Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 226 din 15 februarie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 116/2009 pentru instituirea unor masuri privind activitatea de inregistrare in registrul comertului
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 320 din 10 mai 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Valentina Bãrbãţeanu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 116/2009 pentru instituirea unor mãsuri privind activitatea de înregistrare în registrul comerţului, excepţie ridicatã, din oficiu, de Tribunalul Vrancea - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 212/91/2010 şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.951D/2010.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 1.958-1.972D/2010, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicatã, din oficiu, de Tribunalul Vrancea - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal în dosarele nr. 1.271/91/2010, nr. 305/91/2010, nr. 303/91/2010, nr. 313/91/2010, nr. 319/91/2010, nr. 320/91/2010, nr. 323/91/2010, nr. 334/91/2010, nr. 340/91/2010, nr. 978/91/2010, nr. 972/91/2010, nr. 914/91/2010, nr. 850/91/2010, nr. 849/91/2010 şi nr. 345/91/2010.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public aratã cã nu se opune conexãrii cauzelor.
Curtea, având în vedere identitatea de obiect a cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.958-1.972D/2010 la Dosarul nr. 1.951D/2010, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiatã. În acest sens, aratã cã Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 116/2009 nu încalcã dispoziţiile art. 115 alin. (4) din Constituţie, deoarece, aşa cum este prevãzut în preambulul acesteia, a fost emisã pentru decongestionarea activitãţii judiciare şi pentru fluidizarea procedurilor aferente activitãţii comerciale şi nu încalcã nici dispoziţiile art. 115 alin. (6) şi art. 126 alin. (2) din Constituţie, deoarece, aşa cum reiese din Decizia Curţii Constituţionale nr. 861 din 24 iunie 2010, instituţia judecãtorului delegat la oficiul registrului comerţului a fost desfiinţatã, iar atribuţiile acestuia au fost preluate de cãtre directorul oficiilor registrului comerţului. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 21 din Constituţie, aratã cã prevederile de lege criticate nu înlãturã posibilitatea pãrţilor de a se prevala de toate garanţiile procesului echitabil.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin încheierile din 17 februarie 2010 şi din 12 mai 2010, pronunţate în dosarele nr. 212/91/2010, nr. 1.271/91/2010, nr. 305/91/2010, nr. 303/91/2010, nr. 313/91/2010, nr. 319/91/2010, nr. 320/91/2010, nr. 323/91/2010, nr. 334/91/2010, nr. 340/91/2010, nr. 978/91/2010, nr. 972/91/2010, nr. 914/91/2010, nr. 850/91/2010, nr. 849/91/2010 şi nr. 345/91/2010, Tribunalul Vrancea - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 116/2009 pentru instituirea unor mãsuri privind activitatea de înregistrare în registrul comerţului. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de instanţa de judecatã, din oficiu, în cauze având ca obiect soluţionarea cererilor de radiere formulate în temeiul Legii nr. 31/1990 de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate instanţa de judecatã susţine cã Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 116/2009 este neconstituţionalã, pentru urmãtoarele argumente:
1. Cu privire la încãlcarea art. 115 alin. (4) şi (6) din Constituţie, aratã cã aspectul menţionat în preambulul ordonanţei de urgenţã nu constituie o situaţie extraordinarã a cãrei reglementare nu putea fi amânatã, ci o situaţie particularã înregistratã la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângã Tribunalul Bucureşti şi, prin urmare, nu este de naturã sã justifice adoptarea acestei ordonanţe de urgenţã.
Mai mult, mãsurile propuse prin acest act normativ contravin chiar elementelor cuprinse în nota de fundamentare în ceea ce priveşte supraîncãrcarea instanţelor, atât timp cât cererile de înregistrare în registrul comerţului - cereri care ţin de procedura necontencioasã - erau supuse dispoziţiilor unui alt act normativ, şi anume Legea nr. 359/2004 privind simplificarea formalitãţilor la înregistrarea în registrul comerţului a persoanelor fizice, asociaţiilor familiale şi persoanelor juridice, înregistrarea fiscalã a acestora, precum şi la autorizarea funcţionãrii persoanelor juridice care prevedea competenţa judecãtorului delegat în soluţionarea cererilor de înregistrare menţiuni, dupã cum în art. 8 prevede şi un termen maxim de soluţionare de 3 pânã la 5 zile din momentul înregistrãrii cererii pentru eliberarea certificatului constatator al înregistrãrii.
Competenţele în materie ale judecãtorului delegat la registrul comerţului sunt reglementate şi în Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã şi în Regulamentul de ordine interioarã al instanţelor judecãtoreşti, aprobat de Consiliul Superior al Magistraturii.
În concluzie, aratã cã adoptarea Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 116/2009 nu justificã intervenţia legiuitorului delegat pentru schimbarea competenţelor în materia soluţionãrii cererilor de înregistrare în registrul comerţului, invocând în acest sens şi deciziile Curţii Constituţionale nr. 104 din 20 ianuarie 2009 şi nr. 1.629 din 3 decembrie 2009.
2. Referitor la încãlcarea art. 126 alin. (2) din Constituţie, precizeazã cã ordonanţele de urgenţã ale Guvernului nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului, astfel cum reiese din dispoziţiile constituţionale ale art. 115 alin. (6). Or, deşi pretinde cã aduce modificãri sub aspectul instituirii unui regim derogator de la cele douã acte normative care vizeazã activitatea registrului comerţului, în concret, Guvernul aduce atingere competenţelor instanţelor de judecatã şi procedurilor de judecatã, domeniu rezervat exclusiv legii organice, justiţia fiind o instituţie fundamentalã a statului.
3. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Constituţie, aratã cã cererile de înregistrare în registrul comerţului se administreazã printr-o procedurã necontencioasã, existând în privinţa acestora un act normativ al Parlamentului, şi anume Legea nr. 359/2004. Termenul rezonabil prevãzut de Legea fundamentalã şi de Legea nr. 359/2004 nu poate fi atins prin instituirea de competenţe şi proceduri în sarcina secţiilor comerciale ale tribunalelor şi din cauza numãrului mare de cereri de pensionare formulate de magistraţi. Prin urmare, contrar a ceea ce se menţioneazã în preambulul Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 116/2009, aceasta are ca efect supraaglomerarea instanţelor de judecatã, cu consecinţa încãlcãrii dreptului la un proces echitabil.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, întrucât, pentru deplina respectare a accesului liber la justiţie al comerciantului, procedura de contestare a rezoluţiilor pronunţate de directorul oficiului registrului comerţului sau persoanele desemnate beneficiazã de principiul dublului grad de jurisdicţie. Astfel, hotãrârea pronunţatã de instanţã în soluţionarea plângerii împotriva rezoluţiei directorului oficiului registrului comerţului este supusã recursului. Mai mult, pentru anumite cereri/proceduri a fost instituitã în mod expres competenţa de soluţionare a secţiei comerciale a tribunalului în a cãrei circumscripţie se aflã sediul comerciantului.
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 116/2009 faţã de art. 115 alin. (4) şi (6) din Constituţie, apreciazã cã procedura instituitã prin acest act normativ reprezintã o mãsurã care se înscrie în obiectivul eficientizãrii activitãţii instanţelor de judecatã, fiind necesarã pentru asigurarea respectãrii termenelor de eliberare a certificatelor de înregistrare, de înscriere de menţiuni şi a documentelor aferente, de soluţionare a cererilor de înregistrare în registrul comerţului, ca imperative ale derulãrii corespunzãtoare, cu respectarea legii, a activitãţii comercianţilor, fiind necesarã remedierea cât mai urgentã a blocajului existent actualmente la oficiile registrului comerţului, care duce la nerespectarea drepturilor comercianţilor, cu consecinţe deosebit de periculoase pentru circuitul comercial.
De asemenea, apreciazã cã dispoziţiile actului normativ criticat nu afecteazã regimul instituţiilor fundamentale ale statului sau drepturile, libertãţile şi îndatoririle prevãzute de Constituţie.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 116/2009 pentru instituirea unor mãsuri privind activitatea de înregistrare în registrul comerţului, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 926 din 30 decembrie 2009.
Art. 1 din aceastã ordonanţã de urgenţã a Guvernului avea, la data sesizãrii Curţii Constituţionale, urmãtorul conţinut: "Prin derogare de la prevederile Legii nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, ale Legii nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, precum şi de la prevederile celorlalte acte normative incidente, competenţa de soluţionare a cererilor de înregistrare în registrul comerţului şi, dupã caz, a altor cereri aflate în competenţa de soluţionare a judecãtorului delegat, pe o perioadã de maximum 6 luni de la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã, aparţine directorului oficiului registrului comerţului de pe lângã tribunal şi/sau persoanei sau persoanelor desemnate de cãtre directorul general al Oficiului Naţional al Registrului Comerţului."
Ulterior sesizãrii Curţii Constituţionale, a fost adoptatã Legea nr. 84/2010 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 116/2009 pentru instituirea unor mãsuri privind activitatea de înregistrare în registrul comerţului, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 323 din 17 mai 2010, care, prin articolul unic pct. 1 a modificat art. 1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 116/2009, cu urmãtorul conţinut: "Prin derogare de la prevederile Legii nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, ale Legii nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, precum şi de la prevederile celorlalte acte normative incidente, competenţa de soluţionare a cererilor de înregistrare în registrul comerţului şi, dupã caz, a altor cereri aflate în competenţa de soluţionare a judecãtorului delegat, pe o perioadã de maximum 4 luni de la data intrãrii în vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonanţe de urgenţã, aparţine directorului oficiului registrului comerţului de pe lângã tribunal şi/sau persoanei sau persoanelor desemnate de cãtre directorul general al Oficiului Naţional al Registrului Comerţului."
Prin articolul unic din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 85/2010 privind modificarea art. 1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 116/2009 pentru instituirea unor mãsuri privind activitatea de înregistrare în registrul comerţului, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 654 din 22 septembrie 2010, a fost modificat art. 1, având în prezent urmãtorul conţinut: "Prin derogare de la prevederile Legii nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, ale Legii nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, precum şi de la prevederile celorlalte acte normative incidente, competenţa de soluţionare a cererilor de înregistrare în registrul comerţului şi, dupã caz, a altor cereri aflate în competenţa de soluţionare a judecãtorului delegat aparţine, pânã la reglementarea activitãţii de înregistrare în registrul comerţului efectuatã de registratori comerciali, directorului oficiului registrului comerţului de pe lângã tribunal şi/sau persoanei ori persoanelor desemnate de cãtre directorul general al Oficiului Naţional al Registrului Comerţului."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate considerã cã prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 115 alin. (4) şi (6) privind condiţiile de emitere a ordonanţelor de urgenţã, ale art. 126 alin. (2) privind competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã, precum şi celor ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã urmãtoarele:
1. Cu privire la critica de neconstituţionalitate extrinsecã, Curtea observã cã, potrivit jurisprudenţei sale, pentru emiterea unei ordonanţe de urgenţã este necesarã existenţa unei stãri de fapt obiective, cuantificabile, independente de voinţa Guvernului, care pune în pericol un interes public. Astfel, prin Decizia nr. 255 din 11 mai 2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iunie 2005, şi prin Decizia nr. 1.008 din 7 iulie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 23 iulie 2009, Curtea a reţinut implicaţiile deosebirii terminologice dintre noţiunea de "caz excepţional", utilizat în concepţia art. 114 alin. (4) din Constituţie anterior revizuirii, şi cea de "situaţie extraordinarã", arãtând cã, deşi diferenţa dintre cei 2 termeni, din punctul de vedere al gradului de abatere de la obişnuit sau comun cãruia îi dau expresie, este evidentã, acelaşi legiuitor a simţit nevoia sã o punã la adãpost de orice interpretare de naturã sã minimalizeze o atare diferenţã, prin adãugarea sintagmei "a cãror reglementare nu poate fi amânatã", consacrând astfel in terminis imperativul urgenţei reglementãrii.
Prin aceleaşi decizii, Curtea a reamintit jurisprudenţa sa pronunţatã anterior revizuirii Legii fundamentale şi a precizat cã de esenţa cazului excepţional este caracterul sãu obiectiv, în sensul cã "existenţa sa nu depinde de voinţa Guvernului, care, în asemenea împrejurãri, este constrâns sã reacţioneze prompt pentru apãrarea unui interes public pe calea ordonanţei de urgenţã" (Decizia nr. 83 din 19 mai 1998, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 8 iunie 1998).
Curtea constatã cã Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 116/2009 a fost adoptatã - astfel cum reiese din Preambulul acesteia - ţinând cont de "necesitatea remedierii cât mai urgente a blocajului existent la oficiile registrului comerţului, care duce la nerespectarea drepturilor comercianţilor, cu consecinţe deosebit de periculoase pentru circuitul comercial" şi având în vedere imperativele decongestionãrii activitãţii judiciare şi fluidizãrii procedurilor aferente activitãţii comerciale. Totodatã, urgenţa reglementãrii a fost motivatã prin necesitatea "respectãrii termenelor de eliberare a certificatelor de înregistrare, de înscriere de menţiuni şi a documentelor aferente, de soluţionare a cererilor de înregistrare în registrul comerţului, ca imperativ al derulãrii în condiţii corespunzãtoare, cu respectarea legii, a activitãţii comercianţilor". De altfel, prevederile de lege criticate au caracter temporar, pânã la reglementarea activitãţii de înregistrare în registrul comerţului efectuatã de registratori comerciali.
Prin urmare, Curtea constatã, pe de-o parte, cã aceste împrejurãri se încadreazã în conceptul constituţional de "situaţii extraordinare a cãror reglementare nu poate fi amânatã", astfel cum acesta a fost definit în jurisprudenţa sa, iar, pe de altã parte, cã urgenţa a fost motivatã corespunzãtor în cuprinsul ordonanţei de urgenţã criticate, fiind respectate astfel dispoziţiile art. 115 alin. (4) din Constituţie.
În final, Curtea reţine cã aprobarea Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 116/2009 prin Legea nr. 84/2010 nu poate avea relevanţã în examinarea constituţionalitãţii extrinseci a acestei ordonanţe de urgenţã a Guvernului, deoarece, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale (a se vedea Decizia nr. 95 din 8 februarie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 23 februarie 2006, şi Decizia nr. 784 din 12 mai 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 7 iulie 2009), aprobarea prin lege a unei ordonanţe a Guvernului nu poate acoperi un eventual viciu de neconstituţionalitate extrinsecã a acesteia.
2. Referitor la criticile de neconstituţionalitate raportate la prevederile art. 115 alin. (6) şi ale art. 126 alin. (2) din Constituţie, Curtea constatã cã şi acestea sunt neîntemeiate, deoarece, pe de-o parte, Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 116/2009 nu afecteazã regimul vreunei instituţii fundamentale a statului, ci modificã dispoziţiile referitoare la competenţa de soluţionare a cererilor de înregistrare în registrul comerţului şi, dupã caz, a altor cereri aflate în competenţa de soluţionare a judecãtorului delegat la registrul comerţului. Pe de altã parte, este adevãrat cã, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, competenţa instanţelor judecãtoreşti este stabilitã prin lege, însã Curtea observã cã Guvernul poate adopta: ordonanţe simple, în domenii care nu fac obiectul legilor organice, în baza unei legi speciale de abilitare, în temeiul art. 115 alin. (1)-(3) din Constituţie, şi ordonanţe de urgenţã, numai în situaţii extraordinare a cãror reglementare nu poate fi amânatã, cu obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora, în temeiul art. 115 alin. (4)-(6) din Legea fundamentalã. Ordonanţele de urgenţã, cuprinzând norme de natura legii organice, se aprobã cu majoritatea prevãzutã la art. 76 alin. (1) din Constituţie. Prin urmare, interdicţia Guvernului de a emite ordonanţe în domeniul legilor organice priveşte numai ordonanţele simple, nefiind prevãzutã o asemenea interdicţie pentru ordonanţele de urgenţã, cum este cazul de faţã.
De altfel, cu privire la sensul dispoziţiilor art. 115 alin. (6) din Legea fundamentalã, Curtea Constituţionalã a statuat prin Decizia nr. 1.189 din 6 noiembrie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 787 din 25 noiembrie 2008, cã "ordonanţele de urgenţã nu pot fi adoptate dacã «afecteazã», dacã au consecinţe negative, dar, în schimb, pot fi adoptate dacã, prin reglementãrile pe care le conţin, au consecinţe pozitive în domeniile în care intervin."
3. În ceea ce priveşte pretinsa încãlcare a dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din Legea fundamentalã, Curtea constatã cã nici aceastã susţinere nu este întemeiatã, ci, dimpotrivã, Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 116/2009 constituie o soluţie legislativã de rezolvare a blocajului existent la oficiile registrului comerţului, blocaj ce conducea la prelungirea excesivã a soluţionãrii cererilor de înregistrare sau de înscriere de menţiuni în registrul comerţului, nerespectându-se astfel drepturile comercianţilor.
Totodatã, potrivit art. 3 din actul normativ criticat, cererile formulate de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului care erau în competenţa de soluţionare a judecãtorului delegat se soluţioneazã de tribunalul comercial sau de secţia comercialã a tribunalului în a cãrui circumscripţie îşi are sediul comerciantul, iar cererile privind constatarea dizolvãrii persoanei juridice şi radierea din registrul comerţului se soluţioneazã tot de tribunalul comercial sau de secţia comercialã a tribunalului în a cãrui circumscripţie îşi are sediul comerciantul.
Prin urmare, unele atribuţii ale judecãtorului delegat la registrul comerţului au fost preluate - temporar, pânã la înfiinţarea profesiei de registrator comercial -, de cãtre directorii oficiilor registrului comerţului, iar altele au fost date în competenţa de soluţionare a tribunalului în a cãrui circumscripţie îşi are sediul comerciantul. Aşadar, nu se poate susţine încãlcarea dreptului pãrţilor la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, de cãtre o instanţã independentã şi imparţialã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 116/2009 pentru instituirea unor mãsuri privind activitatea de înregistrare în registrul comerţului, excepţie ridicatã, din oficiu, de Tribunalul Vrancea - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal în dosarele nr. 212/91/2010, nr. 1.271/91/2010, nr. 305/91/2010, nr. 303/91/2010, nr. 313/91/2010, nr. 319/91/2010, nr. 320/91/2010, nr. 323/91/2010, nr. 334/91/2010, nr. 340/91/2010, nr. 978/91/2010, nr. 972/91/2010, nr. 914/91/2010, nr. 850/91/2010, nr. 849/91/2010 şi nr. 345/91/2010.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 15 februarie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Valentina Bãrbãţeanu
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
