Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 225 din 9 martie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 14 si ale art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 241 din 15 aprilie 2010
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 şi ale <>art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepţie ridicatã de Consiliul Local al Oraşului Ungheni în Dosarul nr. 1.341./102/2009 (nr. în format vechi 3.526/2009) al Tribunalului Mureş - Secţia contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei, deoarece, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat în sensul respingerii aceleiaşi excepţii, faţã de aceleaşi critici de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 13 iulie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 1.341./102/2009 (nr. în format vechi 3.526/2009), Tribunalul Mureş - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 şi ale <>art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 .
Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de Consiliul Local al Oraşului Ungheni într-o cauzã de contencios administrativ privind suspendarea executãrii unui act administrativ.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã textele de lege criticate, prin instituirea facultãţii instanţei de judecatã de a dispune suspendarea executãrii unui act administrativ, înainte de judecata în fond, încalcã principiul prezumţiei de legalitate de care se bucurã un act administrativ, precum şi regula executãrii din oficiu a unui astfel de act. Autoritatea emitentã a actului administrativ respectiv este pusã în situaţia de a dovedi legalitatea acestuia, fãrã a avea posibilitatea propunerii de probe în acest sens, care pot fi administrate doar cu ocazia judecãrii în fond. În plus, se aratã cã instanţa de judecatã se subrogã astfel în dreptul autoritãţilor locale de a hotãrî autonom asupra treburilor interne pe care le au în competenţã.
Tribunalul Mureş - Secţia contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile de lege criticate se justificã prin urgenţa şi caracterul provizoriu al mãsurii de suspendare a actului administrativ, iar în cadrul cererii de suspendare pot fi formulate apãrãri. Dacã sunt îndeplinite cerinţele legii, instanţa de judecatã poate dispune suspendarea actului, fãrã ca prin aceasta sã "hotãrascã autonom asupra treburilor interne" din competenţa autoritãţilor administraţiei publice locale.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 14 şi ale <>art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 20, 21 şi 22 din Legea nr. 262/2007 pentru modificarea şi completarea <>Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007. Textele de lege criticate au urmãtorul cuprins:
- Art. 14 - Suspendarea executãrii actului: "(1) În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, dupã sesizarea, în condiţiile art. 7, a autoritãţii publice care a emis actul sau a autoritãţii ierarhic superioare, persoana vãtãmatã poate sã cearã instanţei competente sã dispunã suspendarea executãrii actului administrativ unilateral pânã la pronunţarea instanţei de fond. În cazul în care persoana vãtãmatã nu introduce acţiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea înceteazã de drept şi fãrã nicio formalitate.
(2) Instanţa soluţioneazã cererea de suspendare, de urgenţã şi cu precãdere, cu citarea pãrţilor.
(3) Când în cauzã este un interes public major, de naturã a perturba grav funcţionarea unui serviciu public administrativ, cererea de suspendare a actului administrativ normativ poate fi introdusã şi de Ministerul Public, din oficiu sau la sesizare, prevederile alin. (2) aplicându-se în mod corespunzãtor.
(4) Hotãrârea prin care se pronunţã suspendarea este executorie de drept. Ea poate fi atacatã cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Recursul nu este suspensiv de executare.
(5) În ipoteza în care se emite un nou act administrativ cu acelaşi conţinut ca şi cel suspendat de cãtre instanţã, acesta este suspendat de drept. În acest caz nu este obligatorie plângerea prealabilã.
(6) Nu pot fi formulate mai multe cereri de suspendare succesive pentru aceleaşi motive.
(7) Suspendarea executãrii actului administrativ are ca efect încetarea oricãrei forme de executare, pânã la expirarea duratei suspendãrii.";
- Art. 15 - Solicitarea suspendãrii prin acţiunea principalã: "(1) Suspendarea executãrii actului administrativ unilateral poate fi solicitatã de reclamant, pentru motivele prevãzute la art. 14, şi prin cererea adresatã instanţei competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanţa poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, pânã la soluţionarea definitivã şi irevocabilã a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odatã cu acţiunea principalã sau printr-o acţiune separatã, pânã la soluţionarea acţiunii în fond.
(2) Dispoziţiile art. 14 alin. (2)-(7) se aplicã în mod corespunzãtor.
(3) Hotãrârea datã cererii de suspendare este executorie de drept, iar introducerea recursului, potrivit art. 14 alin. (4), nu suspendã executarea.
(4) În ipoteza admiterii acţiunii de fond, mãsura suspendãrii, dispusã în condiţiile art. 14, se prelungeşte de drept pânã la soluţionarea definitivã şi irevocabilã a cauzei, chiar dacã reclamantul nu a solicitat suspendarea executãrii actului administrativ în temeiul alin. (1)."
În opinia autorului excepţiei, textele de lege menţionate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (2) potrivit cãruia nimeni nu este mai presus de lege, ale art. 21 alin. (2) privind interdicţia îngrãdirii prin lege a exerciţiului accesului liber la justiţie, ale art. 24 care garanteazã dreptul la apãrare, ale art. 120 alin. (1) care statueazã principiile descentralizãrii, autonomiei locale şi deconcentrãrii serviciilor publice ca principii de bazã ale administraţiei publice locale şi ale art. 121 alin. (1), potrivit cãrora autonomia localã se realizeazã, la nivelul administraţiei publice din comune şi oraşe, prin consiliile locale alese şi primarii aleşi, în condiţiile legii.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţionalã observã cã s-a mai pronunţat în numeroase rânduri asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor art. 14 şi ale <>art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , controlul de constituţionalitate fiind raportat la prevederile art. 16 alin. (2), art. 21 alin. (2) şi ale art. 24 din Constituţie, invocate şi în acest dosar. Astfel, prin <>Decizia nr. 1.211 din 11 noiembrie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 832 din 10 decembrie 2008, sau <>Decizia nr. 804 din 27 septembrie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 715 din 23 octombrie 2007, Curtea, pentru argumentele acolo reţinute, a respins excepţia de neconstituţionalitate.
Cele statuate în jurisprudenţa constituţionalã în materie, la care s-a fãcut referire, îşi menţin valabilitatea, întrucât în cauza de faţã nu au fost prezentate elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe.
Cât priveşte critica de neconstituţionalitate privind încãlcarea art. 120 alin. (1) şi a art. 121 alin. (1) din Legea fundamentalã, Curtea Constituţionalã constatã cã sunt neîntemeiate. Atribuţia definitorie a puterii judecãtoreşti este înfãptuirea justiţiei, iar, în materia actelor administrative emise de autoritãţi publice, prevederile art. 126 alin. (6) din Constituţie garanteazã controlul judecãtoresc asupra acestora, exercitat pe calea contenciosului administrativ. A afirma cã un asemenea control are semnificaţia încãlcãrii principiului autonomiei locale, prin amestecul unei instanţe de judecatã în "treburile interne ale administraţiei publice", echivaleazã cu negarea principiului separaţiei puterilor în stat şi al garantãrii liberului acces la justiţie, principii ce condiţioneazã existenţa şi funcţionarea efectivã a statului de drept într-o societate democraticã. În plus, instanţele de judecatã sunt învestite cu efectuarea controlului de legalitate şi temeinicie asupra actelor administrative, acte ce, chiar dacã se bucurã, pânã la proba contrarie, de prezumţia de legalitate, nu pot fi sustrase cenzurii judecãtoreşti sub aceste aspecte, fãrã ca astfel sã se realizeze, aşa cum susţine autorul excepţiei, încãlcarea competenţei autoritãţii publice, guvernate de principiul autonomiei locale.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 şi ale <>art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepţie ridicatã de Consiliul Local al Oraşului Ungheni în Dosarul nr. 1.341./102/2009 (nr. în format vechi 3.526/2009) al Tribunalului Mureş - Secţia contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 9 martie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi
__________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
