117 din 7 februarie 2006, Curtea a respins excepţia ca neîntemeiatã. Soluţia pronunţatã prin decizia menţionatã, precum şi considerentele care au stat la baza acesteia îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţã, neintervenind elemente noi de naturã sã modifice jurisprudenţa Curţii.
Astfel, în jurisprudenţa sa constantã, Curtea Constituţionalã a statuat cã legiuitorul a reglementat, ca formã de protecţie pentru strãinul care nu îndeplineşte condiţiile acordãrii statutului de refugiat, posibilitatea acordãrii protecţiei umanitare condiţionate, acest beneficiu acordat de statul român fiind în deplinã concordanţã şi cu reglementãrile internaţionale referitoare la statutul şi regimul refugiaţilor.
În ceea ce priveşte susţinerea autorilor excepţiei în sensul cã textul de lege criticat este insuficient de clar şi de precis, Curtea a reţinut cã aprecierea conţinutului şi a înţelesului termenilor dintr-un text de lege nu intrã în competenţa instanţei de contencios constituţional, ci în competenţa instanţelor de drept comun sesizate cu judecarea contestaţiilor.
De altfel, referitor la respectarea criteriului calitãţii legii în cadrul procesului de legiferare, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a statuat cã previzibilitatea consecinţelor ce decurg dintr-un act normativ determinat nu poate avea o certitudine absolutã, întrucât, oricât de doritã ar fi aceasta, ea ar da naştere la o rigiditate excesivã a reglementãrii (cauza Reckvιnyi contra Ungariei, 1999).
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 5 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, excepţie ridicatã de Ahmad Samer, Mohana Somia, Ahmad Durid, Ahmad Sara, Ahmad Rita, Chen Chongsheng, Ye Lifeng, He Tiaohong, Farfour Ali şi Zhou Tianfeng în dosarele nr. 6.492/RF/2005, nr. 2.904/RF/2005, nr. 6.056/RF/2005, nr. 5.667/RF/2005 şi nr. 7.119/RF/2005 ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã, asigurãri sociale, contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 7 martie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bãrbãţeanu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
