Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 225 din 3 iulie 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 31 alin. 1 din Codul de procedura civila
Nicolae Popa - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Nicolae Cochinescu - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Gabriela Ghita - procuror Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 31 alin. 1 din Codul de procedura civilã, excepţie ridicatã de Adrian Gheorghita în Dosarul nr. 4.496/2000 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilã. La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Reprezentantul Ministerului Public apreciazã ca textul criticat, fiind preconstitutional, trebuie raportat la prevederile art. 150 alin. (1) din Constituţie, referitoare la conflictul temporal de legi. Pe fond solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate, întrucât apreciazã ca art. 31 alin. 1 din Codul de procedura civilã nu contravine prevederilor art. 21 şi 24 din Constituţie, privind accesul liber la justiţie şi dreptul la apãrare. CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele: Prin Încheierea din 24 august 2000, pronunţatã în Dosarul nr. 4.496/2000, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 alin. 1 din Codul de procedura civilã, excepţie ridicatã de Adrian Gheorghita într-o cauza având ca obiect stabilirea dreptului acestuia de a avea legãturi personale cu fiica sa. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca textul criticat, care "impiedica pãrţile sa participe la dezbaterile asupra recuzãrii, incalca vadit dreptul la apãrare garantat de art. 24 alin. (1) din Constituţia României şi ingradeste accesul liber la justiţie, contrar art. 21 alin. (2) din Constituţie." Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilã, exprimandu-şi opinia, apreciazã ca "dispoziţiile art. 31 alin. 1 din Codul de procedura civilã este în vigoare, nefiind abrogatã implicit sau explicit de nici un act normativ" şi, în consecinta, produce efecte şi dupã intrarea în vigoare a Constituţiei. Se mai arata ca "referitor la excepţia invocatã, Tribunalul apreciazã ca aceasta este fondatã, motivat de dispoziţiile art. 24 alin. (1) şi (2) din Constituţia României care prevãd accesul liber la justiţie al cetãţenilor, cu respectarea tuturor drepturilor şi garanţiilor procesuale, nefiind afectate de judecarea în camera de consiliu, a cererii de recuzare a judecãtorului, fãrã citarea pãrţilor." Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, arãtând, în esenta, ca "dispoziţiile criticate nu afecteazã drepturile constituţionale menţionate în motivarea exceptiei". Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor şi concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate, asa cum rezulta din încheierea de sesizare şi din motivarea formulatã de autorul acesteia, îl constituie dispoziţiile art. 31 alin. 1 din Codul de procedura civilã, potrivit cãrora "Instanta decide asupra recuzãrii, în camera de consiliu, fãrã prezenta pãrţilor şi ascultând pe judecãtorul recuzat numai dacã gãseşte de cuviinţã". Se susţine ca aceste dispoziţii de lege incalca prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi ale art. 24 alin. (2), care prevãd: - Art. 21 alin. (1): "Orice persoana se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime."; - Art. 24 alin. (2): "În tot cursul procesului, pãrţile au dreptul sa fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu." Totodatã, în esenta, prin notele scrise depuse la dosar autorul exceptiei de neconstituţionalitate solicita Curţii Constituţionale sa dispunã "completarea actului de sesizare, a raportului şi a obiectului Dosarului nr. 93C/2001, astfel încât sa se refere explicit la obiecţia de neconstituţionalitate materialã; calificarea neconstitutionalitatii formale ca lipsitã de interes în condiţii de neconstituţionalitate materialã; cercetarea prealabilã a competentei Curţii în raport cu cauza de neconstituţionalitate materialã, care consta în aceea ca statul roman nu este fondat în fapt pe Constituţia României, ci pe doctrina stalinista de lichidare a opozantilor prin inscenari judiciare (de drept comun); declinarea competentei Curţii în raport cu obiecţia de neconstituţionalitate materialã în favoarea autoritãţilor cu competenta politica şi executivã: Parlamentul, Preşedintele şi Guvernul României". Examinând excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 31 alin. 1 din Codul de procedura civilã, Curtea Constituţionalã constata ca aceasta este neîntemeiatã şi, în consecinta, urmeazã sa fie respinsã. I. În legatura cu incidenta dispoziţiilor constituţionale ale art. 150 alin. (1), potrivit cãrora "Legile şi toate celelalte acte normative rãmân în vigoare, în mãsura în care ele nu contravin prezentei Constituţii", Curtea Constituţionalã constata ca ulterior intrãrii în vigoare a Constituţiei Codul de procedura civilã a fost modificat expres prin mai multe acte normative, de exemplu, prin legile nr. 104/1992, nr. 65/1993, nr. 7/1996 şi nr. 99/1999, precum şi prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 . Rezulta ca în caz de contradictie cu o dispoziţie constituţionalã nu se pune problema aplicãrii art. 150 alin. (1) din Constituţie, ci a controlului legitimitatii constituţionale a prevederilor acestui act normativ. În acest sens Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin mai multe decizii, de exemplu, prin Decizia nr. 90 din 4 octombrie 1995, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 272 din 23 noiembrie 1995, şi nu au intervenit elemente noi de natura sa determine modificarea acestei jurisprudente. II. Analizând criticile formulate de autorul exceptiei, Curtea constata ca art. 31 alin. 1 din Codul de procedura civilã, care stabileşte ca instanta decide asupra recuzãrii, în camera de consiliu, fãrã prezenta pãrţilor, nu incalca dreptul la apãrare garantat de art. 24 alin. (1) din Constituţie. Aceasta deoarece judecarea cererii de recuzare nu vizeazã fondul cauzei şi nu presupune în mod necesar dezbateri contradictorii, ci instanta pronunţa în şedinţa publica o încheiere asupra recuzãrii. Prin aceasta reglementare legiuitorul a avut în vedere instituirea unei proceduri simple şi operative de soluţionare a acestei cereri. Curtea nu poate retine nici susţinerea referitoare la încãlcarea art. 21 alin. (2) din Constituţie, care interzice îngrãdirea prin lege a exercitãrii accesului la justiţie, întrucât, potrivit art. 34 alin. (2) din Codul de procedura civilã, "Încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca numai o data cu fondul", cu refacerea tuturor actelor şi dovezilor administrate la prima instanta, atunci când, asa cum prevede alin. 3 al aceluiaşi articol din acelaşi cod, "instanta superioarã de fond constata ca recuzarea a fost pe nedrept respinsã". Asa fiind, Curtea urmeazã sa respingã excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 31 alin. 1 din Codul de procedura civilã, prin raportare la art. 21 alin. (2) şi la art. 24 alin. (1) din Constituţie. III. Prin notele scrise depuse la dosar autorul exceptiei, pe de o parte, formuleazã unele consideratii personale de natura politica, iar pe de alta parte, solicita Curţii Constituţionale sa îşi "decline competenta în raport cu obiecţia de neconstituţionalitate materialã, în favoarea autoritãţilor cu competenta politica şi executivã: Parlamentul, Preşedintele şi Guvernul României". Examinând aceste sustineri, Curtea constata ca potrivit art. 144 din Constituţie, prin care se stabilesc atribuţiile Curţii Constituţionale, precum şi potrivit <>art. 1 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã, aceasta [...] este unica autoritate de jurisdicţie constituţionalã în România" şi, în temeiul alin. (2) al art. 3 din aceeaşi lege, "este singura în drept sa hotãrascã asupra competentei sale". Rezulta ca solicitarea privind declinarea competentei Curţii în favoarea autoritãţilor menţionate de autorul exceptiei urmeazã sa fie înlãturatã. Celelalte sustineri ale autorului exceptiei urmeazã, de asemenea, sa fie inlaturate, întrucât acestea reprezintã de fapt consideratii personale de natura politica, care, prin natura lor, exced competentei de soluţionare a Curţii.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 31 alin. 1 din Codul de procedura civilã, excepţie ridicatã de Adrian Gheorghita în Dosarul nr. 4.496/2000 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilã. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 3 iulie 2001.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent, Gabriela Dragomirescu
──────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
