Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 223 din 7 martie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 60^1 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 98/1999 privind protectia sociala a persoanelor ale caror contracte individuale de munca vor fi desfacute ca urmare a concedierilor colective
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 368 din 27 aprilie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Cristina Cãtãlina Turcu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 60^1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 98/1999 privind protecţia socialã a persoanelor ale cãror contracte individuale de muncã vor fi desfãcute ca urmare a concedierilor colective, excepţie ridicatã de Florina Tatiana Cãuş şi alţii în Dosarul nr. 2.598/2005 al Curţii de Apel Oradea - Secţia civilã mixtã, de Szatmari Ladislau Ludovic şi alţii în Dosarul nr. 8.473/C/2005 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia civilã şi de Lazãr Ştefan şi alţii în Dosarul nr. 2.597/2005 al Curţii de Apel Oradea - Secţia civilã mixtã.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publicã din 21 februarie 2006 şi au fost consemnate în încheierea de la acea datã, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunţãrii mai întâi la data de 28 februarie 2006, iar apoi la data de 7 martie 2006.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele:
Prin încheierile din 21 septembrie 2005, 14 octombrie 2005 şi 8 noiembrie 2005, pronunţate în dosarele nr. 2.598/2005 al Curţii de Apel Oradea - Secţia civilã mixtã, nr. 8.473/C/2005 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia civilã şi nr. 2.597/2005 al Curţii de Apel Oradea - Secţia civilã mixtã, Curtea Constituţionalã a fost sesizatã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 60 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 98/1999 privind protecţia socialã a persoanelor ale cãror contracte individuale de muncã vor fi desfãcute ca urmare a concedierilor colective, excepţie ridicatã de Florina Tatiana Cãuş, Szatmari Ladislau Ludovic, Lazãr Ştefan şi alţii în cauze având ca obiect soluţionarea unor contestaţii în anulare împotriva unor decizii şi a unui recurs împotriva unei sentinţe civile, pronunţate în litigii de muncã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã dispoziţiile <>art. 60^1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 98/1999 aduc atingere dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi (2) şi ale art. 154 alin. (1) din Constituţie. În acest sens aratã, în esenţã, cã textul de lege criticat privilegiazã persoanele încadrate ca salariaţi la unitãţile prevãzute în anexa nr. 2 la ordonanţã, discriminând totodatã persoanele disponibilizate care au prestat activitate la unitãţile care nu sunt cuprinse în aceastã anexã.
Curtea de Apel Oradea - Secţia civilã mixtã apreciazã cã prevederile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece "nu toate persoanele disponibilizate în condiţiile <>Legii nr. 312/2001 de aprobare şi modificare a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 98/1999 beneficiazã de facilitãţile acestei legi, ci doar cele disponibilizate de la unitãţile cuprinse în anexa nr. 2 la lege, ceea ce evident este o discriminare".
Curtea de Apel Timişoara - Secţia civilã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã, întrucât "persoane disponibilizate în aceeaşi perioadã şi pentru aceleaşi motive beneficiazã de tratament diferenţiat în funcţie de faptul cã figureazã sau nu în anexa nr. 2 la <>Legea nr. 312/2001 ".
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens aratã cã, potrivit dispoziţiilor art. 41 alin. (2) din Constituţie, este de competenţa exclusivã a legiuitorului sã reglementeze mãsurile de protecţie socialã de care pot beneficia salariaţii în cazul concedierilor colective, ca urmare a restructurãrii unitãţilor în care şi-au desfãşurat activitatea în baza contractelor individuale de muncã.
Totodatã, Guvernul apreciazã cã prin acceptarea criticilor formulate de autorii excepţiei Curtea ar deveni legislator pozitiv, în contradicţie cu prevederile constituţionale cuprinse în art. 61 alin. (1), precum şi cu prevederile <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 . În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 154 din Constituţie, invocate de asemenea de autorii excepţiei, se considerã cã acestea nu au incidenţã în cauzã.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile <>art. 60^1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 98/1999 sunt constituţionale, întrucât "dispoziţiile legale criticate nu aduc atingere sub nici un aspect principiului egalitãţii în drepturi a cetãţenilor. Stabilirea prin acestea a categoriilor de persoane disponibilizate care beneficiazã de plãţi compensatorii acordate din bugetul Fondului pentru plata ajutorului de şomaj intrã în competenţele legiuitorului, potrivit opţiunii sale libere, în raport cu resursele financiare ce pot fi destinate acestui scop în diferite perioade". De asemenea, Avocatul Poporului aratã cã "nici o dispoziţie din Legea fundamentalã nu consacrã dreptul persoanelor disponibilizate la plãţi compensatorii".
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorii-raportori, susţinerile reprezentantului pãrţii Societatea Comercialã "Electrocentrale" - S.A. din Oradea, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, aşa cum rezultã din examinarea încheierii de sesizare, precum şi a concluziilor scrise formulate de autorii excepţiei, îl constituie dispoziţiile <>art. 60^1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 98/1999 privind protecţia socialã a persoanelor ale cãror contracte individuale de muncã vor fi desfãcute ca urmare a concedierilor colective, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 303 din 29 iunie 1999, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 312 din 18 iunie 2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 6 iulie 2001, cu modificãrile ulterioare.
Textul de lege criticat are urmãtorul cuprins:
Art. 60^1: "(1) Începând cu data de 22 iunie 2000 beneficiazã de plãţi compensatorii acordate din bugetul Fondului pentru plata ajutorului de şomaj numai persoanele disponibilizate prin concedieri colective din unitãţile prevãzute în Planul de restructurare în vederea aplicãrii Programului de restructurare a întreprinderilor şi de reconversie profesionalã (RICOP), cuprinse în anexa la legea de aprobare a prezentei ordonanţe de urgenţã, care devine anexa nr. 2 «Lista cuprinzând unitãţile prevãzute în Planul de restructurare în vederea aplicãrii Programului de restructurare a întreprinderilor şi de reconversie profesionalã (RICOP)»."
Textele constituţionale invocate de autorii excepţiei în susţinerea acesteia sunt art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi şi art. 154 alin. (1) privind conflictul temporal de legi.
Critica de neconstituţionalitate constã, în esenţã, în susţinerea cã textul criticat instituie privilegii pentru unii cetãţeni, respectiv pentru cei încadraţi ca salariaţi la unitãţile prevãzute în anexa nr. 2 la ordonanţa de urgenţã, discriminând totodatã persoanele disponibilizate care au prestat activitatea la unitãţile ce nu sunt cuprinse în aceastã anexã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţionalã reţine urmãtoarele:
Dreptul la plata plãţilor compensatorii nu este un drept constituţional, legiuitorul dispunând de o marjã de apreciere în stabilirea mãsurilor de protecţie socialã diferenţiate pe categorii de salariaţi.
Aşa fiind, prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 98/1999 , aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 312/2001 , legiuitorul a adoptat soluţii diferite cu privire la mãsurile de protecţie aplicabile salariaţilor încadraţi cu contract individual de muncã pe duratã nedeterminatã, care sunt disponibilizaţi prin concedieri colective, efectuate în procesele de restructurare, reorganizare, închidere operaţionalã parţialã sau totalã a activitãţii, privatizare sau lichidare, de cãtre societãţi comerciale, companii naţionale, societãţi naţionale, precum şi regii autonome, societãţi comerciale ori alte unitãţi aflate sub autoritatea administraţiei publice centrale sau locale, unitãţi şi instituţii finanţate din fonduri bugetare şi extrabugetare.
Curtea reţine cã prin textul care formeazã obiectul criticii de neconstituţionalitate s-au prevãzut mãsuri speciale pentru salariaţii disponibilizaţi din anumite unitãţi, prevãzute în Planul de restructurare în vederea aplicãrii Programului de restructurare a întreprinderilor şi de reconversie profesionalã (RICOP), fãrã ca prin aceasta sã se aducã atingere prevederilor art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie.
Programul în cauzã a fãcut obiectul Memorandumului de finanţare din 30 decembrie 1999 dintre Guvernul României şi Comisia Europeanã, ratificat prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2000 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 248 din 5 iunie 2000, aprobatã prin <>Legea nr. 207/2000 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 618 din 30 noiembrie 2000.
Potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, în acord cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, principiul egalitãţii nu exclude aplicarea unor tratamente juridice diferite în situaţii care sunt, de asemenea, diferite, dacã aceasta se justificã în mod raţional şi obiectiv.
În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 154 alin. (1) din Constituţie, invocate în susţinerea excepţiei, Curtea constatã cã acestea nu au incidenţã în cauzã, deoarece textul de lege criticat nu este preconstituţional.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 60^1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 98/1999 privind protecţia socialã a persoanelor ale cãror contracte individuale de muncã vor fi desfãcute ca urmare a concedierilor colective, excepţie ridicatã de Florina Tatiana Cãuş şi alţii în Dosarul nr. 2.598/2005 al Curţii de Apel Oradea - Secţia civilã mixtã, de Szatmari Ladislau Ludovic şi alţii în Dosarul nr. 8.473/C/2005 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia civilã şi de Lazãr Ştefan şi alţii în Dosarul nr. 2.597/2005 al Curţii de Apel Oradea - Secţia civilã mixtã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 7 martie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina Cãtãlina Turcu
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
