Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 226 din 19 februarie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 395 alin. 1 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 149 din 10 martie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Oana Cristina Puicã - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 395 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Vasile Marius Jurcãu în Dosarul nr. 184/337/2008 al Judecãtoriei Zalãu.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza se aflã în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 2 iulie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 184/337/2008, Judecãtoria Zalãu a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 395 alin. 1 din Codul de procedurã penalã. Excepţia a fost ridicatã de Vasile Marius Jurcãu cu ocazia soluţionãrii unei cereri de revizuire.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã textul de lege criticat încalcã dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apãrare, în mãsura în care dovedirea cazurilor de revizuire prevãzute de art. 394 lit. b), c) şi d) din Codul de procedurã penalã se poate face şi prin ordonanţa procurorului, dacã prin aceasta s-a dispus asupra fondului cauzei. Aratã cã art. 395 alin. 1 din acelaşi cod permite procurorului nemulţumit de o hotãrâre judecãtoreascã definitivã şi irevocabilã, prin care inculpatul a fost achitat, sã porneascã urmãrirea penalã pentru mãrturie mincinoasã împotriva martorilor din respectivul dosar, ca apoi sã dea o ordonanţã de scoatere de sub urmãrire penalã, fãcând aplicarea dispoziţiilor art. 18^1 din Codul penal, pentru a dovedi astfel presupusul caz de revizuire prevãzut de art. 394 lit. b) din Codul de procedurã penalã. Considerã cã textul de lege criticat deschide larg porţile abuzului pentru procuror, care prin propriile ordonanţe îşi poate crea dovezi pentru a demonstra existenţa cazului de revizuire, în condiţiile în care persoana achitatã prin hotãrâre judecãtoreascã definitivã nu are posibilitatea de a ataca în instanţã respectiva ordonanţã a procurorului. Mai mult, având în vedere dispoziţiile art. 403 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, persoanele prevãzute în art. 394 lit. b) şi d) nu pot fi ascultate ca martori în cauza supusã revizuirii. Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile de lege criticate tind sã punã pe picior de egalitate o hotãrâre judecãtoreascã definitivã cu o apreciere subiectivã a unui participant la procesul penal, încãlcând astfel dreptul la un proces echitabil, întrucât ordonanţa procurorului nu are valoare de hotãrâre judecãtoreascã definitivã pe baza cãreia se poate constata cã o persoanã a comis o anumitã infracţiune.
Judecãtoria Zalãu apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã, deoarece infracţiunea de mãrturie mincinoasã este o faptã gravã care împiedicã aflarea adevãrului şi soluţionarea corectã a unui proces penal, fapt ce impune o cercetare corectã şi un tratament juridic adecvat. Aratã cã, din punct de vedere juridic, nu existã o echivalenţã între ordonanţa procurorului şi o hotãrâre judecãtoreascã definitivã. De altfel, prevederile noului cod de procedurã penalã au înlãturat ordonanţa procurorului ca mijloc de dovedire a acestui caz de revizuire, respectiv a martorului care a sãvârşit infracţiunea de mãrturie mincinoasã în cauza a cãrei revizuire se cere.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile art. 395 alin. 1 din Codul de procedurã penalã sunt constituţionale, întrucât nu contravin prevederilor din Legea fundamentalã invocate de autorul excepţiei.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 395 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, având urmãtorul cuprins: "Situaţiile care constituie cazurile de revizuire prevãzute în art. 394 lit. b), c) şi d) se dovedesc prin hotãrâre judecãtoreascã sau prin ordonanţa procurorului, dacã prin acestea s-a dispus asupra fondului cauzei."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestui text de lege, autorul excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil şi ale art. 24 alin. (1) cu privire la dreptul la apãrare, precum şi a prevederilor art. 6 paragrafele 1 şi 2 referitoare la dreptul la un proces echitabil şi la prezumţia de nevinovãţie din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã textul de lege criticat, conform cãruia situaţiile care constituie cazurile de revizuire prevãzute în art. 394 lit. b), c) şi d) din Codul de procedurã penalã se dovedesc prin hotãrâre judecãtoreascã sau prin ordonanţa procurorului prin care s-a dispus asupra fondului cauzei, nu conţine dispoziţii care prin natura lor afecteazã dreptul la un proces echitabil, întrucât pãrţile se pot prevala de toate garanţiile care condiţioneazã caracterul echitabil al procesului. Totodatã, procedura de judecatã a cererii de revizuire asigurã dreptul la apãrare al pãrţilor pe tot parcursul judecãrii ei. Conform art. 405 din Codul de procedurã penalã, "Rejudecarea cauzei dupã admiterea în principiu a cererii de revizuire se face potrivit regulilor de procedurã privind judecarea în primã instanţã".
Eventualele abuzuri ale organelor de urmãrire penalã sau ale procurorilor, la care se face referire în motivarea excepţiei şi care constituie, în realitate, cauza nemulţumirii autorului excepţiei, nu pot constitui motive de neconstituţionalitate a textului de lege criticat şi, prin urmare, nu pot fi cenzurate de instanţa de contencios constituţional.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 395 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Vasile Marius Jurcãu în Dosarul nr. 184/337/2008 al Judecãtoriei Zalãu.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 19 februarie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puicã
_________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
