Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 225 din 4 martie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 93 alin. (5) si art. 100 alin. (8) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strainilor in Romania
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 273 din 7 aprilie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Valentina Bãrbãţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 93 alin. (5) şi <>art. 100 alin. (8) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie ridicatã de Kader Ahmed Marzouk în Dosarul nr. 4.810/2/2007 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate. Aratã cã, în ceea ce priveşte dispoziţiile <>art. 93 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 , Curtea are deja o jurisprudenţã care nu se impune a fi modificatã în prezenta cauzã. Cu privire la dispoziţiile art. 100 alin. (8) din ordonanţa de urgenţã, precizeazã cã sunt constituţionale, mãsura luãrii în custodie publicã nefiind o mãsurã privativã de libertate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 16 iulie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 4.810/2/2007, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 93 alin. (5) şi <>art. 100 alin. (8) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de Kader Ahmed Marzouk într-o cauzã având ca obiect soluţionarea cererii formulate de Autoritatea pentru Strãini (actualul Oficiu Român pentru Imigrãri) de prelungire a duratei de luare a sa în custodie publicã.
În motivarea excepţiei autorul acesteia susţine, cu privire la dispoziţiile <>art. 100 alin. (8) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 , cã sunt lipsite de precizie şi previzibilitate, întrucât nu stabilesc durata maximã pentru care strãinul poate fi luat în custodie publicã pentru nerespectarea obligaţiei prevãzute la art. 100 alin. (6) din ordonanţa de urgenţã, nu prevãd cui revine competenţa luãrii acestei mãsuri şi nici nu reglementeazã procedura prin care aceasta poate fi prelungitã, în mãsura în care o asemenea prelungire ar fi posibilã. De aceea, considerã cã textul de lege criticat constrânge magistratul sã se substituie legiuitorului, încãlcând astfel principiul prevãzut de art. 1 alin. (4) din Constituţie. În susţinerea acestor afirmaţii, invocã <>deciziile Curţii Constituţionale nr. 189/2006 şi nr. 647/2006.
În ceea ce priveşte dispoziţiile <>art. 93 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 , aratã cã încalcã dreptul constituţional la apãrare, în mãsura în care dispoziţiile criticate nu reglementeazã o procedurã clarã de prelungire a perioadei de luare în custodie publicã, precum şi prin limitarea duratei procedurii. Se apreciazã cã textul este contrar dreptului la apãrare şi liberului acces la justiţie, aducând şi o gravã atingere independenţei justiţiei, prin aceea cã soluţia prelungirii custodiei publice este impusã instanţei prin lege.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În susţinerea acestei opinii, invocã <>deciziile Curţii Constituţionale nr. 276/2005 şi nr. 772/2006. Precizeazã cã în <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 sunt prevãzute în mod expres atât condiţiile în care se acordã prelungirea duratei de luare în custodie, cât şi perioada maximã pentru care instanţa de judecatã poate dispune aplicarea acestei mãsuri.
Avocatul Poporului apreciazã cã textele de lege ce constituie obiect al excepţiei sunt constituţionale. Aratã cã interesele nelegitime nu pot fi ocrotite, ele fiind contrare legalitãţii şi statului de drept, astfel cã prelungirea duratei de luare în custodie a strãinilor are scopul de a împiedica strãinii a cãror şedere pe teritoriul ţãrii este ilegalã de a se sustrage de la mãsurile de returnare dispuse împotriva lor de autoritãţile române.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 93 alin. (5) şi <>art. 100 alin. (8) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 8 martie 2004, astfel cum au fost modificate prin Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 55/2007 privind înfiinţarea Oficiului Român pentru Imigrãri prin reorganizarea Autoritãţii pentru strãini şi a Oficiului Naţional pentru Refugiaţi, precum şi modificarea şi completarea unor acte normative, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 26 iunie 2007.
Textele de lege criticate au urmãtorul cuprins:
- Art. 93 alin. (5): "(5) Prelungirea duratei de luare în custodie publicã a strãinilor prevãzuţi la alin. (2) care nu au putut fi îndepãrtaţi de pe teritoriul României în termen de 30 de zile se dispune de cãtre curtea de apel în a cãrei razã de competenţã teritorialã se aflã locul de cazare, la solicitarea motivatã a Oficiului Român pentru Imigrãri. Instanţa trebuie sã se pronunţe înainte de expirarea termenului luãrii în custodie publicã dispuse anterior, iar hotãrârea instanţei este irevocabilã."
- Art. 100 alin. (8): "(8) În situaţia nerespectãrii obligaţiilor prevãzute la alin. (6) sau (7) poate fi dispusã mãsura luãrii în custodie publicã a strãinului."
Prevederile alin. (6) şi (7) ale art. 100 stabilesc obligaţia strãinului de a se prezenta lunar sau ori de câte ori este chemat la formaţiunea teritorialã a Oficiului Român pentru Imigrãri care i-a acordat tolerarea şi sã anunţe orice schimbare a reşedinţei, precum şi de a obţine de la aceasta aprobarea prealabilã pentru orice deplasare în afara razei de competenţã.
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile criticate din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 contravin urmãtoarelor dispoziţii din Constituţie: art. 1 alin. (4) care consacrã principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, art. 21 care garanteazã accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la apãrare, art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi şi art. 124 care statueazã principiile în conformitate cu care se înfãptuieşte justiţia. De asemenea, autorul excepţiei susţine cã sunt încãlcate şi dispoziţiile art. 5 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind dreptul la respectarea vieţii private şi de familie, care garanteazã dreptul la libertate şi siguranţã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor <>art. 93 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 s-a mai pronunţat prin mai multe decizii, prin prisma unor critici similare şi prin raportare la aceleaşi texte din Legea fundamentalã şi din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Astfel, de exemplu, prin <>Decizia nr. 773 din 7 noiembrie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.009 din 19 decembrie 2006, Curtea Constituţionalã a statuat cã dispoziţiile amintite nu contravin art. 21, art. 24 sau art. 124 alin. (2) din Constituţie, în cadrul procedurii de prelungire a duratei de luare în custodie publicã a strãinilor care nu au putut fi îndepãrtaţi de pe teritoriul României, fiindu-le acestora garantate exercitarea dreptului la apãrare şi accesul liber la justiţie ale pârâtului, iar judecãtorul va hotãrî în mod deliberat şi în urma analizãrii tuturor probelor administrate în proces.
Curtea observã cã dispoziţiile art. 100 alin. (8) din ordonanţa criticatã conţin o mãsurã de sancţionare a strãinilor care nu au respectat obligaţiile ce le reveneau pe timpul cât rãmânerea pe teritoriul României le-a fost toleratã de autoritãţile române. Luarea în custodie publicã este, aşadar, într-o asemenea situaţie, consecinţa comportamentului culpabil al strãinului, care a ignorat obligaţiile impuse, nesocotind astfel prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie, care instituie obligativitatea respectãrii legilor, fãrã a distinge între cetãţenii români şi strãini ori apatrizi. În ceea ce priveşte omisiunile de reglementare pe care le semnaleazã autorul excepţiei, Curtea constatã cã nu le poate complini, aceastã interdicţie rezultând din dispoziţiile <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 93 alin. (5) şi <>art. 100 alin. (8) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie ridicatã de Kader Ahmed Marzouk în Dosarul nr. 4.810/2/2007 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 4 martie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bãrbãţeanu
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
