Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 226 din 9 mai 2013 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5^2 din Legea nr. 82/1992 privind rezervele de stat
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 426 din 12 iulie 2013
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Fabian Niculae - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5^2 din Legea nr. 82/1992 privind rezervele de stat, excepţie ridicată de Societatea Comercială B.R.D. - Groupe Societe Generale - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 13.252/3/2012 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 74D/2013.
La apelul nominal se prezintă, pentru partea Societăţii Comerciale B.R.D. - Groupe Societe Generale - S.A. din Bucureşti, domnul avocat Cosmin Cojocaru din Baroul Bucureşti, iar pentru Administraţia Naţională a Rezervelor de Stat şi Probleme Speciale, doamna consilier juridic Graţiela Albuş, lipsind cealaltă parte.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, care solicită admiterea acesteia. Acesta arată că prioritatea acordată statului încalcă dispoziţiile constituţionale, precum şi pe cele ale Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În opinia sa, având în vedere că există contracte încheiate de către stat care nu sunt făcute publice, ceilalţi creditori nu pot lua cunoştinţă de privilegiul Administraţiei Naţionale a Rezervelor de Stat şi Probleme Speciale.
În continuare, doamna consilier juridic Graţiela Albuş solicită respingerea ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere şi deciziile Curţii Constituţionale nr. 51 din 21 martie 2000 şi nr. 1.239 din 6 octombrie 2009.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
Prin Încheierea din 17 ianuarie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 13.252/3/2012, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5^2 din Legea nr. 82/1992 privind rezervele de stat.
Excepţia a fost invocată de Societatea Comercială B.R.D. - Groupe Societe Generale - S.A. din Bucureşti într-un dosar având ca obiect o contestaţie la tabelul de creanţe, întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine, în esenţă, că actul normativ criticat este neconstituţional prin faptul că se conferă prioritate statului prin autorităţile sale în detrimentul celorlalţi creditori. Aceşti creditori trebuie să beneficieze de garanţii adecvate şi suficiente care să îi protejeze împotriva eventualelor abuzuri comise de autorităţile statului sau împotriva pasivităţii acestuia din urmă.
Autoarea mai arată că, potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Europene a Drepturilor Omului, statelor le este permisă instituirea anumitor forme de prioritate la recuperarea creanţelor, sub rezerva îndeplinirii anumitor condiţii: prioritatea să fie stabilită prin lege, să urmărească un scop legitim şi să fie asigurat un just echilibru între scopul legitim urmărit şi protecţia drepturilor şi intereselor celorlalţi creditori. De asemenea, se mai citează Hotărârea din 2 aprilie 2009 pronunţată în Cauza Belev şi alţii împotriva Bulgariei, potrivit căreia privilegiile statului ar trebui să fie acompaniate de garanţii de procedură care să vegheze că punerea lor în aplicare şi impactul pe care îl au asupra celorlalţi creditori nu sunt nici arbitrare, nici imprevizibile.
Legea nr. 82/1992 privind rezervele de stat vizează reglementarea regimului juridic al unei categorii speciale de bunuri, respectiv rezervele de stat constituite ca rezerve materiale. Protecţia aferentă acestor rezerve ar trebui să fie oferită strict în legătură şi în limita acestor rezerve. Aşadar, ordinea de preferinţă ar trebui să fie limitată strict asupra bunurilor constituite ca rezerve de stat.
Prin aplicarea art. 5^2 din Legea nr. 82/1992 se ajunge la instituirea unui tratament preferenţial în cadrul procedurii insolvenţei a unor categorii de creanţe doar în funcţie de titular (Agenţia Naţională a Rezervelor de Stat şi Probleme Speciale), fără legătură efectivă cu rezervele de stat avute în vedere, respectiv nivelul legal al acestora şi scopul urmărit de legiuitor prin reglementarea acestor categorii speciale de bunuri.
De asemenea, interpretarea dată de dispoziţiile legale criticate în sensul că ar conferi o prioritate asupra bunurilor imobile chiar şi fără să fie făcut public acest privilegiu (în absenţa unei derogări legale exprese de la regulile generale de publicitate a privilegiilor) conduce la o nesocotire a tratamentului egalitar şi a dreptului de proprietate a altor creditori.
Mai mult, prin asimilarea fără nicio distincţie sau fără vreo limitare a creanţelor Agenţiei Naţionale a Rezervelor de Stat şi Probleme Speciale cu cheltuielile necesare, acestea sunt aşezate pe acelaşi plan cu cheltuielile procedurii insolvenţei care fac posibilă derularea respectivei proceduri. Or, confundarea celor două categorii de creanţe - care au un scop şi o raţiune diferite - poate conduce la îngreunarea derulării procedurii şi atingerea scopului acesteia, respectiv "acoperirea pasivului debitorului" într-o procedură colectivă, fiind afectat astfel dreptul de proprietate al celorlalţi creditori. De asemenea, ar putea fi chiar interpretat că nu permite efectuarea de cheltuieli de administrare şi conservare a averii debitoarei.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Acesta menţionează jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 51 din 21 martie 2000, potrivit căreia asimilarea creanţelor Autorităţii Naţionale a Rezervelor de Stat/unităţilor teritoriale subordonate cheltuielilor necesare pentru conservarea şi administrarea bunurilor din averea debitorului, precum şi constituirea acestui privilegiu în favoarea statului reprezintă o opţiune a legiuitorului şi nu poate fi considerată o restrângere a drepturilor celorlalţi creditori, ci doar o constituire prin lege a unui privilegiu.
De asemenea, se mai arată prin Decizia nr. 835 din 11 octombrie 2012, Curtea a statuat că toţi creditorii au acelaşi interes şi aceeaşi legitimitate în recuperarea creanţelor lor, dar lichidarea bunurilor din averea debitorului şi falimentul se fac în timp, în mod treptat, situaţie în care nu se pot recupera deodată toate creanţele. Această împrejurare impune stabilirea unei ordini de plată în raport cu natura creanţelor, ceea ce intră în atribuţiile legiuitorului. Or, stabilirea ordinii de plată a creanţelor se face prin norme juridice cu caracter procedural, iar, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, "Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege".
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentanţilor părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 5^2 din Legea nr. 82/1992 privind rezervele de stat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 354 din 11 decembrie 1997, dispoziţii care au următorul cuprins: "La cererea expresă a Administraţiei Naţionale a Rezervelor de Stat sau, după caz, a unităţilor teritoriale subordonate, adresată judecătorului-sindic, creanţele acesteia, precum şi ale unităţilor teritoriale subordonate, faţă de agenţii economici care intră sub incidenţa prevederilor Legii nr. 64/1995, cu modificările ulterioare, se asimilează cheltuielilor necesare pentru conservarea şi administrarea bunurilor din averea debitorului, care se satisfac cu prioritate faţă de toţi creditorii."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 136 alin. (5) privind proprietatea, precum şi celor ale art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor legale criticate, prin raportare la critici asemănătoare, în sensul constituţionalităţii acestora.
Astfel, prin Decizia nr. 51 din 21 martie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 14 iulie 2000, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 133/1999 privind completarea Legii nr. 82/1992 privind rezervele de stat (dispoziţii prin care au fost introduse prevederile art. 5^2 din Legea nr. 82/1992), Curtea a statuat, în esenţă, că reglementarea acestui privilegiu în favoarea statului reprezintă o opţiune a legiuitorului, care nu poate fi considerată o restrângere a drepturilor celorlalţi creditori.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în această decizie îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
În ceea ce priveşte invocarea Hotărârii din 2 aprilie 2009 pronunţată în Cauza Belev şi alţii împotriva Bulgariei, Curtea de la Strasbourg a constatat că s-au încălcat prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţie şi art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie. În speţă, foştii salariaţi ai unei societăţi comerciale care obţinuseră sentinţe judecătoreşti împotriva acesteia nu le-au putut pune în executare din cauza opoziţiei Agenţiei pentru Creanţe Publice. Agenţia a acţionat în baza unor dispoziţii legale naţionale în scopul apărării unor creanţe publice.
Curtea a admis că statele membre au o anumită marjă de apreciere, autorităţilor fiscale putându-li-se acorda anumite privilegii pentru a se asigura recuperarea creanţelor publice. Totuşi, în această speţă, deşi intervenţia autorităţilor urmărea obiectivul respectiv, acţiunile acestora nu au respectat un raport de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul urmărit (paragraful 65).
Curtea a constatat că intervenţia Agenţiei Creanţelor Statului în cursul procedurilor angajate de reclamanţi, precum şi pasivitatea sa subsecventă, în timp ce procedurile celor interesaţi erau blocate, a făcut aproape imposibilă executarea hotărârilor judecătoreşti ale reclamanţilor pentru mai bine de patru ani, fără ca această situaţie să apară ca fiind justificată de vreun scop legitim (paragraful 66).
Având în vedere riscul pe care îl comportă astfel de privilegii pentru ceilalţi creditori, în sensul că se ajunge la imposibilitatea executării creanţelor lor, Curtea a considerat că asemenea privilegii ar fi trebui să fie însoţite de anumite garanţii de procedură pentru a veghea la satisfacerea lor, iar consecinţele pentru ceilalţi creditori să nu fie nici arbitrarii, nici imprevizibile (paragraful 91).
Curtea a mai reţinut că reclamanţii au fost lăsaţi timp de 4 ani într-o stare de incertitudine cu privire la executarea hotărârilor judecătoreşti pronunţate în favoarea lor (paragraful 91).
Curtea Constituţională observă însă că situaţia juridică descrisă în cazul invocat este diferită, astfel că jurisprudenţa instanţei de la Strasbourg nu poate fi luată în considerare în dosarul de faţă.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Comercială B.R.D. - Groupe Societe Generale - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 13.252/3/2012 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 5^2 din Legea nr. 82/1992 privind rezervele de stat sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 9 mai 2013.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
