Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 227 din 15 februarie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 61 alin. 1 si art. 63 alin. 2 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 324 din 11 mai 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 61 alin. 1 şi art. 63 alin. 2 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Szilacyi Ladislau Iosif şi Szilacyi Iuliana în Dosarul nr. 2.772/3/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã asupra cererii depuse la dosar prin care autorii excepţiei de neconstituţionalitate solicitã acordarea unui nou termen de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public solicitã respingerea cererii de amânare.
Curtea, deliberând, respinge cererea de amânare depusã de autorii excepţiei.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã. În acest sens face referire la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 22 mai 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 2.772/3/2009, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 61 alin. 1 şi art. 63 alin. 2 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Szilacyi Ladislau Iosif şi Szilacyi Iuliana.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã textele de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 21 din Legea fundamentalã prin aceea cã împiedicã accesul liber la justiţie. Prin disjungerea cauzei se încalcã dreptul pãrţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilã aratã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintã dispoziţiile art. 61 alin. 1 şi art. 63 alin. 2 din Codul de procedurã civilã, cu urmãtorul conţinut:
- Art. 61 alin. 1: "Cererea va fi fãcutã în condiţiile de formã pentru cererea de chemare în judecatã. Cererea fãcutã de pârât se va depune o datã cu întâmpinarea; când întâmpinarea nu este obligatorie, cererea se va depune cel mai târziu la prima zi de înfãţişare.";
- Art. 63 alin. 2: "Când judecarea cererii principale ar fi întârziatã prin chemarea în garanţie, instanţa poate dispune despãrţirea ei spre a fi judecate deosebit."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocã încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie şi art. 24 referitoare la dreptul la apãrare.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, prin Decizia nr. 209 din 28 februarie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 349 din 6 mai 2008, a statuat, referitor la dispoziţiile art. 61 din Codul de procedurã civilã, cã stabilirea regulilor de desfãşurare a procesului în faţa instanţelor judecãtoreşti este de competenţa exclusivã a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedurã. Sub acest aspect, principiul liberului acces la justiţie presupune posibilitatea neîngrãditã a celor interesaţi de a le utiliza, în formele şi în modalitãţile instituite de lege. În consecinţã, prin reglementãrile cuprinse în art. 61 din Codul de procedurã civilã, referitoare la termenele pânã la care reclamantul, respectiv pârâtul, poate depune cererea de chemare în garanţie, legiuitorul nu a înţeles sã stabileascã un tratament discriminatoriu, ci un regim legal diferit, impus de existenţa unor situaţii procesuale diferite. În aceste condiţii, pãrţilor interesate nu li se încalcã nici accesul liber la justiţie atâta vreme cât pot sesiza instanţele judecãtoreşti, în termenul legal, cu cererea de chemare în garanţie. Mai mult, obligaţia pãrţilor de a-şi exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintã expresia aplicãrii principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului sãu în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, instituirea unor termene procesuale servind unei mai bune administrãri a justiţiei, precum şi necesitãţii aplicãrii şi respectãrii drepturilor şi garanţiilor procesuale ale pãrţilor.
În ceea ce priveşte critica referitoare la dispoziţiile art. 63 alin. 2 din Codul de procedurã civilã, Curtea constatã cã prin Decizia nr. 913 din 18 octombrie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 809 din 27 noiembrie 2007, a reţinut cã aceste dispoziţii au în vedere soluţionarea procesului cu celeritate, în absenţa lor cererea de chemare în garanţie putând întârzia în mod nejustificat judecarea cererii principale, împrejurare care ar fi fost de naturã a contraveni prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituţie.
De asemenea, prin Decizia nr. 1.189 din 13 decembrie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 17 ianuarie 2008, Curtea a statuat cã instituirea, prin textul de lege criticat, a regulii potrivit cãreia, în situaţia în care chemarea în garanţie determinã întârzierea judecãţii, instanţa poate dispune disjungerea celor douã cereri spre a fi judecate separat, are drept scop soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, în deplin acord cu exigenţele impuse de dreptul la un proces echitabil. Reglementarea criticatã nu îngrãdeşte sub niciun aspect posibilitatea pãrţilor de a formula apãrãrile pe care le considerã necesare, astfel încât nu sunt încãlcate nici prevederile art. 24 din Legea fundamentalã.
Cele statuate prin deciziile menţionate îşi pãstreazã valabilitatea, în cauza de faţã neintervenind elemente noi, de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii în aceastã materie.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 61 alin. 1 şi art. 63 alin. 2 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Szilacyi Ladislau Iosif şi Szilacyi Iuliana în Dosarul nr. 2.772/3/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 15 februarie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
