Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 226 din 21 aprilie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a art. 302^1 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura civila
Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Acsinte Gaspar - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Ion Predescu - judecãtor Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor Florentina Baltã - procuror Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 302^1 alin. 1 lit. a) din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Uzinele Sodice Govora" - S.A. în Dosarul nr. 1.713/civ/2004 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia civilã, de Aurel Bãlãu şi Carolina Bãlãu în Dosarul nr. 5.210/2004 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia civilã, de Societatea Comercialã "CET" - S.A. Iaşi în Dosarul nr. 5.926/2004 al Tribunalului Iaşi şi de Asociaţia familialã Dane din Salcia în Dosarul nr. 38/CA/2005 al Tribunalului Teleorman - Secţia civilã. La apelul nominal rãspunde avocatul Natalia Moşneguţu, pentru Societatea Comercialã "CET" - S.A. Iaşi, şi avocatul Doina Stupariu, pentru Federaţia Sindicalã Termoelectrica Bucureşti, Dan Iordache, Mihai Manoliu, Mihai Poelincã, Gabriela Savencu, Dumitru Miron, Dumitru Iurea, Octavian Rãducioiu, Mariana Tãnase, Cristian Tãnase, Cristinel Drãgan, Constantin Chimilevschi, Eugen Pintilie, Marius Donicã, Ecaterina Chescu, Emilia Jitaru, Constantin Enea, Corneliu Todiraş, Carmen Tutuianu, Paraschiva Postudor, Maria Grãdinaru, Vasile Luţã, Vasile Chele, Ioan Grigore, Neculai Grigoriţã, Gabriel Carpiuc, Jãnicã Opricã, Petru Ioniţã, Ioan Afloarei, Constantin Vicol, Mihai Bigu, Fanicã Afloarei, Gabriel Rãdeanu, Nicolae Istrate, Elena Pichiu, Vasile Florea, Ion Suşnea, Constantin Creţu, Anton Pãtraş, Paul Ghibãnescu, Gheorghe Ursu, Marcel Alexa, Nelu Simireanu, Dana Ionescu, Constantin Penelea, Gabriela Pachiţac, Marian Ispãşoiu, Daniel Arustei, Laurenţiu Moldovanu, Iulian Roman, Miticã Moisã, Mircea Chirilã, Traian Hunea, Gheorghe Sion, Gheorghe Buzdugan, Sergiu Maftei, Costel Musteaţã, Neculai Filipescu, Carmen Fartuşnic, Violeta Asãvoaie, Sergiu Ursache, Mihai Rotaru, Valeriu Blaj, Gelu Popa, Mihai Ciornei, Graţiela Buzu, Cristiana Ambrono, Ionel Hrisdeu, Nicolae Nicorici, Dorel Neagu, Mihai Costea, Grigore Pintilie, Marius Dãdãcuş, Gheorghe Fordea, Gelu Hucanu, Iulian Gheorghe, Constantin 'adtefan, Dorin Budhãceanu, Constantin Bãluţ, Gheorghe Bulai, Valeriu Antimi, Gheorghe Vartic, Cristinel Zamfir, Mihai Cimpoi, Valentin Dodan, Cristina Androne, Petru Hucoş, Iulian Luchian, Mihai Neamţu, Dumitru Rotundu, Ioan Gheorghiu, Neculai Butnaru, Teodor Ghideanu, Radu Zamfirescu, Marinela Zamfir, Eufrosina Herea, Maria Ciocoiu, Costel Petrescu, Constantin Lãrgeanu, Radu Movileanu, Gheorghe Calenciuc, Dorel Lupu, Augustin Minea, Laurenţiu Hãrlãuanu, Nicoleta 'adoimu, Dragoş Creţu, Gicã Dupu, Dãnuţ Ursu, Vasile Scutaru, Adrian Juravlea, Eugen Popa, Cecilia Neculea, Mihai Bitiuşcã, Dumitru Coţovanu, Constantin Cuciureanu, Lucian Hriscu, Sorin Grigore, Gelu Dumitriu, Virgil Iordache, Radu Knacoschi, Petru Hanganu, Adrian Ursu şi Andrei Pãrpãuţã. Lipsesc celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Magistratul-asistent referã asupra cererii de amânare depuse de Asociaţia familialã Dane din Salcia în Dosarul nr. 163D/2005. Reprezentantul Ministerului Public nu este de acord cu amânarea cauzei. Curtea respinge cererea de amânare. Curtea, având în vedere cã excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 704D/2004, nr. 713D/2004, nr. 754D/2004 şi nr. 163D/2005 au conţinut identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor. Avocaţii pãrţilor şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 163D/2005, nr. 754D/2004 şi nr. 713D/2004 la Dosarul nr. 704D/2004, care este primul înregistrat. Cauza fiind în stare de judecatã, avocatul Societãţii Comerciale "CET" - S.A. Iaşi aratã cã, deşi dispoziţiile art. 302^1 alin. 1 lit. a) din Codul de procedurã civilã au fost declarate neconstituţionale, în prezenta cauzã excepţia nu este inadmisibilã, deoarece decizia de admitere nu a fost încã publicatã. Avocatul Doina Stupariu aratã cã, deşi Curtea Constituţionalã a admis, prin <>Decizia nr. 176 din 24 martie 2005 , excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 302^1 alin. 1 lit. a) din Codul de procedurã civilã, în speţa de faţã se impune respingerea excepţiei ca neîntemeiatã. Prin declararea ca fiind neconstituţionale a dispoziţiilor de lege criticate a fost îndepãrtatã sancţiunea nulitãţii absolute, neîndeplinirea cerinţei de formã în cazul cererii de recurs fiind sancţionatã, în aceste condiţii, cu nulitatea relativã. Aratã cã legiuitorul a sancţionat cu nulitatea absolutã neîndeplinirea cerinţei de formã în cazul cererii de recurs, condiţiile cerute de lege fiind astfel deosebite, deoarece recursul este o cale extraordinarã de atac. în continuare aratã cã cererea de recurs a autorului excepţiei nu îndeplineşte condiţiile cerute de lege, deoarece nu se face nici o menţiune cu privire la intimaţi. în aceste condiţii, în speţa de faţã, nu se poate reţine ca întemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 302^1 alin. 1 lit. a) din Codul de procedurã civilã. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca devenitã inadmisibilã. în acest sens aratã cã, prin <>Decizia nr. 176 din 24 martie 2005 , Curtea Constituţionalã a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 302^1 alin. 1 lit. a) din Codul de procedurã civilã, astfel cã, potrivit dispoziţiilor <>art. 29 alin. (3) şi (6) din Legea nr. 47/1992 , se impune respingerea excepţiei ca devenitã inadmisibilã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost sesizatã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 302^1 alin. 1 lit. a) din Codul de procedurã civilã de Curtea de Apel Piteşti - Secţia civilã prin încheierea din 16 noiembrie 2004 pronunţatã în Dosarul nr. 1.713/civ/2004, de Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia civilã prin încheierea din 12 noiembrie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 5.210/2004, de Tribunalul Iaşi prin încheierea din 17 noiembrie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 5.926/2004, şi de Tribunalul Teleorman - Secţia civilã prin încheierea din 10 februarie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 38/CA/2005. Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Uzinele Sodice Govora" - S.A., Aurel Bãlãu, Carolina Bãlãu, Societatea Comercialã "CET" - S.A. Iaşi şi Asociaţia familialã Dane din Salcia. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale, contravenind dispoziţiilor art. 16, 21 şi 129 din Constituţie, precum şi ale art. 7 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului. Astfel, se susţine cã, alãturi de contestaţia în anulare şi revizuire, recursul a fost instituit de legiuitor ca o cale extraordinarã de atac la dispoziţia pãrţilor, care se pot adresa unei instanţe superioare în scopul exercitãrii controlului judiciar al hotãrârilor date fãrã drept de apel, al celor date în apel şi al hotãrârilor altor organe cu activitate jurisdicţionalã. Spre deosebire de celelalte douã, cererea de recurs trebuie sã cuprindã, sub sancţiunea nulitãţii, anumite menţiuni prevãzute de art. 302^1 din Codul de procedurã civilã. Sancţiunea nulitãţii cererii de recurs pentru lipsa unei menţiuni prevãzute de textul de lege criticat este excesivã în raport cu nesancţionarea lipsei aceloraşi menţiuni din cererea de chemare în judecatã, cererea de apel, cererea prin care se formuleazã contestaţia în anulare şi din cererea de revizuire, îngrãdind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil. De asemenea, se aratã cã textul de lege criticat încalcã şi dispoziţiile constituţionale referitoare la folosirea cãilor de atac, deoarece prevede, sub sancţiunea nulitãţii absolute, ca cererea de recurs sã conţinã anumite elemente de identificare a intimatului, pe care recurentul este uneori în imposibilitate sã le afle. De cele mai multe ori, dispozitivul hotãrârilor atacate cu recurs nu cuprinde decât numele/denumirea şi domiciliul/sediul social al intimatului, fãrã a preciza anumite date specifice, cum sunt numãrul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul unic de înregistrare sau codul fiscal şi contul bancar. De asemenea, se considerã cã sancţiunea nulitãţii cererii de recurs pentru lipsa acestor menţiuni este excesivã în raport cu nesancţionarea lipsei aceloraşi menţiuni din cererea de chemare în judecatã, cererea de apel, cererea prin care se formuleazã contestaţia în anulare şi din cererea de revizuire. Curtea de Apel Piteşti - Secţia civilã şi Tribunalul Iaşi apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã. în acest sens aratã cã sintagma "sub sancţiunea nulitãţii" din textul de lege criticat constituie o încãlcare a dreptului constituţional pe care îl are orice persoanã, potrivit art. 21 alin. (1) din Constituţie, de a se adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime. Aflarea elementelor enumerate de art. 302^1 din Codul de procedurã civilã (domiciliul/sediul intimatului, numãrul de înmatriculare în registrul comerţului, numãrul contului bancar etc.) necesitã efectuarea unor demersuri scrise adresate Poliţiei, camerelor de comerţ, grefelor instanţelor şi altor autoritãţi şi presupune scurgerea unei anumite perioade de timp, care este deseori mai lungã decât termenul de declarare şi motivare a recursului, îngrãdind astfel, în mod nejustificat, dreptul la exercitarea cãilor de atac şi la liberul acces la justiţie. Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia civilã şi Tribunalul Teleorman - Secţia civilã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. în acest sens aratã cã dispoziţiile de lege criticate au menirea de a disciplina conduita pãrţilor în procedura soluţionãrii recursului, cerinţele acestei norme procedurale referitoare la condiţiile de formã ale recursului nefiind de naturã a îngrãdi accesul la justiţie şi putând fi realizate cu o minimã diligenţã din partea recurentului şi fãrã a necesita cheltuieli materiale suplimentare. Reglementarea condiţiilor de formã ale recursului a fost determinatã de situaţiile ivite în practica judiciarã, când, datoritã lipsei unor cerinţe de formã ale cererii de recurs, procedura de citare nu a putut fi fãcutã în mod legal, iar limitele casãrii au fost determinate cu dificultate, cu efecte negative asupra celeritãţii şi calitãţii actului de justiţie. De asemenea, aratã cã instanţa de contencios constituţional s-a mai pronunţat, prin <>Decizia nr. 310 din 8 iulie 2004 , statuând cã dispoziţiile art. 302^1 din Codul de procedurã civilã sunt constituţionale. În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicatã. Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate invocatã este neîntemeiatã. în acest sens aratã cã din dispoziţia de lege criticatã nu rezultã cã sancţiunea nulitãţii opereazã automat, fãrã a da pãrţilor posibilitatea îndeplinirii cerinţelor legale. Textul de lege criticat dã expresie principiului liberului acces la justiţie, art. 316 din Codul de procedurã civilã, coroborat cu art. 287 alin. 2 din acelaşi cod, dând recurentului posibilitatea de a îndeplini cerinţele legale pânã la prima zi de înfãţişare, iar lipsa semnãturii în tot cursul judecãţii, conform art. 133 alin. 2 din Codul de procedurã civilã. De altfel, Curtea Constituţionalã, fiind sesizatã cu dispoziţiile art. 308 alin. 4 din Codul de procedurã civilã, care permiteau constatarea inadmisibilitãţii recursului pentru neîndeplinirea condiţiilor de formã, fãrã citarea pãrţilor, a constatat neconstituţionalitatea acestor dispoziţii, apreciind cã fãceau imposibilã remedierea viciilor de formã ale cererii de recurs. Odatã cu abrogarea dispoziţiilor privind admisibilitatea în principiu a recursului, precum şi din interpretarea coroboratã a art. 316 din Codul de procedurã civilã şi art. 287 alin. 2 din acelaşi cod rezultã cã aspectele de neconstituţionalitate invocate de autorul excepţiei nu mai subzistã. Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate invocatã este neîntemeiatã. în acest sens aratã cã textul de lege criticat, care reglementeazã condiţiile pe care trebuie sã le îndeplineascã cererea de recurs, sub sancţiunea nulitãţii, nu aduce atingere, sub nici un aspect, accesului liber la justiţie. Dispoziţiile art. 302^1 din Codul de procedurã civilã reprezintã norme de procedurã a cãror reglementare este de competenţa exclusivã a legiuitorului, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie. Astfel, legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedurã, cum sunt şi cele referitoare la cererea de recurs. Totodatã, stabilirea unor condiţii de formã pentru cererea de recurs este în concordanţã cu prevederile art. 129 din Constituţie, potrivit cãrora "împotriva hotãrârilor judecãtoreşti, pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac, în condiţiile legii". Astfel, nu poate fi reţinutã critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 302^1 alin. 1 lit. a) din Codul de procedurã civilã faţã de prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţie şi ale art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, deoarece, prin stabilirea unor condiţii pe care trebuie sã le îndeplineascã cererea de recurs, nu se aduce atingere soluţionãrii cauzelor într-un termen rezonabil şi îndeplinirii condiţiilor unui proces echitabil. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 302^1 alin. 1 lit. a) din Codul de procedurã civilã, introdus prin <>art. I pct. 9 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, ordonanţã publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 460 din 28 iunie 2003, şi completat prin <>art. I pct. 6 din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 58/2003 , lege publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 26 mai 2004. Textul de lege criticat are urmãtoarea redactare: "Cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulitãţii, urmãtoarele menţiuni: a) numele, domiciliul sau reşedinţa pãrţilor ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi, dupã caz, numãrul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul unic de înregistrare sau, dupã caz, codul fiscal şi contul bancar. Dacã recurentul locuieşte în strãinãtate, va arãta şi domiciliul ales în România, unde urmeazã sã i se facã toate comunicãrile privind procesul [...]." Autorii excepţiei susţin cã dispoziţiile de lege criticate încalcã prevederile constituţionale cuprinse în art. 16, 21 şi 129, precum şi în art. 7 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, care au urmãtorul conţinut: - Art. 16 din Constituţie: "(1) Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri. (2) Nimeni nu este mai presus de lege. (3) Funcţiile şi demnitãţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condiţiile legii, de persoanele care au cetãţenia românã şi domiciliul în ţarã. Statul român garanteazã egalitatea de şanse între femei şi bãrbaţi pentru ocuparea acestor funcţii şi demnitãţi. (4) În condiţiile aderãrii României la Uniunea Europeanã, cetãţenii Uniunii care îndeplinesc cerinţele legii organice au dreptul de a alege şi de a fi aleşi în autoritãţile administraţiei publice locale."; - Art. 21 din Constituţie: "(1) Orice persoanã se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime. (2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept. (3) Pãrţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil. (4) Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite."; - Art. 129 din Constituţie: "împotriva hotãrârilor judecãtoreşti, pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac, în condiţiile legii."; - Art. 7 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului: "Toţi oamenii sunt egali în faţa legii şi au, fãrã nici o deosebire, dreptul la o egalã protecţie a legii. Toţi oamenii au dreptul la o protecţie egalã împotriva oricãrei discriminãri care ar viola prezenta Declaraţie şi împotriva oricãrei provocãri la o asemenea discriminare." Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea observã cã, ulterior sesizãrii sale cu aceastã excepţie, prin <>Decizia nr. 176 din 24 martie 2005 a admis excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 302^1 alin. 1 lit. a) din Codul de procedurã civilã. în motivarea soluţiei se aratã cã, în conformitate cu dispoziţiile art. 129 şi ale art. 126 alin. (2) din Constituţia României, exercitarea cãilor de atac împotriva hotãrârilor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt stabilite prin lege. Din aceste prevederi constituţionale rezultã cã legiuitorul are libertatea de a stabili cazurile şi condiţiile în care pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac. Având în vedere întregul sistem normativ al Constituţiei, Curtea constatã totodatã cã libertatea legiuitorului de a stabili condiţiile de exercitare a cãilor de atac şi procedura de judecatã nu este absolutã, limitele libertãţii de reglementare fiind determinate şi în aceste cazuri de obligativitatea respectãrii normelor şi principiilor privind drepturile şi libertãţile fundamentale şi a celorlalte principii consacrate prin Legea fundamentalã şi prin actele juridice internaţionale la care România este parte. Astfel, potrivit art. 21 alin. (1) din Constituţie, orice persoanã se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept. În reglementarea exercitãrii acestui drept, legiuitorul are posibilitatea sã impunã anumite condiţii de formã, ţinând de natura şi de exigenţele administrãrii justiţiei, fãrã însã ca aceste condiţionãri sã aducã atingere substanţei dreptului sau sã-l lipseascã de efectivitate. În sensul considerentelor expuse mai sus, Curtea Constituţionalã are în vedere şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a statuat cã scopul Convenţiei pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale este "sã apere nu drepturi teoretice sau iluzorii, ci concrete şi efective" (Cazul Airey contra Irlandei, 1979, şi Cazul Artico contra Italiei, 1980). Într-o cauzã similarã celei deduse controlului de constituţionalitate, Curtea de la Strasbourg a statuat prin Hotãrârea din 9 noiembrie 2004, pronunţatã în Cazul Saez Maeso contra Spaniei, cã a existat o violare a art. 6 paragraful 1 din Convenţie, atunci când normele referitoare la formele ce trebuie respectate pentru introducerea unui recurs şi aplicarea lor îi împiedicã pe justiţiabili sã se prevaleze de cãile de atac disponibile. în considerentele hotãrârii, Curtea a precizat cã, deşi accesul la o instanţã de judecatã nu este un drept absolut, ci este susceptibil de limitãri, în special în ceea ce priveşte condiţiile de admisibilitate a unei cãi de atac, totuşi, aceste limitãri nu trebuie sã restrângã accesul deschis unui justiţiabil de o asemenea manierã sau pânã la un asemenea punct încât dreptul sã fie atins în însãşi substanţa lui. În lumina acestor considerente, Curtea Constituţionalã constatã cã dispoziţiile art. 302^1 alin. 1 lit. a) din Codul de procedurã civilã, prin care se sancţioneazã cu nulitate absolutã omisiunea de a se preciza în cuprinsul cererii de recurs "numele, domiciliul sau reşedinţa pãrţilor ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi, dupã caz, numãrul de înmariculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul unic de înregistrare sau, dupã caz, codul fiscal şi contul bancar", precum şi - dacã recurentul locuieşte în strãinãtate - "domiciliul ales în România, unde urmeazã sã i se facã toate comunicãrile privind procesul", apar ca un formalism inacceptabil de rigid, de naturã sã afecteze grav efectivitatea exercitãrii cãii de atac şi sã restrângã nejustificat accesul liber la justiţie. Pe de altã parte, în sistemul Codului de procedurã civilã, recursul este conceput ca o cale extraordinarã de atac, altfel spus, ca un ultim nivel de jurisdicţie în care pãrţile în litigiu îşi pot apãra drepturile lor subiective, înlãturând efectele hotãrârilor pronunţate în condiţiile celor 10 cazuri de nelegalitate prevãzute de art. 304 din Codul de procedurã civilã. Or, instituirea sancţiunii nulitãţii pentru neîndeplinirea acestor cerinţe de formã în însuşi cuprinsul cererii de recurs, fãrã nici o posibilitate de remediere a omisiunii, îl lipseşte pe recurent, fãrã o justificare rezonabilã, de posibilitatea de a se examina, pe calea recursului, susţinerile sale întemeiate privind modul eronat, eventual abuziv, prin care s-a soluţionat, prin hotãrârea atacatã, litigiul în care este parte. Având în vedere aceste efecte ale aplicãrii prevederilor art. 302^1 alin. 1 lit. a) din Codul de procedurã civilã, Curtea constatã cã, prin sancţiunea nulitãţii pe care o instituie, textul de lege atacat încalcã atât dispoziţiile art. 21, cât şi pe cele ale art. 129 şi ale art. 24 alin. (1) din Constituţie. În concluzie, Curtea constatã cã textul de lege atacat este neconstituţional în ceea ce priveşte sancţionarea cu nulitate absolutã a omisiunii de a se preciza în cuprinsul cererii de recurs "numele, domiciliul sau reşedinţa pãrţilor ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi, dupã caz, numãrul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul unic de înregistrare sau, dupã caz, codul fiscal şi contul bancar", precum şi - dacã recurentul locuieşte în strãinãtate - "domiciliul ales în România, unde urmeazã sã i se facã toate comunicãrile privind procesul". Întrucât Curtea a constatat printr-o decizie anterioarã neconstituţionalitatea dispoziţiei de lege criticate, aceasta, în temeiul <>art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , nu mai poate face obiectul unei excepţii de neconstituţionalitate. Constatând însã cã decizia de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 302^1 alin. 1 lit. a) din Codul de procedurã civilã a fost pronunţatã ulterior sesizãrii instanţei de contencios constituţional, aceasta urmeazã sã respingã excepţia de neconstituţionalitate ca devenitã inadmisibilã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ în numele legii DECIDE:
Respinge, ca devenitã inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 302^1 alin. 1 lit. a) din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Uzinele Sodice Govora" - S.A. în Dosarul nr. 1.713/civ/2004 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia civilã, Aurel Bãlãu, Carolina Bãlãu în Dosarul nr. 5.210/2004 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia civilã, Societatea Comercialã "CET" - S.A. Iaşi în Dosarul nr. 5.926/2004 al Tribunalului Iaşi şi Asociaţia familialã Dane din Salcia în Dosarul nr. 38/CA/2005 al Tribunalului Teleorman - Secţia civilã. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 21 aprilie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent, Daniela Ramona Mariţiu
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
