Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 224 din 13 martie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii, excepţie ridicatã de Iordache Carp, Petricã Carp şi Ioan Frohlich în dosarele nr. 10.043/62/2011, nr. 10.045/62/2011 şi nr. 10.046/62/2011 ale Tribunalului Braşov - Secţia civilã şi care constituie obiectul dosarelor Curţii Constituţionale nr. 1.363D/2011-nr. 1.365D/2011. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publicã din 16 februarie 2012 şi au fost consemnate în încheierea de la acea datã, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunţarea la data de 13 martie 2012.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele: Prin încheierile din 10 noiembrie 2010, pronunţate în dosarele nr. 10.043/62/2011, nr. 10.045/62/2011 şi nr. 10.046/62/2011, Tribunalul Braşov - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii. Excepţia a fost ridicatã de Iordache Carp, Petricã Carp şi Ioan Frohlich cu prilejul soluţionãrii unor acţiuni având ca obiect contribuţia la asigurãrile sociale de sãnãtate. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţã, cã prevederile de lege criticate, care instituie obligaţia plãţii unei contribuţii la sistemul asigurãrilor sociale de sãnãtate în procent de 5,5% aplicat asupra veniturilor din pensii, exceptând persoanele ale cãror pensii nete sunt mai mici de 740 lei, creeazã discriminãri între diferite categorii de pensionari, în funcţie de cuantumul pensiei obţinute. De asemenea, considerã cã, prin impunerea obligaţiei de contribuţie la sistemul de asigurãri sociale de sãnãtate, este afectatã pensia, asupra cãreia titularii au un drept de proprietate. Tribunalul Braşov - Secţia civilã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. Avocatul Poporului considerã cã prevederile de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens, aratã cã obligaţia de contribuţie la fondul asigurãrilor sociale de sãnãtate izvorãşte din principiul solidaritãţii pe care se întemeiazã sistemul public de asigurãri sociale, ca o manifestare a statului social. De asemenea, considerã cã nu este încãlcat dreptul la pensie, întrucât art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 nu prevede diminuarea cuantumului pensiei contributive care este un drept câştigat, ci a unei obligativitãţi de a contribui la constituirea fondurilor de asigurãri de sãnãtate. În sfârşit, aratã cã nu este înfrânt nici dreptul de proprietate privatã, deoarece, aşa cum a statuat şi Curtea Europeanã a Drepturilor Omului în jurisprudenţa sa, Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale nu garanteazã un anumit cuantum al dreptului patrimonial, ci doar plata acestuia ca drept câştigat. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate.
CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, astfel cum au fost modificate prin Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 107/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 din 10 decembrie 2010. Textul de lege criticat are urmãtorul conţinut: - Art. 259 alin. (2): "Contribuţia datoratã de pensionarii ale cãror venituri din pensii depãşesc 740 de lei este de 5,5% aplicatã asupra acestor venituri şi se vireazã odatã cu plata drepturilor bãneşti asupra cãrora se calculeazã de cãtre cei care efectueazã plata acestor drepturi. Prin aplicarea acestei cote nu poate rezulta o pensie netã mai micã de 740 de lei." Autorii excepţiei considerã cã textele de lege criticate contravin urmãtoarelor texte din Constituţie: art. 16 privind egalitatea în drepturi a cetãţenilor şi art. 44 alin. (2) privind dreptul de proprietate privatã. De asemenea, invocã art. 14 din Convenţia Europeanã a Drepturilor Omului referitor la interzicerea discriminãrii, precum şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Curţii Europene de Justiţie în materia interzicerii discriminãrii. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 428 din 26 martie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 28 aprilie 2009, Decizia nr. 775 din 12 mai 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 459 din 2 iulie 2009, şi Decizia nr. 343 din 10 martie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 387 din 2 iunie 2011, Curtea a respins criticile de neconstituţionalitate formulate în raport cu dispoziţii constituţionale şi motivãri diferite de cele invocate în prezenta cauzã. Prin Decizia nr. 28 din 19 ianuarie 2012, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 martie 2012, Curtea a analizat însã criticile de neconstituţionalitate aduse art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 în raport cu prevederile art. 16 şi art. 44 din Constituţie şi a respins ca inadmisibile aceste critici, reţinând cã "Faptul cã unele case judeţene de pensii aplicã aceastã cotã de 5,5%, asupra întregii pensii, iar altele asupra diferenţei ce depãşeşte suma de 740 de lei nu ţine de constituţionalitatea textului de lege criticat, ci de modul de interpretare şi aplicare a acestuia". Prin urmare, fãrã a se pronunţa cu privire la constituţionalitatea textului de lege în sine ori a interpretãrii sale în sens constituţional, Curtea a constatat doar cã aspectele criticate de autorul acelei excepţii de neconstituţionalitate proveneau din faptul cã autoritãţile aplicaserã legea neunitar, iar aceastã problemã putea face obiectul unui recurs în interesul legii, potrivit art. 329 şi urmãtoarele din Codul de procedurã civilã şi ale art. 126 alin. (1) din Constituţie, iar nu al unei excepţii de neconstituţionalitate. Dacã prin Decizia nr. 28 din 19 ianuarie 2012, Curtea doar semnala necesitatea unei interpretãri unitare a dispoziţiilor art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006, în cauza de faţã constatã cã este pusã în discuţie însãşi constituţionalitatea uneia dintre interpretãrile pe care acest text de lege a primit-o în practicã. Prin urmare, analizând constituţionalitatea dispoziţiilor de lege criticate în raport cu prevederile art. 44 din Constituţie, Curtea reţine cã una dintre resursele principale care permit sistemului public de asigurãri sociale de sãnãtate sã îşi poatã realiza obiectivul principal, respectiv cel de a asigura un minimum de asistenţã medicalã pentru populaţie, inclusiv pentru acele categorii de persoane care se aflã în imposibilitatea de a contribui la constituirea fondurilor de asigurãri de sãnãtate, este contribuţia celor asiguraţi la acest sistem. De aceea, principiul solidaritãţii ce se aplicã sistemului asigurãrilor sociale de sãnãtate impune şi justificã obligaţia plãţii contribuţiei pentru asigurãri sociale de sãnãtate şi pentru veniturile obţinute din pensii. În sensul celor arãtate sunt şi cele reţinute de Curtea Constituţionalã prin Decizia nr. 934 din 14 decembrie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2007. De asemenea, prin Decizia nr. 335 din 10 martie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 355 din 23 mai 2011, Curtea a reţinut cã art. 56 din Constituţie prevede obligaţia cetãţenilor de a contribui prin impozite şi prin taxe la cheltuielile publice. În cazul sistemului public de sãnãtate, aceste cheltuieli publice vizeazã însãşi îndeplinirea obligaţiei constituţionale a statului de a asigura ocrotirea sãnãtãţii şi protecţia socialã a cetãţenilor. Constatând cã pensia contributivã intrã nu doar în sfera de protecţie a dispoziţiilor art. 47 alin. (2) din Constituţie, ci şi a dispoziţiilor art. 44 din Constituţie, precum şi a celor ale art. 1 din Primul Protocol la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, aşa cum de altfel aratã şi autorii excepţiei, Curtea reţine însã, în acord cu cele statuate şi prin Decizia nr. 1.382 din 20 octombrie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 47 din 20 ianuarie 2012, cã "exerciţiul prerogativelor dreptului de proprietate nu trebuie absolutizat fãcând abstracţie de prevederile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, potrivit cãrora «Conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege», precum şi de cele ale art. 136 alin. (5), care consacrã caracterul inviolabil al proprietãţii private, în condiţiile stabilite de legea organicã. În virtutea acestor prevederi constituţionale, legiuitorul este competent sã stabileascã cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în aşa fel încât sã nu vinã în contradicţie cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel limitãri rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat". De asemenea, Curtea constatã cã protecţia dreptului de proprietate nu poate fi invocatã pentru a refuza îndeplinirea obligaţiei de ordin constituţional prevãzutã de art. 56. De altfel, în acelaşi sens este şi jurisprudenţa Comisiei Europene a Drepturilor Omului, care, în Cauza Wasa Liv Omsesidigt, Forsakringsbolaget Valands Pensionsstiftelse şi un grup de aproximativ 15000 de persoane contra Suediei, a reţinut, în esenţã, cã dispoziţiile art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la protecţia proprietãţii, recunosc autoritãţilor naţionale competenţa de a decide perceperea de impozite, alte taxe sau contribuţii, potrivit aprecierii necesitãţilor politice, economice şi sociale. Aşa fiind, obligarea unui contribuabil la plata unui impozit sau a altei contribuţii nu ar putea fi contrarã dreptului la respectarea bunurilor sale, decât dacã cel interesat ar fi obligat la a suporta o sarcinã insuportabilã. Vãzând toate aceste considerente, Curtea apreciazã cã obligaţia de a contribui la fondul asigurãrilor sociale de sãnãtate cu o cotã-parte din veniturile provenind din pensii nu poate fi consideratã ca reprezentând, în sine, o încãlcare a prevederilor constituţionale referitoare la dreptul la pensie ori la dreptul de proprietate. Analizând, în continuare, criticile de neconstituţionalitate raportate la dispoziţiile constituţionale şi internaţionale referitoare la egalitatea în drepturi şi interzicerea discriminãrii, Curtea constatã cã prevederile de lege criticate instituie obligaţia persoanelor ale cãror venituri din pensii depãşesc 740 de lei de a contribui la fondul asigurãrilor sociale de sãnãtate cu o cotã de 5,5% din aceste venituri. Aceastã obligaţie nu incumbã persoanelor care au o pensie mai micã de 740 de lei. În practicã, aceste prevederi de lege au fost interpretate de cãtre unele autoritãţi în sensul cã persoanele care, potrivit dispoziţiilor art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006, sunt ţinute sã contribuie, datoreazã o contribuţie egalã cu o cotã de 5,5% calculatã asupra cuantumului întregii pensii. Or, Curtea constatã cã prevederile de lege criticate se referã, în mod expres, la "contribuţia datoratã de pensionarii ale cãror venituri din pensii depãşesc 740 de lei", reglementare ce are semnificaţia deducerii acestei sume de la obligaţia de contribuţie. În plus, interpretarea de cãtre autoritãţi a acestor prevederi în sensul arãtat are ca efect crearea unei situaţii discriminatorii între persoanele care au o pensie mai micã decât suma amintitã şi care nu sunt ţinute de obligaţia de a contribui şi cele care au o pensie al cãrei cuantum depãşeşte aceastã sumã, obligaţia de contribuţie a acestora nepurtând doar asupra sumei care depãşeşte suma legal dedusã, ci asupra cuantumului întregii pensii. Astfel, în aceastã interpretare, persoanele aflate în aceastã din urmã situaţie nu ar beneficia de deducerea sumei de 740 de lei din cuantumul sumei asupra cãreia se datoreazã contribuţia. Curtea apreciazã cã aceastã interpretare este contrarã principiului constituţional al egalitãţii în drepturi. Astfel, dacã necesitatea instituirii unor scutiri de la plata obligaţiei contribuţiei reprezintã o realã manifestare a caracterului de stat social prevãzut de art. 1 alin. (5) din Constituţie, aceasta nu poate constitui premisa obligãrii celor care realizeazã venituri mai mari şi au calitatea de contribuabili de a suporta, în mod disproporţionat, contribuţia nu doar asupra veniturilor care depãşesc suma dedusã de lege, ci şi asupra acestei sume, creându-se astfel o discriminare între persoane pe criteriul averii. Este adevãrat cã teza finalã a dispoziţiilor art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 stabileşte cã prin aplicarea cotei de contribuţie asupra pensiei nu poate rezulta o pensie netã mai micã de 740 de lei, însã o asemenea dispoziţie nu poate fi interpretatã decât ca fiind o garanţie a respectãrii obligaţiei de a deduce aceastã sumã de la obligaţia de platã a contribuţiei. O interpretare contrarã ar crea discriminãri între pensionari şi din perspectiva principiului contributivitãţii, ca fundament al dreptului la pensie ocrotit de art. 47 alin. (2) din Constituţie, prin aceea cã ar obliga persoanele care au contribuit mai mult la fondul asigurãrilor de pensii la plata, totodatã, a unei contribuţii la fondul asigurãrilor sociale de sãnãtate, care, în practicã, ar anula reflectarea acestui principiu în cuantumul pensiei obţinute, prin diminuarea acestuia pânã la pragul de 740 de lei. Astfel, persoanele care au avut contribuţii diferite la fondul asigurãrilor de pensii ar putea ajunge la situaţia în care, prin aplicarea dispoziţiilor de lege criticate, sã obţinã un cuantum al pensiei egal. Or, dacã principiul egalitãţii în drepturi presupune, aşa cum s-a arãtat în mod constant în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, aplicarea unui tratament juridic egal pentru persoane aflate în situaţii comparabile, din perspectiva textului de lege analizat, acest principiu impune ca obligaţia de contribuţie la asigurãrile sociale de sãnãtate sã fie astfel aşezatã încât sã reflecte, în mod egal, principiul contributivitãţii.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Constatã cã dispoziţiile art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii, care au format obiectul excepţiei de neconstituţionalitate ridicate de Iordache Carp, Petricã Carp şi Ioan Frohlich în dosarele nr. 10.043/62/2011, nr. 10.045/62/2011 şi nr. 10.046/2011 ale Tribunalului Braşov - Secţia civilã, sunt constituţionale în mãsura în care se interpreteazã în sensul cã procentul de 5,5 se aplicã numai asupra veniturilor din pensii care depãşesc 740 de lei. Prezenta decizie se comunicã celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 13 martie 2012.
