Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 223 din 13 martie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii
Cu participarea, în şedinţa publicã din 6 martie 2012, a reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 7 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 107/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii, excepţie ridicatã de Kiss Andrei în Dosarul nr. 204/33/2011 al Curţii de Apel Cluj - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 641D/2011. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publicã din 6 martie 2012 şi au fost consemnate în încheierea de la acea datã, când Curtea, având în vedere cererea de întrerupere a deliberãrilor pentru o mai bunã studiere a problemelor ce formeazã obiectul cauzei, în temeiul dispoziţiilor art. 57 şi ale art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, a dispus amânarea pronunţãrii pentru data de 13 martie 2012.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin Încheierea din 5 mai 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 204/33/2011, Curtea de Apel Cluj - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 7 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 107/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii, excepţie ridicatã de Kiss Andrei într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unei acţiuni formulate, în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004, împotriva Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 107/2010. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã prin stabilirea unei cote de contribuţii de asigurãri de sãnãtate în valoare de 5,5% asupra întregului cuantum al pensiei se încalcã dreptul constituţional la pensie, drept preconstituit de cãtre cetãţean în perioada activã a vieţii sale. Totodatã, solicitã revenirea la forma Legii nr. 95/2006 de dinainte de modificãrile aduse prin Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 107/2010, potrivit cãreia contribuţia de asigurãri sociale nu se datora asupra unei sume aprioric determinatã, respectiv 1.000 lei. Curtea de Apel Cluj - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Se susţine cã textul legal criticat reprezintã o mãsurã de justiţie socialã, instituinduse pentru o anumitã categorie de pensionari obligaţia de a contribui la plata asigurãrii sociale de sãnãtate, fãrã însã ca prin deducerea acestei contribuţii sã poatã rezulta o pensie netã mai micã de 740 lei. Acest prag minim este o mãsurã de protecţie socialã a pensionarilor care au venituri reduse şi denotã, totodatã, grija legiuitorului de a nu afecta nivelul de trai decent. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã. În acest sens, invocã jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la faptul cã la baza sistemului public de asigurãri sociale stã principiul solidaritãţii, cã cetãţenii au obligaţia de contribui la acest sistem şi cã principiul constituţional al aşezãrii juste a sarcinilor fiscale impune ca aceastã contribuţie sã fie diferenţiatã în funcţie de nivelul veniturilor. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. I pct. 7 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 107/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 din 10 decembrie 2010. În realitate, având în vedere dispoziţiile art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnicã legislativã pentru elaborarea actelor normative, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, Curtea reţine cã obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintã dispoziţiile art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, astfel cum au fost modificate prin Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 107/2010. Acestea au urmãtorul cuprins: "(2) Contribuţia datoratã de pensionarii ale cãror venituri din pensii depãşesc 740 de lei este de 5,5% aplicatã asupra acestor venituri şi se vireazã odatã cu plata drepturilor bãneşti asupra cãrora se calculeazã de cãtre cei care efectueazã plata acestor drepturi. Prin aplicarea acestei cote nu poate rezulta o pensie netã mai micã de 740 de lei". Dispoziţiile constituţionale invocate expres în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 47 privind nivelul de trai. Pe lângã acest text constituţional, Curtea reţine cã din motivarea autorului excepţiei transpare ideea unei aşezãri injuste a sarcinilor fiscale, şi anume sub aspectul materiei asupra cãreia poartã contribuţia de asigurãri de sãnãtate, ceea ce înseamnã cã acesta invocã indirect şi încãlcarea art. 56 alin. (2) din Constituţie. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã sistemul public de asigurãri sociale de sãnãtate îşi poate realiza obiectivul principal, respectiv cel de a asigura un minimum de asistenţã medicalã pentru populaţie, inclusiv pentru acele categorii de persoane care se aflã în imposibilitatea de a contribui la constituirea fondurilor de asigurãri de sãnãtate, numai prin plata contribuţiei de cãtre asiguraţi (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 934 din 14 decembrie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2007). De aceea, principiul solidaritãţii ce se aplicã sistemului asigurãrilor sociale de sãnãtate impune şi justificã obligaţia plãţii contribuţiei pentru asigurãri sociale de sãnãtate şi pentru veniturile obţinute din pensii. Art. 56 din Constituţie prevede obligaţia cetãţenilor de a contribui prin impozite şi prin taxe la cheltuielile publice. În cazul sistemului public de sãnãtate, aceste cheltuieli publice vizeazã însãşi îndeplinirea obligaţiei constituţionale a statului de a asigura ocrotirea sãnãtãţii şi protecţia socialã a cetãţenilor (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 335 din 10 martie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 355 din 23 mai 2011). Prin Decizia nr. 258 din 16 martie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 338 din 21 mai 2010, Curtea a constatat cã principiul aşezãrii juste a sarcinilor fiscale impune ca plata contribuţiilor sã se facã în acelaşi mod de cãtre toţi contribuabilii, prin excluderea oricãrui privilegiu sau oricãrei discriminãri, astfel încât la venituri egale contribuţia sã fie aceeaşi. Principiul menţionat presupune însã ca aşezarea sarcinilor fiscale sã ţinã cont de capacitatea contributivã a contribuabililor, respectiv în aşezarea obligaţiilor fiscale sã se ţinã seama de necesitatea protejãrii pãturilor sociale celor mai dezavantajate, luând în considerare elementele ce caracterizeazã situaţia individualã şi sarcinile sociale ale contribuabililor în cauzã. Curtea, prin Decizia nr. 35 din 24 ianuarie 2012*), nepublicatã încã la data pronunţãrii prezentei decizii, a stabilit cã toate acestea demonstreazã faptul cã pentru a dobândi calitatea de asigurat persoana în cauzã trebuie sã contribuie la Fondul naţional unic de asigurãri sociale de sãnãtate, iar aceastã contribuţie se materializeazã prin aplicarea unor cote asupra veniturilor pe care aceasta le realizeazã. Numai legiuitorul este în drept sã stabileascã categoriile de venituri pentru care urmeazã a se plãti contribuţii la bugetul asigurãrilor de sãnãtate, iar pensia reprezintã un astfel de venit. Faptul cã legiuitorul are posibilitatea de a excepta pensia de la plata unor astfel de contribuţii sau de a stabili deducerea din cuantumul pensiei a unei sume lunare asupra cãreia nu se calculeazã contribuţia de asigurãri de sãnãtate reprezintã chestiuni care ţin în mod exclusiv de opţiunea sa, opţiune care nu poate fi cenzuratã din perspectiva garanţiilor dreptului constituţional la pensie. Ceea ce Constituţia impune este ca prin astfel de mãsuri sã nu se aducã atingere nivelului de trai decent al pensionarilor. În acest sens, legiuitorul a prevãzut atât calitatea de asigurat pensionarilor care au o pensie sub 740 lei, fãrã plata contribuţiei corespunzãtoare, cât şi scutirea parţialã de la plata contribuţiei, în sensul cã prin aplicarea cotei corespunzãtoare pensia netã nu poate fi mai micã de 740 lei. ---------- *) Decizia nr. 35 din 24 ianuarie 2012 a fost publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 121 din 17 februarie 2012.
Distinct de cele arãtate în deciziile de mai sus, ale cãror considerente de principiu îşi menţin valabilitatea, Curtea reţine cã în cauza de faţã, raportat la veniturile din pensie, autorul excepţiei aduce un element de noutate faţã de criticile de neconstituţionalitate pe care Curtea le-a soluţionat în precedent. Critica vizeazã, de principiu, faptul cã, dupã intrarea în vigoare a Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 107/2010, autoritãţile publice competente au interpretat textul criticat în sensul cã aceastã contribuţie de asigurãri de sãnãtate se datoreazã asupra întregului venit realizat din pensie, şi nu doar asupra diferenţei rezultate din scãderea sumei de 740 lei din cuantumul pensiei, ceea ce apare ca fiind inechitabil prin prisma sarcinii fiscale pe care beneficiarii pensiilor de peste 740 lei trebuie sã o suporte. Curtea reţine cã dispoziţiile art. 259 alin. (2) din lege stabilesc cã pensionarii ale cãror venituri din pensii depãşesc 740 de lei datoreazã o contribuţie de 5,5% aplicatã asupra acestor venituri, dând de înţeles cã aplicarea cotei de 5,5% se face numai pentru veniturile din pensii care depãşesc 740 lei; teza a doua a textului criticat, prevãzând cã "prin aplicarea acestei cote nu poate rezulta o pensie netã mai micã de 740 de lei", creeazã o anumitã ambiguitate la nivelul întregului alineat, aspect care a şi determinat instituţiile statului care aplicã prevederile legii sã calculeze cota de 5,5% asupra întregului cuantum al pensiei. În jurisprudenţa Curţii Constituţionale s-a stabilit cã fiscalitatea trebuie sã fie nu numai legalã, ci şi proporţionalã, rezonabilã, echitabilã şi sã nu diferenţieze impozitele pe criteriul grupelor sau categoriilor de cetãţeni (Decizia nr. 176 din 6 mai 2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 9 iunie 2003, sau Decizia nr. 3 din 6 ianuarie 1994, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din 8 iunie 1994). Aşadar, legiuitorul trebuie sã manifeste o grijã deosebitã atunci când determinã categoria de venit asupra cãreia poartã sarcina fiscalã, suma concretã asupra cãreia se datoreazã şi modul concret de calcul al sarcinii fiscale. Or, în cauza de faţã, Curtea constatã cã, deşi legiuitorul a determinat categoria de venituri asupra cãreia poartã sarcina fiscalã - contribuţia de asigurãri de sãnãtate -, şi anume veniturile din pensie, autoritãţile publice competente interpreteazã textul în sensul cã sarcina fiscalã este stabilitã asupra cuantumului întregii pensii şi cã prin modalitatea concretã de calcul al acestei sarcini fiscale sunt scutite total de la plata contribuţiei menţionate numai pensiile de un anumit nivel, respectiv cele de pânã la 740 lei, ceea ce, prin urmare, influenţeazã atât cuantumul in concreto al sarcinii fiscale care poartã asupra veniturilor din pensie superioare acestei valori, cât şi, pe cale de consecinţã, nivelul de protecţie de care beneficiazã dreptul constituţional la pensie. În acest fel se ajunge la situaţia ca sarcina fiscalã sã nu fie nici rezonabilã şi nici echitabilã în privinţa pensiilor al cãror cuantum atrage plata totalã sau parţialã a contribuţiei de asigurãri sociale de 5,5% din cuantumul pensiei în raport cu pensiile mai mici de 740 lei, care sunt scutite total de la plata contribuţiei menţionate. Or, având în vedere cã aceste contribuţii se datoreazã asupra veniturilor din pensie, drept garantat la nivel constituţional şi care beneficiazã de o protecţie în consecinţã (a se vedea deciziile nr. 872 şi 874 din 25 iunie 2010, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010), regimul de protecţie stabilit de legiuitor pentru pensiile de un anumit cuantum trebuie sã se aplice asupra tuturor pensiilor, indiferent de cuantumul lor concret. Desigur, ţine de opţiunea legiuitorului sã instituie în privinţa pensiilor o scutire de la plata acestei cote, dar, dacã a decis un atare lucru, scutirea trebuie sã se aplice, sub forma deducerii, în mod complet în privinţa tuturor pensiilor indiferent de cuantumul lor, tocmai pentru ca sarcina fiscalã sã fie aşezatã în mod echitabil în privinţa acestei categorii de venituri. De altfel, Curtea reţine cã veniturile realizate din pensii sunt supuse impozitului pe venit [a se vedea în acest sens, art. 41 lit. e) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003], însã acest impozit nu vizeazã întregul cuantum al pensiei, întrucât art. 69 din codul fiscal stabileşte venitul impozabil lunar din pensii ca suma rezultatã prin deducerea din venitul din pensie a unei sume neimpozabile lunare de 1.000 lei şi a contribuţiilor obligatorii calculate, reţinute şi suportate de persoana fizicã. De aceea este de dorit ca asupra veniturilor din pensie sistemul de calcul al impozitului pe venit şi al contribuţiei de asigurãri sociale sã fie similare şi sã ţinã cont de protecţia constituţionalã de care acestea beneficiazã, pentru cã, în caz contrar, s-ar ajunge la consecinţe inechitabile, întrucât persoana, deşi beneficiazã de o deducere din venitul realizat din pensie, indiferent de cuantumul acestuia, deci beneficiazã, din evidente raţiuni sociale, de o scutire totalã de la plata impozitului pe venit asupra sumelor care fac obiectul deducerii, nu se bucurã de un tratament juridic similar şi în privinţa contribuţiei de asigurãri sociale. Întrucât existã o modalitate de interpretare a textului conformã Constituţiei, ce rezultã, de principiu, din dispoziţiile art. 213 alin. (2) lit. h) din Legea nr. 95/2006, text-cadru care, scutind de la plata contribuţiei de asigurãri de sãnãtate pensionarii cu pensii mai mici de 740 lei, opereazã practic o deducere în privinţa acestei sume, Curtea urmeazã sã constate cã textul legal criticat este constituţional numai în mãsura în care, în privinţa veniturilor realizate din pensii, existã o unitate între modul de calcul al contribuţiei de asigurãri de sãnãtate şi al impozitului pe venit. Având în vedere faptul cã neconstituţionalitatea este atât o sancţiune ultimã aplicatã de instanţa constituţionalã cu repercusiuni asupra existenţei normative a legii, cât şi parte integrantã a ordinii juridice normative (Decizia nr. 847 din 8 iulie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, nr. 605 din 14 august 2008), Curtea va constata constituţionalitatea art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii în interpretarea sa conformã prevederilor Constituţiei, respectiv în mãsura în care se interpreteazã în sensul cã procentul de 5,5 se aplicã numai asupra veniturilor din pensii care depãşesc 740 de lei. Prin urmare, categoria de venituri asupra cãreia poartã sarcina fiscalã - contribuţia de asigurãri de sãnãtate - sunt veniturile din pensie; sarcina fiscalã este stabilitã asupra diferenţei dintre cuantumul pensiei şi suma deductibilã de 740 lei, iar prin modalitatea concretã de calcul al acestei sarcini fiscale se ajunge, în privinţa tuturor pensiilor, indiferent de cuantumul lor concret, la plata cãtre bugetul asigurãrilor sociale de stat a cotei de 5,5% aplicatã asupra diferenţei menţionate şi la scutirea totalã de la plata contribuţiei a sumei deductibile de 740 lei. Curtea constatã cã, întrucât deciziile sale produc efecte numai pentru viitor, potrivit art. 147 alin. (4) din Constituţie, cele stabilite prin prezenta decizie urmeazã a se aplica de cãtre Casa Naţionalã de Pensii Publice, prin casele judeţene de pensii şi casele sectoriale de pensii, de la data publicãrii deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial al României, Partea I; totodatã, instanţele judecãtoreşti vor aplica prezenta decizie numai în cauzele pendinte la momentul publicãrii acesteia, cauze în care respectivele dispoziţii sunt aplicabile, precum şi în cauzele în care a fost invocatã excepţia de neconstituţionalitate pânã la data sus-menţionatã, în aceastã ultimã ipotezã decizia pronunţatã de Curtea Constituţionalã constituind temei al revizuirii potrivit art. 322 pct. 10 din Codul de procedurã civilã. În fine, Curtea reţine cã puterea de lucru judecat ce însoţeşte actele jurisdicţionale, deci şi deciziile Curţii Constituţionale, se ataşeazã nu numai dispozitivului, ci şi considerentelor pe care se sprijinã acesta. Astfel, atât considerentele, cât şi dispozitivul deciziilor Curţii Constituţionale sunt general obligatorii, potrivit dispoziţiilor art. 147 alin. (4) din Constituţie, şi se impun cu aceeaşi forţã tuturor subiectelor de drept.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Constatã cã dispoziţiile art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii, care au format obiectul excepţiei de neconstituţionalitate ridicate de Kiss Andrei în Dosarul nr. 204/33/2011 al Curţii de Apel Cluj - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal, sunt constituţionale în mãsura în care se interpreteazã în sensul cã procentul de 5,5 se aplicã numai asupra veniturilor din pensii care depãşesc 740 de lei. Prezenta decizie se comunicã celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 13 martie 2012.
