Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 223 din 18 mai 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 si 7 din Legea nr. 85/1992 privind vanzarea de locuinte si spatii cu alta destinatie construite din fondurile statului si din fondurile unitatilor economice sau bugetare de stat, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si a Decretului-lege nr. 61/1990 privind vanzarea de locuinte construite din fondurile statului catre populatie, cu modificarile si completarile ulterioare
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 532 din 14 iunie 2004
Nicolae Popa - preşedinte
Costicã Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Lucian Stângu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Dana Titian - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 1 şi 7 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altã destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, precum şi a dispoziţiilor Decretuluilege nr. 61/1990 privind vânzarea de locuinţe construite din fondurile statului cãtre populaţie, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Avicola" - S.A. din Iaşi în Dosarul nr. 10.119/2003 al Tribunalului Iaşi.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 1 şi 7 din Legea nr. 85/1992 , precum şi celor ale <>Decretului-lege nr. 61/1990 . În acest sens, apreciazã cã dispoziţiile <>art. 1 şi 7 din Legea nr. 85/1992 sunt justificate din punct de vedere economic şi corespund prevederilor Constituţiei, fiind în deplinã concordanţã cu primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. De asemenea, în ceea ce priveşte dispoziţiile <>Decretului-lege nr. 61/1990 , reprezentantul Ministerului Public aratã cã acestea nu contravin prevederilor constituţionale şi reglementãrilor internaţionale invocate de autorul excepţiei, întrucât prevãd condiţiile şi criteriile de vânzare a locuinţelor construite din fondurile statului cãtre populaţie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 5 februarie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 10.119/2003, Tribunalul Iaşi a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 1 şi 7 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altã destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat, precum şi a dispoziţiilor Decretuluilege nr. 61/1990 privind vânzarea de locuinţe construite din fondurile statului cãtre populaţie.
Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Avicola" - S.A. din Iaşi într-o cauzã civilã ce are ca obiect soluţionarea apelului formulat împotriva Sentinţei civile nr. 4.369 din 9 aprilie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 1.219/2003 de Judecãtoria Iaşi.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine cã dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art. 44, 45, 53 şi 135 din Constituţie, republicatã. Autorul excepţiei considerã cã textele de lege criticate aduc atingere şi art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, raportate la art. 20 din Constituţie, republicatã.
În acest sens aratã cã, "prin acordarea prioritãţii unui ofertant pentru atribuirea locuinţelor construite din fondurile unitãţii, la un preţ mult mai mic decât cel ce s-ar obţine în baza cererii şi ofertei de pe piaţã", dispoziţiile legale criticate îi încalcã dreptul de proprietate. De asemenea, susţine cã art. 53 din Constituţie, republicatã, prevede limitativ cazurile în care se poate limita exerciţiul unui drept, situaţii care nu se reţin însã în speţa de faţã. Astfel, apreciazã cã dispoziţiile legale criticate stabilesc reguli ce se aplicã în mod discriminatoriu, fiind în acest fel afectate "atât anumite persoane juridice de drept privat faţã de altele, cât şi persoane fizice cãrora le este prohibitã dobândirea proprietãţii anumitor locuinţe".
Şi, în fine, mai aratã cã impunerea prin lege a vânzãrii unui activ al societãţii cu nesocotirea mecanismului cerereofertã contravine prevederilor constituţionale ale art. 135, fiind astfel încãlcate principiile economiei de piaţã, "deoarece se diminueazã în mod artificial valoarea bunului vândut, fãrã a exista o compensare justã a proprietarului-vânzãtor, care ar putea obţine o valoare mult mai mare prin vânzare la licitaţie".
Tribunalul Iaşi, exprimându-şi opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate, apreciazã cã dispoziţiile <>art. 1 şi 7 din Legea nr. 85/1992 sunt nu numai conforme literei şi spiritului art. 44, 135 şi 136 din Constituţie, republicatã, ci şi legitimate din punct de vedere economic, social şi moral.
În ceea ce priveşte <>Decretul-lege nr. 61/1990 , aratã cã acesta reglementeazã condiţiile în care întreprinderile pentru vânzarea locuinţelor şi oficiile specializate pot vinde locuinţele construite din fondurile statului cãtre populaţie, fiind în acord cu prevederile constituţionale ale art. 44 alin. (1) teza a doua.
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, considerã cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 1 şi 7 din Legea nr. 85/1992 , precum şi a prevederilor <>Decretului-lege nr. 61/1990 este neîntemeiatã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauzã de judecãtorulraportor, notele scrise ale autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei republicate, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 1 şi 7 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altã destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 15 iulie 1998, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
Textele criticate au urmãtorul cuprins:
- Art. 1: "Locuinţele construite din fondurile statului pot fi cumpãrate de titularii contractelor de închiriere, cu plata integralã sau în rate a preţului, în condiţiile <>Decretului-lege nr. 61/1990 privind vânzarea de locuinţe construite din fondurile statului cãtre populaţie şi ale prezentei legi.
Sunt exceptate de la prevederile alin. 1 locuinţele care depãşesc suprafeţele maxime prevãzute în actele normative în baza cãrora s-au executat locuinţele din fondurile statului şi din fondurile unitãţilor economice şi bugetare de stat, precum şi cele care prezintã, la data vânzãrii, finisaje superioare, echivalente unor lucrãri de artã sau ornamentale deosebite, sau care beneficiazã de dotãri speciale, cum ar fi: piscinã, saunã, serã, cramã, bar-vinotecã, camerã frigorificã sau altele asemenea.
De asemenea, sunt exceptate locuinţele de protocol care au servit sau servesc demnitarilor sau altor persoane alese sau numite în funcţii drept locuinţe pe durata exercitãrii funcţiei, chiar dacã acestea sunt scoase ulterior din evidenţa locuinţelor de protocol.";
- Art. 7: "Locuinţele construite din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat, pânã la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, altele decât locuinţele de intervenţie, vor fi vândute titularilor contractelor de închiriere, la cererea acestora, cu plata integralã sau în rate a preţului, în condiţiile <>Decretului-lege nr. 61/1990 şi ale prezentei legi.
De asemenea, vor fi vândute la cerere, în condiţiile prevederilor alin. 1 şi cu respectarea dispoziţiilor art. 1 alin. 3, titularilor de contracte de închiriere şi locuinţele care înainte de 6 martie 1945 au aparţinut regiilor autonome, instituţiilor şi societãţilor cu capital de stat, mixt sau privat, care şi-au încetat existenţa dupã aceastã datã sau, dupã caz, au devenit, prin reorganizare, unitãţi economice sau bugetare de stat.
Locuinţele care înainte de 6 martie 1945 au aparţinut societãţilor cu capital privat sau mixt vor fi vândute în condiţiile de evaluare, de achitare integralã sau în rate a preţului şi de exceptare de la vânzare, prevãzute în Legea nr. 112/1995.
Evaluarea şi vânzarea locuinţelor la alin. 1 şi 2 şi la art. 1 alin. 1, pentru care nu s-a încheiat contracte de vânzarecumpãrare pânã la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, se vor face în condiţiile <>Decretului-lege nr. 61/1990 şi ale prezentei legi, completate cu prevederile referitoare la coeficienţii de uzurã din <>Decretul nr. 93/1977 , la un preţ indexat în funcţie de creşterea salariului minim brut pe ţarã la data cumpãrãrii, faţã de cel existent la data intrãrii în vigoare a <>Legii nr. 85/1992 .
Art. 1 alin. 2 se aplicã în mod corespunzãtor.
Beneficiazã de prevederile alin. 1 şi chiriaşii care nu sunt angajaţii unitãţilor proprietare.
Locuinţele de intervenţie, în sensul prezentei legi, sunt cele destinate cazãrii personalului unitãţilor economice sau bugetare care, prin contractul de muncã, îndeplineşte activitãţi sau funcţii ce necesitã prezenţa, permanentã sau în caz de urgenţã, în cadrul unitãţilor. Aceste locuinţe nu se vând.
Unitãţile economice sau bugetare pot sã deţinã şi sã construiascã din fonduri proprii locuinţe de serviciu, destinate închirierii salariaţilor acestora, cu contract de închiriere accesoriu la contractul de muncã.
Modul de administrare şi eventuala înstrãinare a acestor locuinţe se vor stabili de consiliile de administraţie, respectiv de conducerile unitãţilor.
Locuinţele de serviciu din mediul rural, destinate personalului medical, didactic, altor specialişti sau personalului Ministerului de Interne nu se vând."
Autorul excepţiei apreciazã ca fiind neconstituţionale şi dispoziţiile <>Decretului-lege nr. 61/1990 privind vânzarea de locuinţe construite din fondurile statului cãtre populaţie, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 22 din 8 februarie 1990, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, act normativ ce reglementeazã vânzarea de locuinţe construite din fondurile statului cãtre populaţie.
Textele constituţionale invocate sunt cele ale art. 44, 45, 53 şi art. 135 din Constituţie, republicatã, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 44: "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privatã este garantatã şi ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetãţenii strãini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privatã asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeanã şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bazã de reciprocitate, în condiţiile prevãzute prin lege organicã, precum şi prin moştenire legalã.
(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauzã de utilitate publicã, stabilitã potrivit legii, cu dreaptã şi prealabilã despãgubire.
(4) Sunt interzise naţionalizarea sau orice alte mãsuri de trecere silitã în proprietate publicã a unor bunuri pe baza apartenenţei sociale, etnice, religioase, politice sau de altã naturã discriminatorie a titularilor.
(5) Pentru lucrãri de interes general, autoritatea publicã poate folosi subsolul oricãrei proprietãţi imobiliare, cu obligaţia de a despãgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum şi pentru alte daune imputabile autoritãţii.
(6) Despãgubirile prevãzute în alineatele (3) şi (5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergenţã, prin justiţie.
(7) Dreptul de proprietate obligã la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinãtãţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.
(8) Averea dobânditã licit nu poate fi confiscatã. Caracterul licit al dobândirii se prezumã.
(9) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii.";
- Art. 45: "Accesul liber al persoanei la o activitate economicã, libera iniţiativã şi exercitarea acestora în condiţiile legii sunt garantate.";
- Art. 53: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea securitãţii naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor; desfãşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitãţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrângerea poate fi dispusã numai dacã este necesarã într-o societate democraticã. Mãsura trebuie sã fie proporţionalã cu situaţia care a determinat-o, sã fie aplicatã în mod nediscriminatoriu şi fãrã a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertãţii.";
- Art. 135: "(1) Economia României este economie de piaţã, bazatã pe libera iniţiativã şi concurenţã.
(2) Statul trebuie sã asigure:
a) libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie;
b) protejarea intereselor naţionale în activitatea economicã, financiarã şi valutarã;
c) stimularea cercetãrii ştiinţifice şi tehnologice naţionale, a artei şi protecţia dreptului de autor;
d) exploatarea resurselor naturale, în concordanţã cu interesul naţional;
e) refacerea şi ocrotirea mediului înconjurãtor, precum şi menţinerea echilibrului ecologic;
f) crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calitãţii vieţii;
g) aplicarea politicilor de dezvoltare regionalã în concordanţã cu obiectivele Uniunii Europene."
De asemenea, autorul excepţiei a invocat şi încãlcarea prevederilor art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, prevederi care au urmãtorul cuprins:
"Orice persoanã fizicã sau juridicã are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauzã de utilitate publicã şi în condiţiile prevãzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.
Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considerã necesare pentru a reglementa folosinţa bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii, sau a amenzilor."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile <>art. 1 şi 7 din Legea nr. 85/1992 au mai fãcut obiect al controlului de constituţionalitate.
Astfel, prin numeroase decizii, precum <>Decizia nr. 40 din 14 martie 2000 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 242 din 1 iunie 2000, <>Decizia nr. 164 din 22 mai 2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 23 august 2001 şi Decizia nr. 278 din 1 iulie 2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 6 august 2003, Curtea Constituţionalã a respins excepţiile de neconstituţionalitate privind aceste dispoziţii.
Cu acele prilejuri, Curtea a statuat cã prin dispoziţiile <>art. 7 din Legea nr. 85/1992 , republicatã, a fost consacratã "o normã de justiţie socialã, întrucât dau posibilitatea chiriaşilor sã cumpere locuinţele la construirea cãrora au contribuit direct sau indirect în vechiul sistem statal-juridic. În cazul privatizãrii unitãţilor din ale cãror fonduri a fost construitã locuinţa ce a fãcut obiectul vânzãrii, obligaţia de vânzare cãtre chiriaşi, prevãzutã de dispoziţiile <>Legii nr. 85/1992 , este - astfel cum a statuat Curtea Constituţionalã - o obligaţie in rem, deci în considerarea obiectului (locuinţa construitã din fondurile unitãţii economice sau bugetare), iar nu o obligaţie in personam, care ar fi avut în considerare societatea comercialã ce a luat naştere pe calea privatizãrii".
În ceea ce priveşte dispoziţiile <>art. 1 din Legea nr. 85/1992 , republicatã, Curtea a constatat cã acest text nu prevede o expropriere, ci o trecere în proprietatea deţinãtorilor de locuinţe, foşti chiriaşi ai acestora, a locuinţelor şi a terenurilor aferente acestor locuinţe dobândite prin cumpãrare de la unitãţile economice sau bugetare de stat, atribuirea terenurilor fãcându-se integral sau proporţional cu cota-parte din dreptul de proprietate asupra construcţiei respective.
Atât soluţiile, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã, întrucât nu au intervenit elemente noi de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale.
Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a <>Decretului-lege nr. 61/1990 , Curtea observã cã, de fapt, autorul excepţiei nu criticã obligativitatea înstrãinãrii locuinţelor, ci preţul de vânzare al acestora. Or, aceasta nu este o problemã de constituţionalitate, fiind o problemã de opţiune legislativã. Legiuitorul a înţeles sã stabileascã preţul de vânzare într-un cuantum care sã permitã chiriaşilor sã îşi poatã exercita efectiv dreptul la cumpãrarea locuinţelor, în cazul unui preţ ridicat dreptul acestora devenind iluzoriu.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţia republicatã, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi (6), al <>art. 25 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 1 şi 7 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altã destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, precum şi a dispoziţiilor <>Decretului-lege nr. 61/1990 privind vânzarea de locuinţe construite din fondurile statului cãtre populaţie, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Avicola" - S.A. din Iaşi în Dosarul nr. 10.119/2003 al Tribunalului Iaşi.
Definitivã şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 18 mai 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
